Obsesia discriminării

De la un timp, omenirea are obsesia discriminării. Discriminarea este o formă mai accentuată a evidențierii diferențelor care există între elementele care ne înconjoară.
Mai nou, se vorbește acum despre discriminarea pozitivă, pe care lumea o acceptă pentru că ea crează avantaje celor considerați discriminați.

În opinia mea, discriminarea presupune persoane care fac obiectul discriminării și acțiuni prin care ceilalți membri ai societății procedează la a discrimina. Societatea are suficiente mecanisme care reglează problema discriminării, mai exact dispune de definirea acelui cadru care combate discriminarea, în vederea excluderii ei.

În societate apar situații în care se încearcă lărgirea cadrului de definire a domeniilor unde apare discriminarea și aici mă refer strict la elementele de performanță care presupun utilizarea de resurse importante, în contextul caracterului obiectiv al limitării acestor resurse.

Deși diploma de licență și diploma de master dă dreptul absolvenților să deruleze anumite activități, nu este discriminat nimeni dacă selecția la un colocviu de admitere la doctorat pentru un număr restrâns de locuri are la bază o procedură clară și criterii clare de evaluare a candidaților, astfel încât doctoratul să-și atingă obiectivele pentru care a fost creat ca forma cea mai înaltă de calificare.

Nu este discriminat nimeni dacă i se barează dreptul de a intra să predea la clasă, dacă persoana respectivă la examenul de titularizare a copiat și a fost eliminată din examen sau dacă la examenul de titularizare a luat o medie de 3(trei) și un pic.

Oamenii se nasc egali. Ei sunt diferiți ca aspect, ca înălțime, ca greutate, ca vârstă, ca nivel de instruire, ca diversitate a vocabularului și nimeni nu discriminează pe nimeni. Societatea are nevoie de calitățile fiecăruia dintre noi, de performanțele noastre, astfel ca omul potrivit să se găsească la locul potrivit. Cei care introduc criterii care-i discriminează pe oameni produc erori grave și societatea are posibilitatea să corecteze aceste abuzuri, astfel încât societatea să meargă înainte.


(07 octombrie 2024)

Discriminarea românilor

Noi românii, avem despre noi o părere excelentă, dar ceilalți nu au deloc o aceeași părere pentru că:
- noi între noi ne purtăm rău,
- avem și noi bubele noastre-n cap,
- faptele noastre în istorie nu au fost dintre cele mai bune,
- i-am speriat pe unii prin carențele noastre,
- ne credem prea deștepți, fără a fi zburat noi spre lună,
- încă și multe altele.
Nici alții nu sunt mai breji șoi de aceea mă simt discriminat atunci când merg prin hoteluri și mi se repartizează camere ce nu sunt nici pe departe cele penttru care am plătit și pentru care am tipărit rezervarea pe care mi-o dă aplicația BOOKING.com.
Voi da și exemple.
În Bruxelles am rezervat o cameră și mi-a fost repartizată o alta unde se fumase, unde ușa de la baie nu se închidea, iar suprafața era pe jumătate decât cea din rezervarea tipărită ca dovadă că plătisem o sumă oarecare. Când am mers la recepție, individul de acolo a cârâit, dar mi-a dat ceea ce mi se cuvenea. I-am cerut să se scuze și i-am zis că m-a discriminat, deși plătisem. N-a mai zis nimic.
În Trier, am rezervat o cameră și mi-a fost repartizată o cameră cu prosoape rupte, iar chiuveta de la baie nu funcționa. Hotelul nu era ocupat nici 20%. Am mers la recepție, am spus că ce și cum, fără a uita cuvântul discriminare. Mi s-au schimbat prosoapele, a venit o echipă și a reparat, iar un muncitor a zis el ceva, lucru care m-a deranjat, drept care i-am amintit că locul lui era să prevadă, nu să-mi arate mie cât de bun e el.
În Scopje am rezervat o cameră și am primit la recepție ceva total neadecvat. Am mers din nou la recepție și când a văzut recepționera că am foaia tipărită cu dimensiunile și amenajările camerei pentru care am plătit, a operat schimbarea și mi-a repartizat camera pentru care plătisem.
Până și bulgarii m-au discriminat. Am plătit pentru o cameră și am primit ceva care era cam 1/2 din ceea ce plătisem. Norocul meu este că aveam tipărită pagina cu descrierea camerei și cu prețul. Recepționerul a schimbat camera. Lipsa de respect față de noi românii este sursa clară a discriminării.
Repet: avem și noi defectele noastre, dar nimeni nu este sfânt. Totul este să nu ne lăsăm călcați în picioare.

