CIOLACU își așteaptă plecarea

Marcel CIOLACU, prim-ministru în două rânduri și președinte ales al PSD la congresul din 27 noiembrie 2019, a traversat momente de glorie, dar și de declin, fiind primul președinte al PSD care nu a intrat în turul al II-lea al alegerilor prezidențiale, din 24 noiembrie 2024.

Contextul actual este extrem de complex și Marcel CIOLACU nu mai reprezintă soluția optimă pentru PSD din niciun punct de vedere, pentru că legarea lui de afacerea NORDIS, culoarea tălpilor pantofiorilor săi, salvarea pisicii dar și clipurile bizare de pe o rețea de socializare, au contribuit sever la erodarea imaginii sale de lider eficient.

Argumentele prezentate de liderii coaliției dar și de Elena LASCONI sunt subțiri, căci țara are nevoie de un prim-ministru care să aibă uși deschise în marile cancelarii din Europa, dar și la Washington, ceea ce în cazul lui Marcel CIOLACU doar se presupune că există aceste uși deschise, iar în cazul lui Călin GEORGESCU, ușile chiar ne vor fi trântite-n nas zgomotos și cu râsete pe fundal.

Îmi aduc aminte că Mihai GÂDEA sugera o soluție de avarie pentru ameliorarea relațiilor externe, prin mutarea unei ambasade, nu spun care, dar toată lumea știe la ce mă refer, căci și Viorica DĂNCILĂ cu Liviu DRAGNEA au cântat aceeași arie, dar cortina le-a fost trântită-n cap în 2019, ceea ce înseamnă că rămâne cum s-a stabilit și așteptarea are aceleași valente ca în vremurile de demult când Ana PAUKER aștepta telefonul de la I.V. STALIN, telefon care nu a mai venit niciodată și femeia de fier a părăsit scena, prăbușindu-se în uitarea istoriei, pentru cât rău a făcut.

(28 februarie 2025)

Am revăzut-o zilele trecute pe Ana PAUKER într-o televiziune

Cu o mutră înfricoșătoare, Ana PAUKER a zilelor noastre bântuie într-o televiziune și se manifestă exact ca originalul anilor '50, punând întrebări punctuale, demne doar pentru o memorie de computer de cel puțin 1Tb. Când interlocutorul nu răspunde continuă cu remarci tendențioase. Dacă invitatul nu răspunde pe placul Anei PAUKER de Dâmbovița a secolului al XXI-lea, aceasta cu voce tăioasă îl întrerupe. Comportamentul stalinist al acesteia, arată lipsa de înțelegere a mersului istoriei, dar pe poziția sa de slugă bine plătită, căci canalul de televiziune de unde primește simbria, se zice că are audiență. Aș fi interesat să știu dacă o recunoașteți. Dacă da, telefonați la linia fierbinte 89.89.89.89 ....

(30 ianuarie 2025)

Comunismul și nazismul

Comunismul și nazismul sunt forme de existență socială condamnate de istorie. Una este ca manifestările comuniste și cele naziste să fie condamnate și cu totul altfel stau lucrurile când este vorba de a fi prezentate în manualele de istorie și când trebuie date legi care să combată eficient manifestările totalitariste de natură comunistă și de natură nazistă.

Faptul că la noi se discută puțin despre comunism și se discută și mai puțin despre nazism, nu înseamnă că acestea nu au existat, că gunoaiele trebuie ascunse sub preș. În opinia mea, ar trebui ca prim element de descriere a unor persoane, să se prezinte apartenența lor la partidul comunist sau la formațiuni politice de sorginte nazistă. A trece cu vederea aceste aspecte este ca și cum am spăla de păcate pe cineva. Este adevărat că unii vor spune că au fost peste 3.000.000 de comuniști  cu carnet în Ro, iar alții vor avea nerușinarea să spună că au fost doar cu carnet comuniști, nu și cu inima, dar noi trebuie să știm exact că au fost membri ai partidului comunist din Ro, cum despre cei care au fost legionari, trebuie să se știe acest lucru, deși comuniștii nu aveau nicio jenă de a-i eticheta și de a spune că au stat la zdup ani de zile pentru orientarea lor politică.

