Moartea subită din fotbal și showul MIREASA

În fotbal există conceptul de moarte subită care se concretizează prin orpirea jocului atunci când o echipă a marcat prima un gol, în prelungiri. Mi se pare o idee genială, pentru a marca faptul că o echipă este mai bună decât alta, din moment ce a reușit să marcheze prima un gol.
Se observă o serie de miorlăieli ale concurenților de la showul MIREASA. Se fac ei sau ele că nu mai suportă să stea în Casa Mireasa, că-și doresc să plece acasă. Ar trebui ca să existe regula ca atunci când un concurent sau o concurentă își manifestă dorința să plece acasă, după câteva ore, un plic să aducă verdictul echipei manageriale, ca respectiva concurentă sau respectivul concurent să fie eliminat din show pur și simplu. Eu cred că o astfel de abordare ar duce la eliminarea lamentărilor de doi bani ale concurenților care se știe exact de ce sunt în Casa Mireasa și mai ales, care sunt beneficiile pe care le primesc pentru faptul că se lasă filmați 24/24.

Lipsa de transparență a derulării showului lasă loc de interpretare și cine crede că latura financiară este pe planul al doilea, face o mare eroare. Să nu uităm că premiul de 40.000 de euro înseamnă la o leafă de 1.000 de euro net pe lună, un venit pe 20 de luni pentru fiecare membru al cuplului care câștigă competiția, ceea ce este în opinia mea un mare câștig, dacă pornim de la meseriile pe care le au sau nu le au concurenții din sezonul al VII-lea, de exemplu. Mai mult, sunt și alte beneficii pe care le au și nu în ultimul rând este vizibilitatea concurenților ce le asigură notorietate, aspect deloc neglijabil. 

(21 aprilie 2023)

Poveștile concurenților

Pe vremea când mergeam la susțineri de doctorate ca membru în comisii am avut ocazia ca spre finalul ședințelor publice să asist la momente delicate, în care oameni în toată firea începeau să plângă atunci când aduceau tot felul de mulțumiri. Tristețile îi apucau aducându-și aminte că nu sunt acolo la acel moment important din viața lor cei dragi, plecați dincolo. Imediat, la câteva cuvinte numai, urma invitația de a merge la paranghelie. De aceea, eu mi-am dresat doctoranzii să debiteze doar câteva mulțumiri telegrafice și atât, pentru a evita momentul acela trist, care nu se potrivea cu ce va urma, în niciun caz. Am văzut că la concursuri, că în emisiuni tv apar concurenți și în egală măsură vedete care:

- descriu situații triste;

- încep să plângă;

- spun povești;

- arată lucruri dramatice;

- vorbesc despre nefericire.

În mintea mea, toți cei care procedează așa sunt niște oameni slabi și atât. Fiecare dintre noi trebuie să aibă puterea să-și ducă cu demnitate și decență trecutul și prezentul, oricât de grele art fi acestea. Fiecare dintre noi nu trebuie să stoarcă lacrimi de la cei din jur, astfel ca prin compătimire să treacă cu vederea anumite minusuri sau să hiperbolizeze ceva calități. N-am să înțeleg niciodată cum niște cântărețe de folclor ajunse demult la vârsta în care își vopsesc părul, apar în emisiuni și spun cumbații acum multe, multe zeci de ani și cum spun că i-au dat dracului pe agresori. Le-aș fi apreciat și mai mult pentru ceea ce ele erau, dar din momentul în care vorbesc despre acele subiecte stau și mă întreb că de la prima palmă trebuiau să-i lase baltă pe nemernici.

Deci, concurenții care vorbesc despre momentele triste din viața lor, îmi dau impresia că cerșesc voturile publicului și chiar dacă poveștile lor cresc ratingului și-i întristează pe telespectatori, este numai o problemă de minusuri în televiziuni care prezintă doar violuri, accidente, răniți, bolnavi, sărăcie, durere și lacrimi. În micimea lor, redactorii apelează numai și numai la lucruri facile. Voi aprecia foarte mult adevăratele valori, neperturbate nici de trecut, nici de rictusuri, nici de povestioare lacrimogene, trase la șapirograf, care schimbă uneori ierarhii.

(12 aprilie 2017)