(31 mai 2024)

Negarea evidenței și dicriminările

Suntem martorii unor transformări care mă duc cu gândul la piesa Gaițele unde Aneta DUDULEANU are o replică:
- Trăii, să mă văd și moartă!
Vedem cum nu se mai folosesc termeni precum gras, negru, pitic, alb de către unii, dar le sunt acceptabile altora, care, zic ei, sunt în problemă. Vedem cum se operează pe titlurile unor opere de artă. Am văzut cum au fost pângărite statui, tablouri de către unii în numele unor teorii oarecare, progresiste, zic ei. este adevărat că apele tulburi scot la iveală gunoaiele și că revoluțiile sunt asemenea unor tăvăluguri care mătură totul în cale, iar omenirea cunoaște numeroase exemple mai vechi și mai noi de distrugere a unor opere de artă și a unor lucrări științifice, care ne-au tras înapoi sute și sute de ani.

faptul că evidența este negată, nu-i face pe oameni nici mai buni, nici mai înțelepți, căci cele cinci simțuri sunt funcționale și faptul că atunci când vedem o persoană grasă, ne reprimăm în a spune om gras și vom spune om corpolent sau nu vom spune nimic, nu înseamnă că ochiul nostru nu a perceput că persoana cu pricina este un om gras și că deciziile pe care le luăm fără a le verbaliza vor fi cu totul altele.

Va fi în toate cazurile de discriminări tacite, de inventarea de motive prin care ceea ce era evident și ne exprimat, să devină realitate justificată. Știm cu toții că de multe ori acceptăm că gusturile nu se discută, dar elementele de transparență ne obligă să fundamentăm deciziile definind criterii care ascund exact ceea ce evidențele nu ne permit să le exprimăm, pentru că există legi care sancționează exprimări prea lejere. Am văzut cum un muzician de etnie romă folosește cuvântul țigan, ceea ce este interzi prin lege, ceea ce în opinia mea este o discriminare, în sensul că nici persoanele de etnie romă nu trebuie să folosească acel termen. Am văzut filme americane în care artiști mari afro-americani folosesc cuvântul negru, ceea ce nu este permis celorlalți cetățeni americani. Tot un fel de discriminare este și acolo.

Societatea a evoluat foarte mult și este normal ca dinamica socială să fie reflectată adecvat în vocabular, în comportament, în modul concret de manifestare al fiecăruia dintre noi. Eu nu cred că trebuie să existe legi care să dea voie la ceva sau să interzică ceva. Experiența istorică, nivelul de educație al fiecăruia dintre noi este acela care definește modul de a vorbi, de a face referire la o persoană sau la alta, iar apărarea demnității persoanei este esențială, cu atât mai mult în epoca în care trăim, când performanța nu ține seama nici de culoarea pielii, nici de înălțime, nici de culoarea ochilor, nici de abundența părului de pe scalp, nici de felul în care ne deplasăm, ci de ceea ce fiecare dintre noi este capabil să arate că știe să facă.

Datoria societății este de corecta neajunsurile pe acre fiecare dintre noi le are, de a permite dezvoltarea fiecăruia dintre noi și de a crea acel context favorabil evoluției noastre neîngrădite de restricții artificiale, de conjunctură, căci numai așa ne manifestăm ca ființe umane demne, egale și independente. Omenirea are istoria ei de care trebuie să se țină seama pentru a ști de unde venim, pentru a defini corect drumul spre care mergem în viitor, ori a nega trecutul sau a-l modifica este o soluție acre alterează ireversibil decizii pentru viitor și rezultatul este imprevizibil, dar cu probabilitate ridicată de a fi nefast. Biblioteca din Alexandria a fost arsă în anul 391 e.n., Acropole a fost distrus de o explozie în secolul al XIX-lea, statuile lui Buda din Afganistan au fost demolate prin 2015 de talibani. Și comuniștii au topit statui, au demolat monumente, au rescris istoria țării, dar adevărul iese la suprafață ca untdelemnul.



