1.000 de oameni care m-au impresionat: Florin MIHAI

Pe  Florin MIHAI l-am cunoscut la sala de fitness-culturism SAS GYM din strada Traian POPOVICI 79-91 sector 3 București, căci el făcea parte din grupul lui Eduard BUDACU, tânăr care-mi fusese student la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, Secția de Informatică Economică. Din vorbă-n vorbă am aflat că  Florin MIHAI dorește să facă un doctorat. Am discutat că acel doctorat trebuie pregătit. I-am furnizat câteva detalii, pe care  Florin MIHAI le-a ascultat și de care a ținut seama. El a realizat un articol pe care l-a prezentat la Conferința Internațională de Informatică Economică din anul 2017, după care a susținut colocviul de admitere la doctorat și a fost admis cu o notă foarte mare.

Pe mine m-a impresionat  Florin MIHAI pentru că este un om care muncește sistematic, urmărind exact realizarea obiectivelor propuse. El are capacitatea de autoanaliză și de corecție, care să-i permită să evolueze exact așa cum trebuie în atingerea scopului propus. Am purtat corespondență cu  Florin MIHAI și suntem prieteni pe Facebook, iar mesajele primite de la el mă conving că el face o treabă bună când se apucă de studiul unei probleme, o duce până la capăt.

(15 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Paul PISCUC

Paul PISCUC a fost studentul meu la Secția de Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, fiind absolvent al promoției 2010. În anul universitar 2009-2010 el a făcut parte din grupa 1058. La temele pe care eu le-am propus studenților, Paul PISCUC a oferit soluții care au obținut maximum de puncte. Și la lucrarea din 14 decembrie 2009 el a obținut o notă foarte bună. La examenul de Structuri de date, Paul PISCUC este unul dintre puținii studenți care au obținut nota maximă, datorită modului în care a soluționat problemele, el fiind un excelent programator, care a înțeles rostul structurilor de date, ca resurse pentru cei ce vor să construiască software de foarte bună calitate.  În anul 2012 Paul PISCUC a absolvit cursul de master de Securitate informatică pe vremea în care eu eram directorul acestui curs fondat de mine împreună cu mai tânărul meu coleg Cristian TOMA.

Am lucrat cu Paul PISCUC la lucrarea de licență și mi-am dat seama că am în față un student deosebit de valoros. Discuțiile cu el mi-au dezvăluit un om cu preocupări deosebite în realizarea de sisteme software deosebit de complexe. El lucra deja la un astfel de sistem. Pentru lucrarea de licență eu i-am propus studentului Paul PISCUC să preia o componentă din acel sistem software complex. El a procedat așa și s-a prezentat în fața comisiei cu o lucrare de foarte bună calitate, iar susținerea a fost un real succes.

După terminarea facultății am ținut legătura și am urmărit evoluția lui Paul PISCUC, care acum era deja dezvoltator de succes de componente software folosind tehnologii de ultimă generație. 




(14 aprilie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ghiocel TOPORAN

Ghiocel TOPORAN a fost ofițer, cu o carieră frumoasă în față în momentul când l-am cunoscut. Era și student la Secția de Informatică Economică din facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, la forma seral de învățământ.

Am avut posibilitatea să-l cunosc pe Ghiocel TOPORAN de la seminariile pe care le aveam la grupa din care el făcea parte. Mi s-a părut că e un tânăr preocupat să învețe să lucreze cu calculatorul și să înceapă un program,. dar să-l și termine. Perseverența lui m-a impresionat. Să vii de la muncă și apoi să mai stai patru ore pe băncile facultății nu e deloc o treabă ușoară. Ghiocel TOPORAN nu era un nimeni la el la servici. Avea și grad, avea și funcție, toate foarte bune, dar dorea să-și depășească nivelul la care ajunsese, să urce mai sus. La terminarea facultății, am colaborat împreună la realizarea lucrării de licență și mi-a plăcut cum am lucrat cu el.

I-am zis să vină cu o structură a lucrării de licență.

Ghiocel TOPORAN a venit cu structura.

I-am zis să facă o bibliografie.