Aici nu este vorba de rușine sau de a deveni mai frumoși decât suntem, ci de a spune lucrurilor pe nume, de a nu falsifica istoria. Paginile de istorie corectă trebuie să scrie exact ceea ce a însemnat comunismul în Ro, ce a însemnat regimul legionar în Ro și ori de câte ori se va vorbi de către cineva, să i se precizeze apartenența politică, pentru a avea o imagine clară despre persoana respectivă. Nu a ecistat comunism și nu a existat nazism în Ro ca entități abstracte, ci a existat prin X sau Y sau Z sau mai știu eu cine, oameni cu nume și prenume, care au acționat exact cum le-a dictat conștiința, căci nu a existat nimeni cu pistolul la tâmpla nimănui să-l forțeze să ia decizii și să acționeze, exact așa cum au reacționat, de am ajuns unde am ajuns. Comunismul și nazismul în Ro nu a fost nici mai bun și nici mai rău decât oamenii care au slujit aceste forme politico-sociale și nu oricum, ci pentru a obține avantaje materiale și sociale.


(20 februarie 2023)

Lozincile la români

Trebuie spus din start că poporul român are o bogată cultură orală. Nu mă voi referi aici la baladele populare, nici la doine și nici la bocete. În hore existau chiuituri, adică distihuri care evidențiau diferite stări sufletești ale celui care învârtea o horă sau aduceau în atenția celor din jur unele aspecte legate de o parteneră de dans. Era acolo veselie mare și bună dispoziție.
Cu trecerea timpului, manifestările populare au fost transferate spre stradă, acolo unde se întâlneau oamenii să-și manifeste fie nemulțumirile din marșurile de protest, fie bucuria, la manifestările omagiale asociate unor zile importante din istoria națională.
Lozincile sunt oglinda vie a istoriei noastre și nu trebuie să le uităm prea ușor, căci ele scot la iveală un mod de gândire sintetic al oamenilor, plin de realism, bazat pe sentimente profunde, naturale și mai ales orientate spre accentuarea unei laturi evidente din viața unei colectivități. Iată câteva:

Cine n-o vota secerea,
Să cadă cu burta-n ea!

Cine n-o vota la cruce,

Paștele să nu-l apuce!

Ana PUKER și cu DEJ,

Au băgat spaima-n burgheji.

STALIN și poporul rus,

Libertatea ne-au adus.

Cine-a stat cinci ani la ruși,

Nu poate gândi ca BUSH.

IMeGheBe.

Face ordine!

ILIESC-apare,

Soarele răsare!

Exemplele sunt cu mult mai numeroase, dar am spicuit doar câteva dintre sclipirile populare ale străzii, pentru a evidenția că spiritul popular este viu, dinamic și concret, iar capacitatea de a aranja cuvintele aproape că se dezvoltă spontan, creatorul popular fiind cu o inventivitate maximă. Multe dintre lozinci sunt formate doar dintr-o propoziție sau dintr-o frază, fără a fi ritmate, precum:

Moarte intelectualilor,

CEAUȘESCU și poporul!

Trăiască PMR!

Trăiască PCR!

Trăiască RSR!

La un moment dat, pentru a obține efectul scontat, agitatorii din rândul demonstanților sau protestatarilor împărțeau în public pagini care conțineau lozincile ca texte multiplicate și oamenii știau care sunt textele pe care trebuiau să le scandeze. La un moment dat, erau plasați pe anumite puncte la înălțime persoane care prin gesturi, dădeau startul scandării de lozinci, pentru a păstra aparența spontaneității. Și acum, ca și pe vremea dictaturilor militare sau comuniste, sunt multe prilejuri de a scanda lozinci.

(25 noiembrie 2022)