(11 decembrie 2023)

Inteligența Artificială - IA și libertatea de expresie.

Articolul 30 al Constituției României se referă la libertatea de exprimare și acolo scrie precis că cenzura este interzisă, că libertatea de exprimare este inviolabilă. Tot acolo sunt date și situațiile în care persoanele sunt trase la răspundere dacă prin ceea ce exprimă aduc atingere demnității, onoarei altor persoane, dar și alte aspecte bine precizate în acest articol.
Mulți oameni, în virtutea dreptului la libertatea de exprimare, procedează la abordări care încalcă multe din paragrafele articolului 30 din constituție și mai mult, spun că, din contră, articolul 30 le dă acest drept, căci așa înțeleg ei libertatea de exprimare.

O aplicație înzestrată cu Inteligență Artificială - IA, fără a fi extrem de pretențioasă, are posibilitatea de a identifica lejer încălcări ale libertății de exprimare, căci vocabularul utilizat în astfel de situații este unul destul de restrâns și de foarte multe ori, se utilizează șabloane, știut fiind faptul că pe persoanele ce procedează la astfel de abordări, nu le dă inteligența afară din casă.

Conținutul digital analizat de o aplicație de Inteligență Artificială - IA, va identifica toate abaterile autorului legate de articolul 30 al Constituției și va marca exact partea din textul analizat și alineatul din articolul 30 care este încălcat.

Eu cred că dacă sunt analizate nu mai mult de 10.000 de componente complete de conținut digital, se reușește antrenarea la un nivel foarte ridicat al rețelei neuronale și rezultatele următoarelor analize vor fi 100% edificatoare pentru orice om de bună credință. În acest fel, este creată o barieră sigură de filtrare a textelor care încalcă articolul 30 din Constituție și evident, acel conținut digital neconform, nu va mai fi postat pe nicio rețea de socializare sau îe niciun partal din mediul online.




(27 mai 2023) 

BUHNICI, cel care dă cu bâta-n baltă și face stropi

George BUHNICI are niște apariții absolut bizare, căci se vede că nu are studii de știința comunicării și nici nu este înconjurat de specialiști în public-relations. El se crede jurnalist, dar se vede că are abordări superficiale, din moment ce nu este în stare să stingă un conflict pe care tot el l-a generat aiurea.

George BUHNICI nu a citit nicio carte de specialitate legată de teoria conflictelor din mass-media, căci dacă ar fi citit nu ar fi făcut atât de multe erori și văd că în loc să iasă din clenciuri, mai rău se afundă. Aparițiile lui George BUHNICI sunt cu un conținut greu de explicat.

Ca tot românul și George BUHNICI caută să dea vina pe alții pentru bazaconiile pe care le-a debitat în legătură cu femeile cu vergeturi și în legătură cu aspectul de minoră al consoartei sale. Toate problemele se stingeau dacă el, adică George BUHNICI în persoană își cerea iertare de la toate femeile pentru ceea ce a spus, chiar și fără a se justifica în vreun fel. Își cerea iertare și punct.

Viața m-a învățat ca în momentul în care am greșit, să recunosc că am greșit și să mulțumesc frumos celui care mi-a găsit greșeala. Dacă sunt în stare să fac corecția pe loc, o fac, dacă cineva face corecția, îi mulțumesc public, dacă nu, studiez modul corect, fac corecția, anunț public că am greșit și arăt că fac corecția. Nu caut explicații să-mi dau singur dreptate, pentru a ieși deasupra, când e clar ca bună ziua că am greșit. o astfel de abordare nu face decât să mă afund în greșeală și de ieșit se iese și mai greu.