Ghiocel TOPORAN a făcut bibliografia.

Am început să lucrăm. El făcea exact ceea ce avea de făcut. Rigoarea și seriozitatea cu care realiza capitolele m-a convins că Ghiocel TOPORAN este un om foarte serios. După ce a terminat facultatea am continuat să mai discutăm și chiar să ne vedem la o cafea. Anii au trecut și zilele trecute, am primit un telefon de la Ghiocel TOPORAN, care acum este și el cu copii căsătoriți și cu ghiocei la tâmple. Ne-am văzut la o cafea aici la mine în mahala după niște zeci de ani. Este neschimbat. Are același optimism, aceeași căldură în voce și aceeași dorință de a porni să facă lucruri interesante. Am discutat vreo câteva ore, ne-am luat la revedere și fiecare a pornit pe drumul lui, cu promisiunea că în primăvară ne vom revedea, dar să  vină și alți colegi cu care el ține legătura și pe care eu i-am condus la licență.


(12 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Liviu MIJACHE

Liviu MIJACHE mi-a fost student acum foarte mulți ani. Am rămas într-o relație excelentă cu Liviu MIJACHE pentru că Liviu MIJACHE este un om:
- deosebit,
- cu caracter,
- parolist,
- de înaltă calificare,
- modest,
- care are obiective clare,
- cu idei nobile.

Cu Liviu MIJACHE și cu unii dintre prietenii lui am făcut niște excursii memorabile prin Europa. El este un șofer excelent și are o mașină specială, un Mercedes SUV și a avut o altă mașină specială, un Passat cu mulți cai putere. El stă acum în Belgia și ori de câte ori trec prin Belgia, am o deosebită plăcere să-l întâlnesc pe Liviu MIJACHE și să discutăm. Am și scris un articol cu el. Îmi place la Liviu că-și definește obiective clare, este perseverent să le atingă și face tot ce trebuie să asigure calitatea tuturor activităților pe care le execută.

Liviu MIJACHE are exigențe deosebit de ridicate. Îmi place la el că nu optează pentru soluții ieftine. Îmi plac la el tricourile Paul&Shark. Au culori splendide și o croială perfectă.

(30 ianuarie 2023)

Testul de hand made la iile românești

Toate târgurile sunt inundate de ii din materiale de calitate îndoielnică, având cusături extrem de bogate, la prețuri destul de importante. Când întrebi pe vânzătoare dacă ea le cusut, fără să clipească răspunde afirmativ, deși minte de îngheață apele. 

Mama mea a cusut ii la viața sa, deci eu știu cât de mult muncește o femeie să coasă o ie și cât de greu se compune un model pentru a fi unicat, mai ales atunci când se dorește obținerea unor modele care au o anumită simetrie. De aceea nu sunt ușor de păcălit de vânzătoarele leneșe, mincinoase și hoațe.

Ca să coși o ie se folosește ac și ață. Ața care se bagă pe urechile acului are o anumită lungime, căci dacă e prea lungă, traseul acului este prea mare și există riscul ca ața să se încurce, iar dacă este prea scurt firul, se termină prea repede și trebuie să apară noduri prea dese. Deci, femeia care coase cu mânuțele ei modelul pe o ie, este obligată să facă noduri și să marcheze cumva terminarea firului. Deci, cine vrea să se convingă de faptul cp ia este cusută manual, trebuie doar să întoarcă ia pe dos și să analizeze modul în care este realizată cusătura. Trebuie să existe noduri. Trebuie să existe fire de legătură care permit saltul culorii de la un loc la altul. În plus, se vede când este cusută manual și din micile imperfecțiuni care există la tragerea și strângerea firului.

Ia cusută la mașină este un produs industrial și cine vrea să poarte un astfel de produs, trebuie să știe că este bine realizat, punctele sunt perfecte, firul este tras uniform, nu apar noduri și când este analizată cusătura pe dos, se vede de la o poștă că este realizată la mașină, căci este o cusătură curată, impecabilă, firul este neîntrerupt, trecerile de culoare sunt și ele bine trase. Se vede că este vorba de ceva executat mecanic, în timp ce lucrul făcut manual are elemente imprevizibile și neregularități, care dau farmec și poezie  întregii abordări, aspecte care cresc foarte mult valoarea unei ii.

