Colecția de creioane neascuțite

Există nenumărați colecționari.
Se colecționează sticle de bere.
Se colecționează capace de la sticlele de bere.
Se colecționează  sticle de vin.
Se colecționează dopuri de la sticlele de vin.
Se colecționează doze de bere.
Se colecționează cutii de chibrituri.
Se colecționează șervețele.
Se colecționează cartele de metrou.
Se colecționează stilouri.
Se colecționează călimări cu cerneală.
Se colecționează tot felul de obiecte folosite sau oviecte noi, dar ideea este să existe diversitate și mai ales să fie cu costuri mici, căci a colecționa tablouri, statuete, ace de cravată din aur, înseamnă costuri și nu oricine își permite să întrețină un hobby cu costuri de nesuportat.
Colecționarea creioanelor neascuțite este cu adevărat un hobby interesant, pentru că existența creioanelor neascuțite permite satisfacerea interesului pentru că diversitatea lor este extraordinar de mare. 
Există creioane neascuțite din diferite țări.
Există creioane neascuțite ale diferitelor branduri.
Există creioane neascuțite de vânzare la muzee cu numele de muzee sau de personalități.
Există creioane neascuțite  care au într-un cap un cristal Swarovski.
Am cunoscut un fost student care avea o astfel de colecție.

(04 martie 2025)

Digitalizarea colecțiilor de timbre românești

Digitalizarea colecțiilor de timbre este ceva realizabiul pentru că:
- numărul de elemente de scanat este rezonabil,
- creșterea de la o perioadă la alta este mică în viitor,
- elementele de descriere există și nu sunt numeroase,
- se realizează independent și redundanța este ușor de controlat, 
- costurile sunt rezonabile,
- mărcile poștale sunt disponibile de la prima serie până la seria ultimă.

Echipa care are un minim de experiență în a gestiona un proces de digitalizare are posibilitatea să deruleze un proces complet și de calitate pe o durată de cel mult șase luni, pentru că există cataloage de descriere a mărcilor poștale cu toate elementele. Trebuie să spun că la ora actuală existăî în online aplicații cu astfel de descrieri nu doar pentru timbrele românești, ci și pentru timbrele din foarte multe țări. Digitalizarea se va extinde și la alte aspecte și aici mă refer ma maximafilie, la plicurile prima zi, reviste de filatelie, colecții și colecționari, dar totul se referă la ceea ce există la noi aici în România.



(22 noiembrie 2023)

Vasile PETROVICI: Dicționarul colecționarilor de artă din România

Cine are curiozitatea să răsfoiască dicționare, va constata că dicționarele sunt lucrări:
- scrise de colective largi de autori,
- se realizează pe parcursul a multor ani,
- necesită existența unui șablon de descriere,
- au la bază o imensă documentare.

De aceea nici nu există o producție mare de dicționare la noi. Au fost scrise mici dicționare pentru fizică, matematică, economie. S-a publicat mic dicționar enciclopedic. Lucrările mai de amploare s-au înțepenit fie la primul volum, fie după câteva volume, căci este epuizantă munca pentru a duce la bun sfârșit un astfel de demers. Acum mulți ani, am lucrat împreună cu trei colegi la realizarea unui memorator, tot un fel de dicționar, al instrucțiunilor limbajului de asamblare ASSIRIS. A fost o muncă imensă, căci trebuia respectat șablonul la care am convenit, ca lucrarea să fie omogenă. De aceea apreciez și mai mult demersul lui Vasile PETROVICI, pentru că pentru a ajunge la  Elena ZDROBIȘ, ultimul articol din dicționarul său, a depus o muncă uriașă. Să nu uităm că autorul a inclus un tabel cu 681 de nume de colecționari care s-au orientat doar spre a avea lucrări ale unui singur artist, paginile 119 - 148.

Șablonul adoptat de istoricul de artă pentru a-i prezenta pe colecționari include: numele, data nașterii, profesia, locul, tip colecție, artiștii colecționați, bibliografia utilizată pentru a scrie articolul, lucrări publicate de colecționar, elemente privind accesul la colecție.