Activiștii comuniști de ieri și mai ales, de azi

În România anului 2022 se vede cu ochiul liber că nu a murit comunismul.
Comunismul trăiește prin:
- vechii membrii ai partidului,
- prin tinerii cu transmitere genetică de la bătrânii comuniști,
- superficialitatea educației primită în școli,
- elanul de a se face utili a celor nepăricepuți,
- acțiuni negândite ale celor puși pe funcții nepotrivite.
Numai așa se explică propunerea cu Procesul comunismului, care a fost o mascaradă patronată de un comunist care s-a înfruptat la greu din darurile acelui comunism pe care l-a condamnat, de către un fiu al unui nomenclaturist notoriu, îndepărtat de comuniștii lui de la masa îmbelșugată și care purta ranchiună.
Numai așa se explică abordările extremiste ale tinerilor la adresa Sfintei Maria, tratată ca mamă-surogat, lucru pe care nici cei mai înfocați comuniști nu l-au făcut de teama maselor care în orice moemnt s-ar fi dezis de liderii idioți care aruncă cu noroi în ceea ce poporul are cel mai sfânt.
Pe cei care erau activiști comuniști de ieri aveam o explicație de ce se comportau mizerabil. Erau la început. Erau neinstruiți. Aveau frică de Ana PAUKER și de DEJ. Nu știau pe ce lume se află. Se credeau importanți, deși veneau de niciunde și se îndreptau spre niciunde.
Comuniștii de azi sunt tineri. Comuniștii de azi sunt zeloși. Comuniștii de azi sunt doar niște slugi, care vor să arate stăpânilor lor că fac și ei ceva, adică fac zgomot, praf și mizerie în jurul lor. Ceea ce se întâmplă cu Cenaclul Flacăra este doar un bvalon de săpun, o temă lansată de un comunist nefericit, ignorant, care dorește să arate stăpânilor lui că are și munca lui, aceea care o fi, un rezultat palpabil. În opinia mea, trebuia  să existe o echipă. Trebuiau prezentate cel puțin 3.000 de pagini și 10 emisiuni tv de câte o oră, cu argumente la liniuță, după care să vină concluzia că că și punct. Nu s-a întâmplat așa. Nu au apărut nume sonore. Academia Română nu a fost implicată. Facultățile de Științe Politice nu și-au spus punctele de vedere. Deci, totul este doar praf în ochii vulgului.

Va dispărea Cenaclul Flacăra?

(21 iulie 2022)

Politicieni români născuți în zodia VĂRSĂTOR

Ioan Avram MUREȘAN 24 ianuarie 1959
Alexandru BÂRLĂDEANIU 25 ianuarie 1911
Nicolae CEAUȘESCU 26 ianuarie 1918
Ioan IANOLIDE 27 ianuarie 1919
Ciprian TELEMAN 25 ianuarie 1969
Gheorghe MIRONESCU 28 ianuarie 1874
Dan VÎLCEANU 5 februarie 1979
Mihai CIUCĂ 7 februarie 1967
Gelu VOICAN VOICULESCU 8 februarie 1941
Ana PAUKER 13 februarie 1883
Titu MAIORESCU 15 februarie 1840

(07 iunie 2022) 

Politicienii născuți în zodia VĂRSĂTOR (20 iannuarie - 18 februarie)

Politicienii născuți în zodia VĂRSĂTOR poartă pecetea acestei zodii, care este una dintre cele mai bune, după zodia LEU pentru calitatea oamenilor din politică. VĂRSĂTORII sunt oameni dinamici, plin de vervă, care au despre ei o părere nemaipomenit de bună și dacă în jur vin alții să le întărească acest lucru, sunt foarte greu de clintit din ale lor. Cu trecerea timpului, VĂRSĂTORII devin mai implicați în a lua decizii în toate problemele, deși sunt alții plătiți pentru acest lucru. Respectivilor le convine de minune când șeful se bagă în m unca lui și decide, căci el se acoperă de faptul că șeful a zis, șeful a făcu, așa a vrut șeful, așa e bine.

Trebuie spus din start că politicienii din zodia VĂRSĂTOR nu sunt oameni obișnuiți. Sunt oameni foarte ordonați. Sunt oameni cu capacitate de organizare foarte bună. Sunt oameni care știu să se adapteze repede situațiilor și să facă pe cei din jur să le fie utili, să gândească exact cum gândesc ei, pentru că știu cum să pună problema, să pară ușoară, să pară că are soluție foarte simplă, la mintea cocoșului.

Au o plăcere nemaipomenită pentru formulele de adresare, care îi face mai multă să-i compătimească pe cei care nu mai termină cu cuvinte bombastice, cu asocieri imposibile la prima vedere, când li se adresează. Toți știu că aceasta este marea slăbiciune a VĂRSĂTORILOR și pedalează pe ea cât mai mult posibil, deși cu mai puțin, obțin exact același lucru. Apare ca o competiție între cei din jur care se întrec a inventa cuvinte măgulitoare, gesturi cât mai nefirești, titluri pompoase și cadouri care la o analiză atentă, sunt încărcate de ridicol.