Iile cusute mecanic sunt frumoase, mai ales că modelele sunt studiate cu atenție și culorile firelor de ață respectă integral portul tradițional. În plus, performanța la acre s-a ajuns cu realizarea punctelor pe pânză, dă modelului realizat acel aspect de migală, admirat foarte mult la iile cusute manual. Dacă o ie cusută manual, cu cât are un model mai bogat cu atât este mai scumpă și aici aș propune să fie analizate iile purtate de Irina LOGHIN și de Maria CIOBANU, în cazul iilor cusute mecanic, problema complexității modelului nu mai este decât o problemă de programare, căci acul urmărește comenzile date prin program, iar selectarea culorii este și ea tot o problemă de activare a unui ac dintr-o serie de ace, exact la pixurile cu pastă multicolore, unde utilizarea unei culori este doar o problemă de selecție.

Acum se pune problema luptei dintre produsele industriale și cele făcute manual. Lupta este acerbă, iar concurența nu este deloc favorabilă iilor realizate mecanic, pentru că aspectul comercial face ca produsele să fie de serie suficient de mare, iar persoanele doresc să folosească unicate când ies în public. Mai apare problema materialelor utilizate. Nu orice fir de ață este acceptat de acele mașinii care realizează broderia mecanică, nu orice material suportă pătrunderea repetată a acelor pe o suprafață mică. Atunci când femeia coase manual o ie, ea are o anumită gingășie, o anumită sensibilitate în a introduce acul în material. Nu are mișcări bruște, căci ea simte materialul, simte mersul firului prin material. Nu se pune aici problema care pe care. Eu știu că nu aș cumpăra niciodată o ie cusută mecanic pentru a o oferi cuiva.

(29 iulie 2022) 

Festivism ieftin

 Am văzut de i Decembrie 2021, Ziua Națională a României, un festivism ieftin, exagerat și supărător, concretizat prin:
- mesaje formale, 
- folosirea costumelor tradiționale,

- interviuri în limba de lemn,
- mese cu preparate din carne, acum în post,
- concerte de slabă calitate,
- cântece de ocazie, făcute neinspirat,
- interviuri trase de păr.
Noroc că această zi are numai 24 de ore care trec rapid și totul reintră în cenușiul cu care ne-am obișnuit și de care nu reușim să ne desprindem orice am face. Mă gândesc la decorurile de mucava grosolan executate și la actorii nepricepuți care joacă roluri atât de prost încât spectacolele cu ei devin grotești. De la an la an se repetă scenele de fals patriotism întrerupt de reclame prăfuite, care aduc bani. E din ce în ce mai rău și se pare că lucrurile nu se vor îmbunătăți. Aș fi vrut să văd focuri de artificii, fără mutrele acelea convenționale de politicieni enervanți, doar artificii care să brăzdeze cerul și eventual să se audă niște muzică dată la maximum.

(03 decembrie 2021)

Vocația kitsch-ului

 Kitsch-ul există peste tot, Deci îl găsim în:

- costumul popular, 

- ceramică, 

- ie, 

- pictură, 

- sculptură, 

- muzică, 

- artizanat, 

- folclor, 

- literatură, 

- dramaturgie, 

- dans,

- film,

- balet,

- arhitectură,

- restaurare,

- industrie,

- servicii.