În București sunt destul de mulți colecționari și când am avut timp, dar folosindu-mă și de Internet, am încercat să ajung la unele dintre colecții. Am căutat să le găsesc în cartea scrisă de Vasile PETROVICI și le-am găsit. Când merg la o casă de colecționar eu am câteva pretenții și caut să găsesc ceea ce mă interesează acolo. Am citit articolele scrise de Vasile PETROVICI pentru casele colecționarilor pe care le-am vizitat și apreciez exactitatea numelor de maeștrii pe care i-a inclus în liste, căci ele corespund cu ceea ce eu am găsit acolo și acest aspect trebuie apreciat în mod deosebit. Consider că Vasile PETROVICI a vizitat acele case de colecționari, iar bibliografia pe care el a inclus-o în carte slujește pentru a asigura rigurozitatea demersului, ca persoanele care vor să afle mai multe, să dezvolte problematica și să aprofundeze ceea ce a găsit sintetizat în cartea Dicționarul colecționarilor de artă din România, carte publicată în anul 2011 la prestigioasa editură Corint din București.

Această carte este o lucrare de referință pentru literatura de artă din România și faptul că ea a fost referită la pagina 28 din International Bibliography of Historical Sciences, volumul 80 din anul 2011, subliniază că istoricul de artă Vasile PETROVICI a realizat o cercetare completă și a reușit să ducă la bun sfârșit munca de întocmire a unui dicționar destinat colecționarilor români de artă, el fiind un deschizător de drumuri.

Mai trebuie să fac o remarcă: Vasile PETROVICI se ocupă doar de colecționarii adevărați de artă, căci după anul 2004 televiziunile prezentau filme cu interioarele caselor unor oameni politici care-și etalau așa-zisele lor colecții de artă, care în fapt erau un amalgam de lucrări inegale ca valoare și unde se vedea că nu operaseră niciun fel de criterii în includerea tablourilor în acele conglomerate expuse ostentativ ca trofee, înainte de a fi opere de artă. Faptul că în acest dicționar nu figurează niciunul dintre cei pe care eu nu i-am considerat niciodată colecționari de artă, ci doar simplii strângători de tablouri, arată ci Vasile PETROVICI are criterii stricte de includere a celor care au tablouri în categoria colecționarilor.

Lucrarea referită prin Vasile PETROVICI - Dicționarul colecționarilor de artă din România, Editura Corint, București, 2011, 191 pag, ISBN: 987-973-135-602-0, este un punct de start pentru cei ce doresc să aprofundeze operele pictorilor români, ale căror tablouri se află în diferite colecții, iar autorul acesteia a oferit celor interesați un instrument de lucru extraordinar. 

Eu consider că Vasile PETROVICI  este deschizător de drumuri, căci se știe că există colecționari de sculpturi, de tapiserii, de ceramică sau de alte tipuri de opere de artă, iar colecțiile lor așteaptă să fie incluse în dicționare, ca lumea să știe de ele și cei ce doresc să viziteze acele colecții să aibă un prim loc de unde să se informeze, pentru a porni la drum cu succes.





(04 decembrie 2022) 

Filatelia românească în declin

Și filatelia românească, asemeni filateliei de pretutindeni a intrat într-un declin și nu-și va reveni decât în momentul în care se va integra complet în procesul de digitalizare în care a intrat omenirea.
Acum există poșta electronică.
Acum există semnătura digitală.
Acum există firmele de curierat.
Numărul celor care mai:
- scriu scrisori pe hârtie,
- mai cumpără timbre și plicuri,
- mai scriu cărți poștale,
s-a redus dramatic și deci producția de timbre uzuale sau de timbre care se folosesc pentru a fi lipite pe scrisori și expediate, s-a redus și ea, cred că de cel puțin 20 de ori, ceea ce arată că tot ceea ce este legat de timbre ete în declin și aici mă refer la:
- producția de timbre,
- designul de timbre,
- comerțul de timbre,
- activitatea filateliștilor,
- cercurile filatelice,
- expozițiile filatelice,
- numărul de filateliști.
Este mersul firesc al progresului și nu va trece mult timp până când se va vedea că domeniul filateliei a scăzut la un asemenea nivel, încât asemeni producției de carte, va deveni nerentabil și va fi atât de rar încât asemeni bibliofiliei, numismaticii sau altor domenii selective, va fi doar apanajul unor colecționari extrem de statornici.

(13 iunie 2022)

Colecții suporturi pahare cu bere

Tot în categoria colecțiilor puțin costisitoare se află și suportuyrile pentru paharele cu bere.

De fiecare dată când se merge la un restaurant sau la o berărie sau chiar și la o fabrică de bere, se obțin cu mare ușurință suporturile pentru paharele cu bere. Sunt de fapt niște bucăți de carton cu niște imprimări sugestive. Ele se obțin rapid, cerând permisiunea de a lua o astfel de piesă. Piesele se colecționează una câte una și numai după un timp se va trece la clasificarea lor. Se vor face clasificări după:

• criteriul producătorului de bere;
• criteriul țării de aparteneță;
• anul producerii berii;
• forma suportului;
• locul de unde a fost procurat.

