Mezzosoprana Andreea ILIE este o voce și o prezență importantă a scenei lirice

Mezzosoprana Andreea ILIE este o voce și o prezență importantă a scenei lirice românești. Nu știam despre ea dacă nu urmăream o emisiune de pe Antena stars de săptămânile trecute. În vremuri de pandemie ONB a avut o politică execrabilă de a se promova, căci față de MET și față de Opera Națională din Iași, care au oferit gratis spectacole, s-a complăcut în a proceda cum e mai rău de parcă ONB este Scala, când se știe că cine vrea operă, găsește pe Internet tot ce dorește.

Mezzosoprana Andreea ILIE este prezentă pe Internet cu câteva clipuri din care ne dăm seama că vocea sa este o voce specială, demnă de marile scene lirice ale lumii.

Ea are clipuri cu Habanera din opera Carmen de BIZET la Sala Radio, dar acustica are carențe, Mon coeur s'ouvre a ta voix din opera Samson și Dalila de Camille SAINT-SAËNS, cu acompaniament de pian și o acustică modestă, canțoneta  Non ti scordar di me, a lui Ernesto De CURTIS, împreună cu Alin STOICA și Irina IORDĂCHESCU, dar multe clipuri este pe canalul său oficial. Există pe Internet  și câteva lieduri pe versuri de HEINE cântate de artistă la Atheneul Român.Aș fi preferat să găsesc acolo arii celebre și mai puțin cântece lumești, înțelegând cântece care atrag publicul și probabil artista este interesată de număr de urmăritori, ceea ce nu este cazul meu. Nu am ascultat acele cântece, căci găsesc alți interpreți cu mult mai buni. Eu doream arii de operă. Chestiile cu Holograf sau cu alți interpreți arată ceva, dar nu ceva care să impună o mezzosoprană după calitățile sale vocale excepțională.

Eu sunt o ființă răbdătoare și aștept ca Andreea ILIE să meargă într-un studiou și să înregistreze ariile mari din operele cunoscute, căci are ce să ne arate.

(17 februarie 2022)

Publicul de la spectacolul cu opera TURANDOT din 13.02.2020

Bucureștiul este un oraș cu 2.000.000 de locuitori cel puțin, iar sala ONB are 952 de locuri, iar a se juca spectacole cu casa închisă trebuie să îndeplinească o singură condiție și anume, spectacolele să fie bune, cu interpreți buni și cu producții recunoscute, pentru lucrări artistice renumite.

Și în ziua de joi 13 februarie 2020 sala ONB a fost plină, publicul fiind foarte civilizat, în sensul că nu au foit ambalaje, nu au sunat telefoane, oamenii au venit la timp și și-au ocupat locurile. Lumea nu a fost nerăbdătoare să iasă la pauze. Este același public cuminte pe care îl știu eu dintotdeauna. Am admirat faptul că oamenii vin la operă îngrijit îmbrăcați, lasă hainele la garderobă și în pauze este destul de multă liniște, nu este acel freamăt întâlnit acolo unde sălile au peste 2500 locuri. Spațiile generoase de la ONB fac din pauze locuri unde lumea iese și comentează, dar în liniște.

Am appreciate faptul că publicul bucureștean este disciplinat și nu are manifestări ieșite din comun, deși nu i s-a dat prilejul nici să cadă în extaz, nici să arunce cu ouă clocite spre scenă.

Mi-a atras atenția că atmosfera era cam aceeași din timpul bombardamentelor, în care o lume sărăcită pune țoalele cele mai bune, dar fără strălucire pe ea și merge să se bucure. Nu am văzut lux, nu am văzut sclipire. Bucureștiul lui 2020 este un oraș al lumii sărace, cu oameni triști, care nu etalează nimic, pentru că nu au ce etala. În lipsa unei tradiții spre un standard ceva mai răsărit, publicul de joi 13 februarie 2020 parcă era venit de pe șantiere, pline de noroaie, hainele fiind nu prăfuite, ci ponosite, ca semn al nivelului de trai ajuns sub acea limită a ieșirii la suprafață.

(14 februarie 2020)

Figurația la TURANDOT din 13-02-2020

Spectacolul cu opera TURANDOT de PUCCINI are un început șocant. Pe scenă intră foarte, foarte mulți figuranți, pe post de sclavi. Se vede în acest fel că scena este prea mică.

M-a impresionat că acești figuranți reapar periodic în scenă. Ei sunt printre coriști, ceea ce este un lucru extraordinar.

este ceva cu totul special că la terminarea spectacolului, la aplauze, toți figuranții, inclusiv corul de copii vin pe scenă. Este un semn de respect față de spectatorii din sală.

Pentru modul în care această mulțime este folosită în scenă ca personaj colectiv, ONB merită nota 10.

(14 februarie 2020)

Aplauzele de final la TURANDOT din 13-02-2020

La spectacolul cu TURANDOT din 13 februarie 2020 mă așteptam să aud aplauze și tenorul Daniel MAGDAL să facă un bis la Nessun Dorma, ceea ce nu s-a întâmplat.

La București lumea este atât de exigentă încât nu face așa ceva, chiar dacă aria a fost interpretată foarte corect.  Este posibil ca la București să nu se facă ceea ce la Arenele din Verona, Scala din Milano sau altundeva se face, adică se bisează și toată lumea e mulțumită.

