Cine este cercetătorul științific?

Aici voi expune numai opiniile mele legate de subiect, pornind de la experiența pe care am acumulat-o de-a lungul mai multor zeci de ani în mediul academic și cu ocazia colaborării cu oameni care făceau cercetare științifică în laboratoare ale catedrelor sau în institute de cercetări.

În primul rând, cei care desfășurau activitate de cercetare științifică erau absolvenți de frunte ai unor facultăți renumite din țară și avuseseră ca profesori nume de referință în domeniile în care activau și aici mă refer la academicianul Grigore MOISIL, profesorul Dragoș VAIDA, profesorul Edmond NICOLAU, profesorul Nicolae RACOVEANU și nu numai.

În al doilea rând, cei care făceau cercetare științifică, ajunseseră în acele locuri de muncă, având cărți de vizită impresionante, cu articole publicate, cu comunicări valoroase la conferințe științifice și cu bogată experiență apreciată la vechile locuri de muncă.

În al treilea rând, cei care ocupau poziții în activitatea de cercetare științifică, erau cu adevărat la curent cu literatura de specialitate clasică, dar și cu cele mai noi rezultate din domeniu și în orice clipă aveau posibilitatea să facă dovada documentării lor complete arătând fișele bibliografice, notițele făcute după lecturi la biblioteci tehnice, dar și teancuri de copii ale unor articole de reviste, dar și biblioteca strictă cu volume ale căror titluri conțineau cuvintele cheie specifice domeniului de activitate.

În al patrulea rând, cercetătorii științifici își ocupau timpul cu derularea etapelor specifice procesului de cercetare științifică.

În al cincilea rând, cercetătorii științifici lucrau în echipe interdisciplinare.

În al șaselea rând, cercetătorii științifici participau la seminarii științifice din laboratorul unde lucrau și dezbăteau în mod constructiv probleme și mai ales soluții la probleme.

În al șaptelea rând, cercetătorii științifici sunt persoane exigente și deschise la dialog, ceea ce le permite să prezinte clar stadiul în care se află cu soluționarea problemei și cu punctele critice din proces.

Am cunoscut cercetători științifici autentici, care m-au impresionat prin anvergura cunoștințelor din domeniile lor de activitate, prin profunzimea abordărilor și prin deschiderea la nou și aici numesc pe Alexandru VINEA, Csaba FABIAN, Gheorghe CIOBANU, Gigi RUXANDA, Alexandru BALOG, Ioan CATONA, Cristian POPESCU, Margareta PENCEA, Iulian SATRAN.



(24 ianuarie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Richard MULLER

Richard MULLER a fost și el absolvent al Secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, pe vremea când facultatea avea durata studiilor de 5 ani și admiterea avea trei probe, din care una de algebră, una de analiză matematică și a treia probă era la alegere dintre fizică, geografie și economie politică, dar viitorii studenți de la Mecanizare în proporție covârșitoare alegeau fizica.
Richard MULLER, după terminarea facultății, având o medie foarte mare, a obținut la repartiție un post în centrul de calcul al ASE. Eu mă cumoșteam cu el de la cămin din vremea studenției noastre și după ce a lucrat în Centrul de calcul al ASE, locuia în Berceni unde locuiam și eu, iar duminica ne întâlneam prin comunele de lângă București, căci amândoi aveam plăcerea de a merge pe biciclete. Eu aveam o semi-cursieră SPUTNIK cu care mergeam duminică de duminică. Făceam pauze și discutam despre programare. El îmi vorbea despre proiecte. Îmi amintesc că lucra ceva legat de niște fișiere înlănțuite și avea deja un software făcut de el, care implementa funcții extrem de interesante.
Richard MULLER era un nume în Centrul de calcul. Inginerul Iulian SATRAN, considerat în acele timpuri un creier adevărat printre informaticienii care lucrau pe calculatorul IBM 360 avea cuvinte de apreciere la adresa lui Richard MULLER, lucru care nu se întâmpla și în alte cazuri.
Am mers la câteva seminarii științifice unde Richard MULLER și-a prezentat produsele software la care lucrase și m-a impresionat deschiderea lui pentru lucrurile noi, dar comparativ cu alții care doar vorbeau, Richard MULLER era omul care vorbea despre lucruri noi cu care lucrase efectiv și proba cu componente software operaționale.
La un moment dat, când l-am întâlnit duminica în drumurile noastre cu bicicletele mi-a zis că i s-a aprobat plecarea din țară și de aceea nu mai lucra în Centrul de calcul. I-am spus că mă bucur pentru el, că-și vede visul realizat și l-am asigurat că așa cum este el de serios și de bine pregătit profesional va fi strălucitor indiferent unde va merge. 
De atunci nu l-am mai întâlnit pe Richard MULLER, dar uneori mă gândesc la cât de bun programator era el, la cât de temeinic lucra și la cât de serios își argumenta opțiunile și soluțiile. Mi-am dorit de multe ori să fiu și eu cam cu același mod de a lucra, pentru că în mintea mea, Richard MULLER era garanția succesului garantat, căci atunci când faci o treabă cum scrie la carte, nu există riscul vreunui rateu sa vreunei interpretări din partea celor care sunt în stare doar să-și dea cu părerea și nimic altceva.