Această colecție nu ocupă un volum mare, nu ridică dificultăți în manipulare, ci are valoare simbolică impusă numai de cel care o are. Este de natură sentimentală și problemă de opțiune a persoanei. Sunt destul de multe persoane care fac astfel de colecții și se dezvoltă chiar un schimb de piese între colecționari.

(23 august 2016)

Colecții de cartele de metrou

Aici eset interesant să se colecționeze fie cartele de pe la toate metrourile din lume, ceea ce nu este ușor. Dar mai este o variantă, de a se colecționa cartelele de la metroul bucureștean. Se va vedea cum a evoluat prețul unei călătorii. Aș propune pentru comparație să se ia costul a 100 de călătorii și să se vadă cât aur de 24ct se cumpără la oficial prețul BNR. cartelele de metrou s-ar constitui într-un barometru pentru viața economică a unei țări în general și a țării noastre în special. Singurul metrou nesubvenționat am înțeles că este cel din Tokyo. la noi, cu toate subvențiile salariații de la metrou care prin sindicate au închiriat spații de arată oribil toate stațiile, tot nemulțumiți sunt. Am prins niște zile încât ei au intrat în grevă și toată suflarea orașului a suferit, de parcă noi eram cei plini de vinovății.

Cândva m-am apucat să colecționez cartele mai ales din cauză că erau cartele cu 10 călătorii și cu durată de valabilitate de 90 de zile. neapucând să le consum, am rămas cu ele și deci se strânseseră câteva. În mod normal, reclamele de pe cartele ar trebui să determine Compania METROREX să scadă tarifele, dar nu se întâmplă așa ceva, din lăcomie, zic eu. 

oricum, cine face astfel de colecție îmbină frumosul cu utilul, până se vor unifica modalitățile de plată METROREX-RADET, căci așa a zis Firea că va face.

(20 august 2016)

Colecții și colecționari

Am cunoscut foarte mulți colecționari. Fiecare avea o pasiune pentru ceva.

Unii colecționau revista Cinema.

Unii colecționau monede.

unii colecționau timbre.

Unii colecționau tablouri.

Unii colecționau covoare.

Unii colecționau cărți cu autografe.

Unii colecționau poze cu actori de film.

Unii colecționau discuri cu muzică simfonică.

Unii colecționau pahare furate din restaurante.

Unii colecționau lingurițe furate din cofetării.

Unii colecționau cartele de metrou.

Se  colecționează orice. Aceasta este concluzia.

Există citerii de a-i clasifica pe colecționari.

Colecționarii temeinici sunt aceia care se stabilesc pe un domeniu și perseverează până la atingerea obiectivului urmărit.

Colcționarii obișnuiți se apucă și colecționează ceva urmărind realizarea obiectivului fără a face eforturi supraomenești.

Colecționarii împătimiți luptă cu asiduitate pentru a atinge obiectvul urmărit și fac sacrificii pentru a achiziționa piesele, inclusiv trec la inginerii financiare.
Colecționarii excentrici au piese interesante părecum bolizi, elicoptere, avioane private, castele și femei frumoase, ca să nu zic celebre.

Din colecții se trăiește bine dacă piesele sunt văzute ca investiții. cel ce face colecție de tablouri și are simțul orientării va vinde foarte bine tablouri ale unor pictori care acum au nume și cotă, dar la vremea achiziției pentru colecție erau cu o valoare foarte mică, pictorii fiind la început de drum.

Indiferent despre ce colecție este vorba, colecționarul trebuie:

• să decidă aria de extindere;
• să stabilească nivelul cheltuielilor;
• să definească modul și locul de stocare a pieselor;
• să se documenteze asupra dinamicii prețurilor;
• să studieze amploarea și diversitatea pieselor;
• să aibă cunoștință despre alti colecționari;
• să definească obiectivul;
• să știe care va fii viitorul colecției.

Rezultă cu claritate că orice om devine un colecționar autentic dacă și numai dacă își dorește acest lucru. Că cât ambiția este mai mare, cu atât crește pasiunea și exigența urcă la cote foarte ridicate, uneori depășind capacitatea financiară a colecționarului. Nu am agreat colecționarii egoiști, ci am apreciat pe cei generoși, care au bucuria de a-și prezenta unele dintre piese, de a stimula și pe alții să-i urmeze pe același drum.

(19 august 2016)