Nu-l înțeleg pe George BUHNICI de ce nu recunoaște că a greșit și dă vina pe alții care i-au scos din context spusele. A spus prostii. A jignit. Acum caută s-o dea cotită, să se victimizeze și să pozeze în băiatul neajutorat, care are și el probleme, ca indirect să treacă lumea peste erorile de dinainte. Soluția aleasă este greșită și în niciun caz nu va duce la stingerea scandalului. El pune paie pe foc. Mi-e milă de  BUHNICI.

(01 septembrie 2022)

Sunt discrfiminat!

Am urmărit emisiuni și constat că persoane publice de etnie rromă folosesc cuvântul țigan. Aceste persoane văd că au voie să folosească acest cuvânt. Pentru aceste persoane a spune că sunt țigani, nu este ceva înjositor, ceva degradant, în timp ce dacă eu aș folosi acest cuvânt aș avea probleme. dacă este lege, trebuie să fie pentru toată lumea. Deci, toată lumea trebuie să spună rrom și nimeni nu mai trebuie să folosească cuvântul țigan. Cine îl folosește să suporte rigorile legii, indiferent cine este cel care folosește acel cuvânt. Numai în acest condiții mă voi considera că nu mai sunt discriminat. Punct. 

(09 mai 2022)

ANVD

ANVD este acronimul de la Agenția Națională de Verificare a Dezinformărilor și ar trebui urgent înființată și mobilată cu specialiști care să identifice dezinformările care se produc peste tot în mass-media, cu scopul de a îngrozi oamenii și de a-i manipula grosolan în vederea atingerii unor obiective obscure, oculte, dar bine țintite. Trebuie să existe și o lege care pedepsește dezinformarea.

Dezinformarea pe care o face acel organism intitulat pompos Administrația Națională de Meteorologie - ANM care cântă în strună televiziunilor făcând previziuni apocaliptice care nu se adeveresc. ANVD în acest caz trebuie:
- să ia previziunile de acum două zile și de acum o zi,
- să verifice acuratețea lor,
- să sancționeze dur abaterile grosolane.

ANVD trebuie să ia poziționările legate de vaccinarea care protejează populația de covid și să vadă nivelul de dezinformare pentru a propune sancțiuni. Este inadmisibil ca tot felul de gunoaie să iasă pe sticlă sau să scrie texte care mai de care mai bizare prin care dezinformează, fără a fi sancționate.

Inclusiv dezinformarea de pe rețelele de socializare trebuie sancționată. Nu este normal ca orice neica-nimeni să se apuce să propage tot felul de idei crețe ca fiind adevăruri de necontestat și care uneori au rolul nefast de a influența negativ deciziile oamenilor, căci ele nu sunt prezentate ca opinii sau ca puncte de vedere, ci ca postulate.






(09 noiembrie 2021)

Apucăturile naziste la români

Deși s-a vorbit de caracterul tolerant, de caracterul prietenos al românilor, nu trebuie niciopdată să uităm de pogromurile și de deportările din Transmistria de la Bug și din Bărăgan. Din când în când mai apr manifestări cu caracter nazist care mă duc cu gândul că organizații paramilitare de tip SS vor ieși de pe scara blocului înarmate până-n dinți și vor face măcel dacă văd persoane străine care încalcă regula.

Faptul că nu există legi clare care să stopeze mesajele de tip nazist generează acțiuni care ne duc în timă la vremuri pe care le credeam apuse cuprinse între anii 30 și 45 ai secolului trecut.

Trebuie să existe măsuri mai energice, mai ales dacă avem în vedere ceea ce se întâmplă în USA și în Europa referitor la paginile de istorie și la personalitățile care au discriminat la vremea lor. Nu este suficientă doar un text laconic de lege, ci trebuie spus clar, cu subiect și predicat ce-i așteaptă pe cei care pun mesaje de interzicere de orice natură, care în acest fel își crează avantaje necjvenite prin discriminare.

(06 aprilie 2021)

E firesc să fie așa...