Kitsch-ul este sinonim cu urâtul,  incultura,  impostura, mediocritatea, excesele, nepriceperea, orgoliul și cu dorința de a ieși în față oricum, nu prin muncă, studiu, perseverență și multe încercări abandonate pe criterii de maximă exigență. Emisiunile tv sunt pline de kitsch-uri, de la modul în care se construiesc decorurile ostentative, îmbibate de copaci înfloriți, tăpșane de un verde prăzuliu și de garduri grosolane, sprijinite de fântâni cu roata de carton, toate imitând ceva din satul recreat de o minte primitivă și lipsită de talent. Comparând un costum popular autentic cu un kitsch se vor vedea diferențele din sobrietatea, simplitatea, armonia, economia primului și opulența, strălucirea, stridența al celui de-al doilea, care nu este altceva decât o construcție caricaturală, ostentativă, disgrațioasă și vulgară, ce nu are nimic cu spiritul fundamental, construit pe muncă și pe sentimentele înălțătoare ale omului simplu din popor, pentru care costumul populare este doar o oglindă a sufletului său frumos.

la noi, mulți au vocația kitsch-ului doar din dorința de a fi extrem de productivi și de a ieși în față repede și fără muncă, adresându-se oamenilor direct, brutal, insistent și  fără gingășie, după regula că dreptatea este a celui care urlă cel mai tare, se zbuciumă cel mai mult și doar se face că face oarece.

Vocația kitsch-ului domină pe cei care cred că se pricep fix la orice, drept care pictează, în același timp compun poezi, scriu muzică și parcă n-ar fi suficient, o mai și cântă deși cu toate stau rău sau cu indulgență, foarte modest. Să nu uităm că un geniu se naște undeva 1 la 1.000.000 de persoane, iar un EMINESCU se naște unul la 2.000 de ani cel mai devreme. În rest, oamenii ar trebui să fiemulți dintre ei, buni, mult mai puțini ar trebui să fie foarte buni, iar cei excepționali ar trebui să fie numărați pe degetele de la o mână pentru fiecare generație.

Vocația kitsch-ului o au cei obsedați să fie apreciați de către cei din jurul lor ca fiind dacă nu genii, măcar persoane excepționale, deși prin ceea ce arată că sunt în stare să facă devin modeste, mediocre sau cel mult ridicole, poleiala spălându-se după doar câțiva stropi de la o ploaie scurtă de vară.

Vocația kitsch-ului este cel mai rău lucru care se întâmplă în societate datorită penetrării mediocrității ridicate la rang de decizie și ceea ce este și mai rău, de creație în lipsă de talent, care nu se cumpără și nici nu se transmite ereditar.

(11 aprilie 2018)

Iile autentice

Cine are chef să vadă ii autentice, trebuie musai să meargă la muzeele care se referă la viața satului românesc sau la expoziții ale unor cunoscători ai folclorului. Orice altă abordare este sortită eșecului.

Iile autentice se caracterizează prin:

- culori selectate;

- migala punctelor;

- contraste clare;

- desen stilizat;

- sobietatea liniilor;

- abstractizare forme;

- proporții perfecte;

- armonie totală;

- diferențiere acceptată;

- creativitate absolută;

- geometria echilibrului.

De-a lungul timpului, costumul popular a căpătat caracteristici specifice, astfel că un costum din Muntenia este diferit de unul din Oltenia, este altceva în comparație cu unul din Moldova și toate la un loc, diferă de costumele din Transilvania.

Ia autentică este cusută manual. Este o creație artistică autentică, făcută de mâini măiastre. Femeia care o crează are gust, are simțul culorilor și stăpânește arta dispunerii în spațiu a desenelor pe material. Sunt folosite culori puține și formele cusute au o simbolistică specială, fără a fi explicite, primitive și exagerate. În Mărginimea Sibiului iile sunt cusute pe material alb, doar cu fir negru și au modele foarte delicate și au o economie riguroasă a dispunerii pe piept și pe mâneci, ceea ce le dă o grație și o sobrietate aparte. În Oltenia cusăturile sunt mai ample, dar tot discrete, neîncărcate și au o economie de nuanțe de culor bine gestionată.Iile din Țara Oașului, sunt ceva mai colorate, au și dantele, dar păstrează nota de măreție a spiritului acestor locuri.

(28 iunie 2017)

Iile kitschoase

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă interesantă, chiar frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, delicata ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor. Mă gândesc la Henri Matisse care a și pictat-o, făcând-o celebră.