VĂRSĂTORILOR pe place să fie omniprezenți, să decidă în toate problemele, să se considere inițiatorii de proiecte mari, dar și de proiecte banale, specifice copiilor de grădiniță, pentru că vor să nu le scape absolut nimic din atenție. Ei vor să fie considerați ca fiind omniprezenți, având soluții la orice și mai ales, având resurse pe care să le împartă maselor de solicitanți, fără să știe că aceștia sunt primii care vor părăsi corabia la o adică.

Fiind longevivi, politicienii VĂRSĂTORI au șansa să fie contemporani cu oameni de excepție. Vărsătorii au darul de a cultiva talente, de a crea condiții acestora de afirmare și de manifestare plenară și de cele mai multe ori, numele unui VĂRSĂTOR este asociat unui om de mare valoare, fără ca numele VĂRSĂTORULUI să aibă strălucirea afectată în vreun fel.

(07 iunie 2022)

Ședință de partid în 1951 (plus ceva ani)

Primul secretar:
- Tovarăși, avem azi să luăm în discuție activitatea unui element retrograd, căreia până mai ieri o consideram tovarășă de muncă și de luptă alături de noi, pentru realizarea idealurilor noastre democratice, pentru dezvoltarea prieteniei noastre cu marele popor sovietic.
Din sală se aud aplauze și lozinci precum STALIN și poporul rus/Libertatea ne-au adus. Se auzea și lozinca: Ana PAUKER și cu DEJ/ Au băgat spaiman-n burgheji.
Din nou, primul secretar:
- Să revenim la ale noastre. O discutăm acum pe Gabriela SZABO, ( o arată cu degetul său amenințător), cea care ne-a dezamăgit, tovarăși. Iată, tovarăși! SZABO Gabriela, fără să ne spună nouă la județeană a lucrat pe ascuns, tovarăși și a mers fără voia noastră, tovarăși, la Sydney, la așa-zisele Jocuri Olimpice, unde fără să informeze activul de partid, s-a clasat prima și a luat din mâinile unor imperialiști aur, lucru care ne revoltă, pe noi, oamenii muncii, care trudim la strung sau pe ogor, tovarăși.
Din sală se aud murmure de nemulțumire. Au urmat la cuvânt câteva tovarășe, pline de revoltă muncitorească, care încruntate și cu hotărâre au înfierat activitatea subversivă a elementului dușmănos SZABO Gabriela. Mânia proletară creștea văzând cu ochii. 
În final, dușmanul de clasă a fost exclus din partid, a părăsit sala și viața de organizație și-a reluat cursul ei normal. În ateliere se făceau șuruburi și piulițe. oamenii își luau salariile și mândria lor că participă la instaurarea regimului de democrație populară era maximă. Din tablou, STALIN rânjea pe sub mustața stufoasă, văzându-și visul împlinit.

PS: de orice asemănare cu ceea ce se întâmplă în ziua de azi unei mari campioane, se  face 
      vinovat cel care întreprinde un astfel de demers, nu autorul acestui material.

(04 iunie 2022)

Centenarul neobservat

Ieri 8 mai 2021 s-au împlinit 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român. Până la 22 Decembrie 1989 acest partid avea peste 3 milioane de membri, plătitori de cotizații, cu carnete roșii, care participau la adunări, care luau cuvântul și se băteau cu cărămida în piept. Toți au jurat că vor face, că vor drege, ca în final să fugă ca potârnichile după 22 Decembrie 1989, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Această abordare a deschis larg porțile ca toți comuniștii de dinainte de 22 Decembrie 1989 să rămână pe poziții și tot ei să fie în fruntea bucatelor. Conducerea comunistă a avut o ideologie foarte specială, căci racola pentru a deveni membri de partid pe cei mai buni.

În facultăți deveneau membri de partid cei mai buni studenți.

În uzine deveneau membri de partid cei mai buni ingineri.

În secții deveneau membri de partid cei mai buni maiștri.

La locurile de muncă deveneau membri de partid cei mai buni muncitori.