Mi-a plăcut că la terminarea spectacolului artiștii au fost îndelung aplaudați. Organizatorii au oferit flori artiștilor, dar cred că dacă ofereau și buchete de trandafiri ar fi fost mai spectaculos. Măcar divei trebuiau să-i dea niște trandafiri, căci florăriile sunt pline de asemenea flori nobile.

Cârcotesc și eu, na!

(14 februarie 2020)

Orchestra de la ONB la spectacoilul TURANDOT din 13.02-2020

TURANDOT de la ONB, distribuția din 13.02.2020

Din caul locului trebuie să spun că am fost un privilegiat, mergând la spectacolul cu TURANDOT din 13 februarie 2020 pentru că distribuția a fost una de excepție, prin prezența mareu soprane Maria GULEGHINA în rolul titular. Cine vrea să-și satisfacă curiozitatea, să intre pe Wikipedia și se va lămuri cine este cceastă soprană, iar prezența sa la București este cu adevărat un eveniment, deși cârcotașii dacă se leagă de un număr prim, să zicem 61, s-ar înșela cu siguranță.

Deci, distribuția spectacolului la care am asistat a fost următoarea:

Maria GULEGHINA - Turandot

Valentin RACOVEANU - Altoum

Dragol BAJIC - Timur

Irina IORDĂCHESCU - Liu

Dan INDRICĂU - Ping

Liviu INDRICĂU - Pang

Andrei LAZĂR - Pong

Mandarinul - Ion DIMIERU

Ana Maria HANGU, Oana Ștefania IONESCU - Due ancelle

Narcis BREBEANU - Prințil Persiei.

Spectacolul a fost omogen, toți interpreții autohtoni  au căutat să  se ridice la înălțimea partenerei lor, GULEGHINA, care a ridicat ștacheta de la primele note. Am apreciat că au redat cu acuratețe partitura puccininană, fără excesele cu care ONB mă obișnuise pe la spectacolele anterioare, în care probabil din cauza acusticii le-a impus interpreților să facă eforturi care erau în contradicție cu contextul.

Regia le-a impus interpreților o economie de gestori bine venită și integrera lor în decor prin poziționări extrem de bine gândite, făcând din spectacol un tot unitar, în care interpreții erau parte dintr-o echipă care a căutat să acționeze omogen.

față de alte dăți, acum am recunoiscut cu mare ușurință ariile cântate, pentru că intyerpreții nu s-au depărtat de la partitură, ceea ce este un lucru extraordinar, dacă am în vedere că la alte spectacole, uneori mă întrebam dacă nu cumva am dormit pe când s-a cântat o arie preferată.

dacă fac o comparație a spectacolului cu TURANDOT văzut de mine pe 13 februarie 2020 la ONB și alte spectacole văzute la MEZZO sunt îndreptățit să spun că ceea ce am văzut a fost un spectacol foarte bun, care nu a avut în el nimic provincial, ci a mers ca un mecanism perfect, fără sincope.

(13 februarie 2020)

TURANDOT la ONB

Și anul 2020 aduce la Opera națională București prezentarea operei TURANDOT a lui Giacomo PUCCINI. În seara zilei de 13 februarie 2020 am avut ocazia să văd o reprezentație a acestei opere într-o distribuție de excepție.

Mă voi referi acum la programul de sală, urmând ca detalii despre celelalte aspecte să le ofer în materialele ce vor urma.

Prima constatare pe care o fac se referă la calitatea hârtiei pe care este tipărit programul, calitate pe care o consider deosebit de potrivită pentru asemenea evenimente artistice.

A doua constatare pe care o fac se referă la structura programului. Cititorul găsește informații privind istoricul prezentărilor, regizorul Mario De CARLO, dirijorul Tiberiu SOARE, compozitorul PUCCINI, scriitorul Carlo GOZZI, ALFANO cel care a definitivat opera după moartea lui PUCCINI, libretiștii ADAMI și SIMONI, dirijorul premierei mondiale TOSCANINI și un rezumat al celor trei acte.

A treia constatare se referă la grafica impecabilă, lucru care nu mă mai uimește căci acum în 2020 nu mai trebuie nimeni să invoce restricții de tehnologie, iar cei ce s-au ocupat de program au dat dovadă că știu meserie.

A patra constatare se referă la dimensiunea programuliui care are 29 file plus cele două file ale coperților, coloristica diind de excepție.

A cincea constatare este legată de abundența fotografiilor, autorii programului mergând pe ideea că o poză face cât o mie de cuvinte și le du dreptate că au introdus copia afișuluii de pa premiera mondială  din 25 aprilie 1926 de la Scala din Milano, dar și programul de la premiera națională din 19 martie 1971 de la București.

A șasea constatare a mea este legată de soluția găsită de autorii programului, care din dorința de a da stabilitate conținutului au introdus pentru reprezentațiile cu soliști invitați, în interiorul programului patru pagini care reflectă realitatea din seara în care se distribuie programul.

Pentru programul al cărui cost mi se pare simbolic, la nivelul de 25 de lei raportat la calitate și dimensiune, ofer ONB nota 10.

(14 fenruarie 2020)