Iile kitschoase bântuie acum toate ecranele televizoarelor prin:

- culorile țipătoare;

- spargerea tuturor tiparelor;

- încărcăturii exagerate;

- desenele netradiționale;

- florile imense;

- disarmonia generată;

- prostul gust;

- asocierilor nefericite;

- dantelelor fără sens;

- puncte de cusătură imense;

- formelor umflate;

- ajururilor țipătoare.
Deaja când văd la posturile tv cântărețe cu ii kitschoase sunt sigur că noaptea respectivă voi trăi o serie de coșmaruri succesive, pentru că trecerea la lucru la război a acestor ii le-a transformat în macaturi la purtător, cu flori imense, fără sobirietate, fără armonie și fără gust. Lângă tablourile kitsch cu pepenele pe farfurie și cuțitul alături, lângă ghicitoarea stând într-o rână cu țâța scoasă și cu luleaua în gură, iată, a apărut iia kitschoasă, ca tacâmul să fie complet. Cântărețele care poartă ii kitschoase sunt:

- tunate;

- lucrate;

- rujate;

- pe tocuri;

- oribile.

Norocul meu este că mai văd din când în când și magazine de artizanat autentic și mă răcoresc, căci ceea ce este autentic face diferența și oricât s-ar screme așa-zișii meșteri populari să scoată ceva, ei nu vor face nimic altceva decât porcării de doi bani, iar cine le cumpără, nici nu știe pe ce dă banii, căci ieftine nu sunt iile kitschoase.

(27 iunie 2017)

Iile surogat

Am văzut că în ziua de 24 iunie este Ziua internațională a iei românești. Este o inițiativă frumoasă de a promova exact ceea ce ne definește ca popor și anume ia, frumoasa ie, despre care toată lumea știe că este rezultat al creației femeilor vrednice care intră în alcătuirea poporului nostru cu talentul, cu dăruirea, cu priceperea și cu dârzenia lor.

Numai că industria neromânească, desigur, că industrie românească nu mai avem s-a grăbit să producă cămăși, bluze în stilul iilor românești, drept care deja piața de țoale a fost inundată de surogate care se caracterizează prin:

- preț destul de piperat;

- lipsă de imaginație;

- producție de masă;

- lucru mecanizat;

- calitate slabă;

- neoriginalitate;

- cusături prea regulate;

- puncte altfel.

De la o poștă se vede că piața are astfel de produse care reflectă nimic altceva decât:

- lăcomia producătorilor;

- nesimțirea comercianților;

- apelul la surogate;

- stoparea autenticului;

- distrugerea tradițiilor;

- sufocarea talentelor.

O bluzușoară, care de altfel n-ar costa mai mult de 30 de lei din cauza calității jalnice a materialului, simplității croiului, își triplează prețul doar pentru că are câteva cusături pe muște, cum se zice, aplicate la gât, pe piept și la mâneci.

Nu apreciez iile surogat pentru că ele nu au suflet, nu au viață și nu poartă în ele dragostea celei care ar fi trebuit s-o facă, cu migală și cu gust, în orele nenumărate de lucru cu ață și cu mii de împunsături de ac. Iile surogat, dacă sunt întoarse pe dos, nu au acele noduri care arată că creatoarea lor ar fi trebuit sp nu lucreze cu mosorul și cu suveica, ci cu acul, unde firul de ață nu este kilometric. Sunt sigur că moda iilor surogat va dispare în 2 - 3 ani pentru că ce este ca val, tot ca valul trece, ele nereprezentând o revoluție în materie. 

(27 iunie 2017)

CSIE'50 - Conferința IE 1993

Vreau să scriu despre prima Conferință Internațională de Informatică Economică din 1993 organizată de Catedra de Informatică Economică, la propunerea șefului de catedră, profesorul Ion Gh. ROȘCA.

Atunci totul a fost special din 1.000 de motive și anume:

- au fost identificați sponsori generoși;

- a fost și o expoziție reprezentativă de tehnică de calcul;

- au fost introduse reguli stricte legate de participarea cu 

  lucrări;

- s-a mers exact ca la marile conferințe din Vest;

- exista un entuziasm teribil al membrilor catedrei;

- toată lumea a contribuit ca totul să fie perfect;

- managementul a fost de nota 10;

- nu a fost uitat nici cel mai mic amănunt.