Când spun cei mai buni, mă refer la:

- profesie,

- conduită,

- aprecierea colegilor,

- familie.

Comparând acum lucrurile, vedem că partidele parcă sunt o adunătură de ariviști, nepricepuți, golani, borfași,  refulați, frustrați, incompetenți, troglodiți, repetenți, mediocri și tot așa. Inexistența filtrelor determină scoaterea la rampă a unor persoane cu mari carențe de educație, fără o  pregătire profesională corespunzătoare, dar care ocupă poziții care nu au nicio legătură cu expertiza lor.

la 100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român îmi doresc să văd că:

- se lucrează la autostrăzi,

- oamenii se pun pe treabă,

- valorile autentice sunt apreciate,

- dispare ura viscerală,

- școala e școală adevărată,

- ne iubim țara și istoria.

În rest, 1000 de ani pace!

(09 mai 2021)

PAUKER, DEJ și STALIN

    Legenda zice că la București erau tulburi apele în politică și Ana PAUKER era extrem de autoritară, iar lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ tărășenia nu-i convenea. Nici lui Ana PAUKER nu-i convenea că venea Gheorghe GHEORGHIU DEJ să-i tragă preșul de sub picooare. Tot legenda zice că Ana PAUKER a cerut ca tărășenia de la București să fie tranșată la Kremlin de către tătucul STALIN.

Zis și făcut. Iosiv Visarionovici STALIN a chemat la Kremlin pe Ana PAUKER și pe Gheorghe GHEORGHIU DEJ. Aceștia au fost cazați în hotelurile PCUS și lăsați să aștepte, adică să fiarbă în suc propriu. Și Ana PAUKER și Gheorghe GHEORGHIU DEJ se așteptau:

- să fie chemați de STALIN,

- să-și spună fiecare păsul,

- STALIN să decidă.

    Legenda spune că STALIN avea la București oamenii lui, oameni de specialitate, care i-au explicat clar cum stăteau lucrurile și i-au furnizat și variantele cu avantaje și dezavantaje, iar Iosif Visarionovici STALIN l-a chemat la el pe Gheorghe GHEORGHIU DEJ, ceea ce însemna că dintre cei doi, el era alesul.     Așa se face că Ana PAUKER a căzut în disgrație, au disporut toate tablourile cu ea, s-au produs mari epurări și în final, doar vizitatorii de la Crematoriul Cenușa, dacă sunt mai curioși și mai insistenți vor identifica cripta unde se află vasul cu cenușa Anei PAUKER, femeia cea mai temută din pcr cândva.

    Florin CÎȚU a fost desemnat ca premier și nu ales de popor. Dan BARNA a ieșit pe locul al III-lea la alegerile prezidențiale din 2019 cu 14,94%, iar Klaus IOHANNIS a câștigat fotoliul de președinte cu 66,06% și niciunul dintre actorii politici nu trebuie să uite nimic despre notorietatea oferită de vot.

(15 aprilie 2021)

365 împotriva României: Ana PAUKER, inspiratoarea fricii

Îmi aduc aminte că pe pereții clasei erau nenumărate portrete și trona și chipul unei femei pozată dintr-o parte. Ai mei ziceau că Ana PAUKER, căci despre ea era vorba, nu avea o ureche. Nu m-am mai informat să mi se certifice ceva. Știu numai că lumea tremura când auzea de numele de Ana PAUKER. Știu că ai mei vorbeau în șoaptă. Se zicea că Ana PAUKER era de o cruzime de necrezut. Era de ajuns să se uite pe sub sprânceană căci cel căruia îi era direcționată privirea chirâșă era desființat, fără drept de apel. Nu vreau să scriu nici cum a apărut pe firmament și nici cum a ieșit din scenă, căci ieșirea ei a fost se pare destul de brutală, nefiind agreată de I. V. STALIN care sforărea și la București, de departe de la el din Kremlin. Înainte de 1989 am mers cu cineva la Crematoriul Cenușa și doamna m-a dus să văd ceva. Era locul unde se afla urna cu cenușa lui Ana PAUKER. Morala este că indiferent ce și cum, tot între patru scânduri sau într-un borcan ajunge fiecare, căci nimeni nu moștenește lumea. Știu că Ana PAUKER a lăsat în urma ei pârjol.
Ana PAUKER a fost inspiratoarea fricii care intra în oasele celor ce îi erau în preajmă sau cu care intra ea în contact, fie chiar și din întâmplare. Ceea ce zicea ea era citat de tot norodul în ședințe de tot felul.

