Noi avem meteahna de a translata ceea ce vedem la alții să avem și noi.
Am văzut la alții terase imense la blocuri, imediat am făcut și noi așa ceva, fără să gândim că acolo unde am văzut este climă mediteraneană și e cald și nu plouă 8 luni pe an, pe când la noi, cel mult 4 luni este vreme de a petrece timp pe terasa de la bloc.
Am văzut în Grecia piscine în curte, ne-am făcut și noi piscine descoperite în curte, fără a ține seama că cel mult 3 luni din an este vreme de a face baie în piscina descoperită din curtea noastră.
Am văzut că în America nu se dă admitere la facultate, ne-am trezit și noi după Revoluția din Decembrie 1989 că musai trebuie să copiem sistemul american de admitere, deși noi nu aveam filtrele americanilor și am văzut totul ca pe o afacere benefică pe termen scurt.
Am auzit în tramvai că există management de proiect și peste noapte fiecare dintre noi se și vede manager de proiect, iar totul a devenit la noi un proiect. Vrem să facem mămăligă, nu vom spune decât că avem un proiect de realizat. Vrem să facem un clip muzical, acesta este deja un proiect. Esența proiectului este cu totul alta în America decât pe Dâmbovița. Acolo cheltuielile indirecte aproape că nu mai există, pe când la noi, cheltuielile indirecte depășesc 70%, căci dacă în America risipei i s-a pus stop, în spațiul mioritic, risipa zburdă ca la ea acasă, iar managementul de proiect a devenit o chestie absolut caricaturală.
Rezultă cu claritate că nu tot ce zboară se mănâncă, altfel spus, când vedem ceva la alții, este mai bine să trecem prin filtrul gândirii noastre și să vedem dacă ni se potrivește sau nu. Dacă dăm buzna și preluăm modelele altora în mod mecanic, ne vom trezi că facem noi ceva nou, dar rezultatul muncii noastre este sub așteptări, căci pierderile și cheltuielile suplimentare ne vor copleși, ceea ce va determina abandonarea acelui lucru care ne-a entuziasmat în curtea altora, dar care la noi n-a funcționat.
(18 octombrie 2022)