Îmi aduc aminte că a fost dată o importanță deosebită unor aspecte care au dat măsura anvergurii evenimentului. Un coleg a adus steagurile țărilor din care proveneau unii dintre autorii comunicărilor. Din Franța a venit o echipă reprezentativă, grație colegului nostru Ioan ROXIN cel care făcea un doctorat acolo. Din Republica Moldova a venit o echipă de profesori de la ASEM Chișinău căndusă de profesorul Dumitru TODOROI. 

Trebuie să scriu de faptul că pentru prima dată se organiza o expoziție de tehnică de calcul în buricul Bucureștiului, cu acces liber, unde vizitatorii aveau șansa de a vedea cele mai noi realizări din IT&C. Fiind o conferință organizată de Catedra de Informatică Economică, sprijinită de rectorul Paul BRAN, un mare profesor care a știut tot timpul ce înseamnă performanța adevărată și mai ales să o aprecieze, trebuia să iasă perfect. Au venit acolo cele mai importante personalități din domeniul informaticii și sunt sigur că au avut cuvinte de laudă la adresa organizatorilor. Aula Magna a fost neîncăpătoare în mod natural, nefiind nevoie să fie adus popor de ocazie. Erau acolo foarte mulți dintre cei pe care îi știam de la televizor sau din cărți, adevărații monștrii sacri ai domeniului. 

Faptul că la sosirea celor care contribuiseră cu articole și plătiseră taxa li se oferea o mapă cu volumul tipărit al lucrărilor, programul, un carnețel, un pix și o monografie a Economic Informatics Department, că așa ne plăcea să ne alintăm, a fost mare lucru, ceva neobișnuit în epocă. Regulile au fost stricte, dure și respectate. Fiecare avea fix 15 minute să-și prezinte lucrarea. Cine întârzâia pierdea dreptul și au fost cazuri, unii tipi nevenindu-le să creadă că li se întâmplă chiar lor așa ceva. Au mai fost și alte premiere, precum respectarea termenelo, așa că cine nu s-a încadrat în calendar, la revedere și la gară. Nu mai era nimic balcanic, neaoș și năclăit.

Și acum revăd ca prin vis mutre consternate că nu mai este acolo cum se știa din alte vremuri.

După conferință a fost un eveniment de socializare superb. Am și acum o poză de pe un munte unde se văd participanții, căci am avut o gazdă perfectă atunci, un om deosebit de care îmi voi aminti întotdeauna cu plăcere pentru inițiativa și eficiența sa. Neavând acordul său, nu-i dau aici numele.

(12 aprilie 2017)

Clotilde Armand - franțuzoaica în ie

Clotilde Armand este titrată și a pășit cu dreptul în marea politică, chiar dacă a ieșit pe locul al doilea în cel mai important sector al capitalei, sectorul 1. Ea impresionează prin:

• ținută;
• vorbă; 
• coerență;
• delicateșe;
• fermitate;
• problemele ridicate;
• tenacitate;
• mod de abordare;
• respectul acordat tuturor;
• temperament.

De fiecare dată când apare impresionează prin faptul că poartă o ie. Doamnele noastre din politică merg către marile case de modă să găsească ținute scumpe și interesante să pară cât mai modeste, cât mai din popor cu o geantă Hermes de 436.000 Euro, cu o rochiță Dior de 100.000 Euro și cu niște pantofiori Manolo Blahnik undeva la 4500 Euro perechea.

Clotild Armand, ca orice franțuzoaică, pune accent pe eleganță și distincție și ea știe că ia românească este exact ceea c trebuie pentru a fi și elegantă și distinsă.

În aparițiile sale publice combinatia folosită este de exceptie căci în orice moent albul iei, roșul modelului cusut și negrul pantalonilor oferă cea mai bună conbinație.

Aparițiile sale, modul cum pune problema și mai ales caracterul deschis și tranșant al abordărilor, dau impresia unui personaj de mare viitor în marea politică.

(13 iunie 2016)