(14 iulie 2018)

Plecarea

Îmi aduc aminte că atunci când s-a pus în mișcare trenul cu sicriul în care era corpul neînsuflețit al Regelui MIHAI I, m-a cuprins o emoție puternică, deși mă consider un tip suficient de puternic și foarte greu impresionabil.

Când am văzut ieri la prânz plecarea din sediul DNA a lui Laura Codruța KÖVESI, am avut acea senzație de indiferență pe care am mai simțit-o de câteva ori când au părăsit scena persoane despre care nu am avut o impresie bună, nu neapărat pentru ceea ce au făcut pe funcțiile lor, ci doar din simplul motiv că și-au făcut doctoratele când ocupau fotolii înalte. Am fost conducător de doctorat și am văzut la alții de pe poziția aceasta ce înseamnă să accepți să ai doctoranzi de așa-zis calibru. Ai și oarece avantaje, dar umilințele la care conducătorul este supus, sunt inimaginabile. Chestia este că respectivii știu la ce se înhamă, dar le place să știe lumea nu despre ei, ci despre faptul că sunt conducătorii de doctorat ai lui X sau ai lui Y.

Când vorbeau unii și alții despre Laura Codruța KÖVESI, ridicându-i osanale, aveam în fața ochilor privirea rece, demolatoare a Anei PAUKER, femeia de fier a regimului comunist, venită pe tancurile rusești în 1945. Unii consideră că o dată cu plecarea lui Laura Codruța KÖVESI s-a încheiat epoca Traian BĂSESCU,  cea mai neagră filă din istoria milenară a poporului român. Eu nu cred. Nu cred nici că Florian COLDEA și nici Laura Codruța KÖVESI au fost binomul care a ținut țara pe loc. Trebuie mers mai în profunzime, spre fibra poporului român pentru a găsi adevăratele explicații pentru a fi definiți ca locul unde nu se întâmplă nimic.
Plecarea este cel mai trist moment din viața celor pentru care puterea le-a cotropit sufletele și au crezut în veșnicia lor pe funcții înalte. Aveam un prieten medic, șef de clinică, un diagnostician de excepție, care avea un carnețel cu ce s-a întâmplat, doar în câteva luni, cu cei care au părăsit brusc și nedorit pozițiile înalte. M-am îngrozit de ce scria acolo.

Aștept ca timpul să mă contrazică, dar sunt sigur că dreptatea este de partea mea.

(209 iulie 2018)

Ana Pauker

Ana Pauker și cu Dej,

Au băgat spaima-n burgheji!
Este lozica declamată cu tărie în Pitești. În București, capitală și oraș mai elevat, lozinca suna altfel:
Ana, Luca, Teo, Dej
Bagă spaima în burgheji!

Aceasta era lozica strigată de 1 Mai și de fiecare  23 August de către muncitorii încolonați care treceau prin fașța tribunelor drapate cu roșu, unde deasupra tronau portretele iubiților conducători Marx, Engels, Lenin și Stalin.

Tot timpul, la locurile de muncă, în școli se vorbea șoptit spunandu-se:

- Tovarășa Ana Pauker a zis..

- Tovarășa Ana Pauker crede că ...

- Tovarășa Ana Pauker nu crede că...

- Tovarășa Ana Pauker e de părere că...

- Tovarășa Ana Pauker spune că partidul...

- Tovarășa Ana Pauker zice că tovarășul...

- Tovarășa Ana Pauker s-a ridicat și ...

- Tovarășa Ana Pauker l-a întrerupt pe...

- Tovarășa Ana Pauker a plecat la Moscova...

- Tovarășa Ana Pauker și tovarășul Stalin...

Totul era spus de parcă  tovarășa Ana Pauker dormea și nu trebuia trezită, deși noi eram la Pitești, iar ea la sediul CC al PMR din.București.

Era o femeie masivă, tunsă scurt. Era femeia care urca și cobora scări, care apoi se urca într-o Pobedă neagră.  Așa  o arătau jurnalele de film  de la cinema Muncitoresc din centrul orașului.