Lumea l-a acuzt pe Nicolae Ceaușescu de tot felul de fapte, unele mai puțin interesante, altele abominabile, altele mai puțin abominabile.
Eu îl acuz numai pentru faptul că nu a știut să-și aleagă colaboratorii, mulți, chiar groaznic de mulți dintre ei fiind idioți. Lui i-au plăcut acei colaboratori care nu-l contraziceau, care îl lăudau, care se umileau, care intruiau cuvintele care îi gâdilau orgoliul și ei rosteau acele cuvinte, adică într-un cuvânt, îi prefera pe troglodiți.
Să facem un calcul, însă sunt necesare următoarele ipoteze simplificatoare, dar nu simpliste, de start:
- el era președinte;
- el concentrase puterea politică, economică, în știință, în cculturală și la nivel social;
- elaviza tot;
- el dădea soluții la toate problemele la nivel macroeconomic;
- el se îngrijea de fiecare om în parte;
- el lucra in medie 16 ore pe zi continuu, fără pauze, ca un robot perfect;
- zilnic avea în medie,  pe birou  1000 de  probleme de rezolvat;
- problemele nu erau diferite semnificativ ca nivel de complexitate.
Se știe că o ființă umană discriminează 8 entități distincte pe secundă.
Zilnic Nicolae Ceaușescu lucra în medie 57.600 de secunde.
Resursa timp alocată în medie unei probleme în ipotezele date era în medie de 57,6 secunde, adică sub un minut.
Să zicem că primea printre probleme, undeva în septembrie 1989 spre analiză Raportul cu privire la stadiul actual al societăţii socialiste româneşti, la activitatea Comitetului Central în perioada dintre Congresul al XIII-lea şi al XIV-lea, la realizarea programului-directivă de dezvoltare economico-socială în cincinalul al IX-lea şi în perspectiva până în anii 2000-2010, în vederea îndeplinirii neabătute a programului de făurire a societăţii multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, 20 noiembrie 1989, care avea destul de multe pagini. Materialul trebuia;
- citit;
- analizat;
- modificat;
- validat.
Rezultă cu tărie că în cele 57,6 secunde, cu 8 discriminări pe secundă era imposibil ca pentru un material care necesită  peste 5.000 de discriminări, adică 625 de discriminări pe secundă parcurge etapele de citire, analiză, corectare și validare la un nivel acceptat în condițiile în care rezultă că  se alocă de un timp ridicol pe discriminare. În medie o discriminare decentă are 7,5 secunde în medie. La respectivul, în ipotezele date, pentru o discriminare era nevoie de  0,09216 secunde, adică de 80 de ori mai putin decaât zice statistica pentru oameni normali. Să fim serioși!  Geniu, geniu, dar nici chiar așa...
Aceasta este explicația pentru nenumăratele soluții slabe date unor probleme. Deci colaboratorii săi slabi nu aveau cum să dea decât soluții slabe, pe care doar  le valida printre multe probleme, în cele 57,6 secunde per problemă. Cât privește soluțiile proprii date, este clar că nu erau decât produse la normă, pe bandă rulantă, cu automatismele de rigoare. Dacă ipotezele se schimbă crescând problemele de la 1000 la 2000 li scăzând timpul petrecut în birou de la 16 ore la 12 ore, ceea ce se obține devine alarmant. Se va vedea că 25 de ani omul a condus în niște condiții absolut aleatoare, căci și aruncatul zarului la jocul de barbut necesită mult mai mult decăt 28,8 secunde.
Adâncirea unei cercetări pe acest domeniu va da adevărata interpretare la toate soluțiile mediocre din zona privatizării industriei noastre de după 1990.Zicerea ca industria noastră e o grămadă de fier vechi în niciun caz nu era ceva izvorât dintr-o adâncă cugetare care îi dădea pe delături personajului care se dorea erou, dar care cu un ești bun ... a fost debarcat de nu s-a văzut.
Așa s-au petrecut toate. Ca să se ajungă la adevărata cauză a dezastrului este necesară aprofundarea fundamentelor. Orice altă abordare nu va duce nicăieri și se va merge din bâltoacă în bâltoacă până la epuizare.
(10 februarie 2016)