Gândirea algoritmică

Pe vremea mea, când nu exista nici Internetul și nici despre plagiat nu se vorbea, elevii în școală erau învățați să gândească și să construiască texte astfel încât cine citește să înțeleagă și dacă dorește să facă ce scrie acolo, să obțină exact ceea ce autorul textului a precizat din start ca obiectiv. Adică, dacă vreau să fac o mămăligă, gândirea algoritmică va descrie pașii în succesiunea lor logică astfel încât cine îi urmează, să obțină în final mămăliga fără niciun incident, adică o mămăligă garantată.

Gândirea algoritmică presupune structurarea a tot ceea ce se întreprinde. Ca să înșurubăm ceva, trebuie mai întâi să existe separate șurubul și piulița, iar gândirea algoritmică va preciza că se ia șurubul potrivit cu piulița potrivită și se produce înșurubarea prin rotirea piuliței în sensul acelor de ceasornic.

Gândirea algoritmică reproduce ceea ce există în natură. Când bate vântul, frunzele se mișcă în copac și unele se desprind, plutesc în aer și apoi aterizează lin pe pământ. Acest lucru l-a făcut și omul cu parapanta, care merge pe vârful dealului, ia viteză, se desprinde de pământ, plutește lin și aterizează, de asemenea, lin pe pământ. Și macaraua imită exact ceea ce face brațul omului. Și avionul face exact ceea ce fac păsările în zbor. Gândirea algoritmică descompune și recompune mișcări și piese, astfel încât mecanismele de derulare ale unor activități să fie înțelese corect și reproduse întocmai, ca riscurile de eșec sau de eroare să fie minimizate.

Omenirea a făcut progrese importante având la bază gândirea algoritmică, pentru că ea a fost premisa firească a gândirii orientate spre abstractizare și spre generalizare, singura care a asigurat progresele spectaculoase ale științei moderne.

(27 octombrie 2023) 

Ce înseamnă să înveți carte?

Eu voi spune ce înseamnă să înveți carte despre modul în care eu am învățat carte, căci nu știu cum învață lumea acum carte, dar acum peste 50 de ani altfel se învăța carte.
Pe vremea mea:
- nu erau cărți așa multe,
- cărțile nu erau așa de groase,
- textele nu erau așa de mărunte,
- lecțiile nu erau așa de lungi,
- noțiunile nu erau așa de numeroase, 

- nu erau examene naționale,

- nu se cântărea nota la gramaj ca brânza,

- nu-mi amintesc de contestații,

- elevii nu se meditau,

- nu se memorau rezumate.

Pe vremea mea ghiozdanul conținea foarte puține lucruri și nu mă istoveam cărându-l asemeni bietului SISIF, fără rost.

Să dau un exemplu de învățat carte. Profesoara mea de matematică, Lucreția TROCAN a venit în clasă cu un cub mare de lemn. Ne-a zis că e cub, că are muchiile egale, că unghiurile sunt de 90 de grade. Că are suprafețe 6 pătrate. S-a apucat și a dezmembrat cubul. Ne-a arătat cum este cu diagonalele, cum se calculează. Ne-a arătat care sunt axele. Apoi a trecut la secțiuni, pentru că acel cub se dezmembra. A descompus cubul ca și cum era secționat cu diferite plane. Pe concret, am învățat cum e cu cubul. Ne-a scris pe tablă și câteva formule. Nu trebuia memorat nimic, pentru că totul decurgea natural.

La limba română aveam poeți și poezii. Poeziile le memoram și le recitam. Nu trebuia să discutăm noi ce a vrut să spună poetul, căci nimeni nu l-a întrebat pe bietul om, așa cum fabulează făcătorii contra cost, de rezumate, din industria stupidă a meditațiilor fără rost, care nu duc la nimic bun din moment ce avem 40% din populație analfabetă funcțional.

Pe vremea mea, elevii erau învățați să gândească. Eu și acuma știu teorema lui Pitagora, știu formule de trigonometrie și multe altele, dar nu-mi amintesc să fi memorat altceva decât poezii, în timp ce acum profesorii memorează și recită lecții, elevii memorează și recită la rândul lor și școala este un concurs de recitatori, care mai de care mai ciudați și mai nefolositori.


(24 iunie 2023)

O idee păguboasă: trecerea în conservare

Fiecare partid mioritic, atunci când ajunge la putere:
- neagă tot ceea ce au făcut cei de dinainte,
- stopează proiecte deja începute sau aflate în stadii avansate,
- începe noi proiecte pe care le consideră oportune și geniale,
- schimbă tot personalul de specialitate,
- pune peste tot oamenii fideli lor.
Așa se explică nenumăratele proiecte aflate acum în conservare, pe motiv că nu mai sunt bani pentru a fi continuate. Nu abordam această problemă dacă nu vedeam la tv filme cu unele din cele 10 hidrocentrale aflate în conservare de zeci de ani, acum cu multe componente mâncate de rugină și uzate moral. Se vorbește de procente de investiție care sar de 60% sau chiar de 90%, numai că reluarea construcțiilor va însemna costuri imense pentru a reuși punerea în funcțiune a oricărui obiectiv aflat în conservare de cel puțin 5 ani pentru că:
- au dispărut componente,
- s-au degradat componente,
- sunt componente depășite moral,
- trebuie executate componentele rămase în așteptare.
Trecerea în conservare este convenabilă partidelor pentru că:
- înseamnă cheltuieli dedicate,
- nu presupun activități de construcție,
- personalul utilizat este necalificat,
- este deschis drumul spre furt și distrugere.
Ar cam trebui să se vadă câte obiective sunt în conservare și concluziile vor fi dramatice, pentru că ele reprezintă risipă de resurse, dar și expresia lipsei de coerență a decidenților de pe toate nivelurile, căci mentalitatea conform căreia ceea ce au gândit predecesorii este prost, iar ceea ce gândim noi este bine, are la bază gândirea că noi nu vom fi niciodată predecesori, ceea ce este fals. 


(09 noiembrie 2022)