Era înconjurată de tineri, primea flori și se ferea de a fi văzută dintr-o altă poziție deși avea urechile acoperite. Se zicea că-i lipsea o ureche.

Când eram elev în prima clasă de elementară am ami prins pereții clasei plini cu poze ale conducătorilor și parcă chipul de femeie rea al lui Ana Pauker era primul, ceea ce însemna că avea o poziție importantă. Într-o dimineață au dispărut toate și a rămas numai tabloul lui Gheorghiu-Dej, iar pereții păstrau urmele unui trecut în care străluciseră unii și printre ei fusese și Ana Pauker. În mintea mea de copil Ana Pauker era o femeie rea, dură și neiertătoare. Degetul ei a semnat nenumărate sentințe îngrozitoare.

Spunea cineva că a auzit-o pe Ana Pauker spunând doar atât:

- Tovarășe!

Toată adunarea a înghețat. S-a lăsat o tăcere de mormânt. Toată lumea era cu privirile în dușumeaua care puțea a ulei ars. Cel căruia i s-a adresat întrerupându-l n-a mai fost văzut niciodată prin oraș, deși avea șapcă precum Lenin.

Ea conducea din umbră partidul, până când Stalin a făcut alegerea lui Gheorghiu-Dej și perioada de tristă amintire a lui Ana Pauker a apus. Când am fost la Crematoriul Cenușa de lângă Parcul Tineretului am văzut o mică criptă și acolo scria  simplu:  Ana Pauker. Omul cel mai puternic la un moment dat, femeia komisar cum se șușotea pe atunci, încăpea într-o casetă puțintel mai mare dcât o cutie de pantofi ieftini.

Ai mei ziceau că a venit pe tancurile Armateri Roșii, că a fost impusă de la Moecova. Ei spuneau că toată atenția era concentrată asupra ei. A avut puteri nemaipomenite, dar nu a știut ce să facă cu ele. Exagerarile au dus-o la pierzanie, căci și Stalin oricât de dictator era, avea flerul necesar de a alege între dogmă și viitor, Dej fiind opțiunea sa. Visurile de mărire ale lui Ana Pauker  s-au năruit deși era pusă din afară, agreată de cei de afară, însă având un stil neadecvat care slăbea partidul și țara, a fost îndepărtată. Dintr-o dată personajul cheie, în fața căruia și musca se oprea din zbor, a dispărut din decor ca și cum n-ar fi fost. Mă așteptam să fie și nostalgici, care să o pomenească. Numele ei n-a mai fost rostit nici că că, nici că că. A trevut în uitare, ca era o femeie rea, limitată, crudă, răzbunătoare, cu suflet negru. A sfârșit exact pe măsura nedreptăților pe acre le-a făcut. O vecină o tot blestema pentru anii grei de temniță petrecuți pe nedrept de  barbatul ei. Când a fost în audiență cu cei șase copilași ai ei, Ana Pauker scrie ceva la biroul ei. Nu și-a ridicat privirea și i-a zis femeii:

- Ieși!

Vecina zicea că s-a rejudecat procesul și i-a mai dat cinci ani barbatului ei. Nu l-a mai văzut nimeni, că i-au putrezit oasele în pușcărie. 

Când am văzut caseta aceea de la crematoriu îmi sunau în urechi blestemele prelungi, aproape cântate  ale vecinei și îmi defilau în fața ochilor scările, picioarele ei masive, corpul ei greoi coborân scări și apoi urcandu-se in mașina aia neagră. De fiecare dată era vocea unui crainic-femeie care rostea nu știu cum, dar special, numele de Ana Pauker. neavând o meserie, a crezut că politica este vocația ei, dar a fost drumul spre dezastrul stopat în 1952 al partidului, dar continuîndu-l implacabil pe al ei. Tot ce a construit spre a-i distruge pe alții i s-a aplicat ei atunci când a intrat în malaxorul epurărilor, excluderuilor sau întemnițărilor. Așa a scris ea istoria unora, dracul având mare grijă să scrie și pentru ea istoria, încadrând-o în tiparele perfecte și defecte cizelate de sentințele sale nemiloase dictate cât ai clipi din ochi în numele comunismului venit de la răsărit.

(31 martie 2016)