(07 martie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Valeriu PESCARU

Valeriu PESCARU mi-a fost profesor la disciplina numită APSIE - Analiza și Proiectarea Sistemelor Informaționale Economice. În Carnetul meu de student se află două note de 10 acordate de Valeriu PESCARU în anul al IV-lea și în anul al V-lea, căci pe vremea mea, erau discipline care se făceau pe durata unui an, fie pe durata a unui an și jumătate, dar aveam discipline care se făceau și pe durata a doi ani.
Au fost câteva momente din viața mea în care profesorul Valeriu PESCARU a jucat un rod decisiv.
Primul moment a fost acela în care văzându-mă tare necăjit că secretara lșefă a facultății nu-mi elibera o adeverință din acre să rezulte că eu sunt propus pentru învățământul superior ca la repartiția soției să-i fie utilă să nu ajungem în localități diferite, căci eu mă repartizam la ASE, iar ea se repartiza centralizat la Universitatea BABEȘ-BOLYAI de la Cluj, cu toți absolvenții de la facultățile de Fizică din țară, profesorul a mers, i-a explicat că trebuie să-mi dea adeverința, reproșându-i că ea se ocupă doar de studenții restanțieri și de repetenți, dar de studenții buni nu se ocupă deloc. Am obținut acea adeverință și cât voi trăi îi voi mulțumi acestui om.

Al doilea moment a fost acela în care mi-a dat și semnat recomandarea pentru a-mi depune dosarul de înscriere la colocviul de admitere la doctorat, întrucât eram sabotat de șeful de subcolectiv. El mi-a zis că nu are niciun drept să se opună viitorului meu. Dacă sunt ceea ce sunt, îi datorez lui Valeriu PESCARU, fostul meu profesor de APSIE, care la momentul când a semnat era director adjunct științific al Centrului de calcul al ASE, căci fără semnătura sa nu aș fi făcut doctoratul așa cum eu îmi doream și fără doctorat eram o frunză bătută de vânt de colo până colo.

Valeriu PESCARU a susținut cu succes în anul 1975 teza de doctorat de 195 pagini, intitulată  Contributți la modernizarea sistemului informațional în activitatea de prelucrare a țițeiului în R.S. România, coordonată de profesorul universitar Manea MĂNESCU. Atunci Manea MĂNESCU a zis că o teză de doctorat serioasă se realizează în 7 ani. Tocmai doream să susțin teza de doctorat în anul următor, drept care conducătorul meu științific mi-a zis că trebuie să mai așteptăm ceva timp, să uite lumea numărul acela 7, iar timpul a trecut și abia în anul 1978 am susținut teza care dospise doi ani.

Valeriu PESCARU avea un talent excepțional de manager și a reușit să facă din Centrul de calcul al ASE o unitate etalon de cercetare științifică cu întreprinderi industriale, pe bază de contracte, unde lucrătorii obțineau prime anuale deosebit de importante.

Valeriu PESCARU a publicat în colaborare cu alți autori lucrări deosebit de importante precum Sisteme informatice in economie : Produse informatice, centre, oficii si statii de calcul : realizare, conducere, organizare, publicată în 1981 la Editura tehnică,   Fișiere, baze și bănci de date, publicată în anul 1976 la Editura Tehnică , Mecanizarea și automatizarea lucrărilor de calcul statistic, publicată în anul 1966 la Editura Didactică și Pedagogică.

Pe mine m-a impresionat foarte mult fostul meu profesor Valeriu PESCARU, pe care l-am întâlnit chiar și când eram și eu profesor universitar, dar vreau să spun că nu i-am trecut pe dinainte, din respect pentru ceea ce a fost el ca om, dar și pentru ce a însemnat el pentru mine ca student și mai ales în perioada cât am lucrat ca analist în Centrul de calcul al ASE pentru 9 luni.

(15 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Gheorghe WEISS

Gheorghe WEISS era cercetător științific în cadrul Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE. A fost asistentul nostru universitar care ne-a învățat programarea în limbajul COBOL. El era un om cu vastă experiență. Vorbea calm, explica sistematic, avea un plan de lucru și ne făcea să înțelegem cum stau lucrurile căci era o mare deosebire între limbajul ALGOL și limbajul COBOL, limbaj extrem de rigid.

Când am trecut din anul al IV-lea spre anul al V-lea de facultate, am făcut practica în producție la LCCE și răspundea de noi chiar cercetătorul Gheorghe WEISS cu care făcusem seminarii cu câteva luni mai înainte. Și cu această ocazie am învățat multe, căci 6 ore pe zi făceam muncă de a scrie programe, de a perfora cartele, de a rula programe, iar profesorul nostru Gheorghe WEISS ne sprijinea pe tot parcursul căci avea plăcerea să ne vadă cum evoluăm, ceea ce m-a impresionat teribil de tare.

După mai mulți ani, când eram deja asistent stagiar, am aflat că cercetătorul științific Gheorghe WEISS a plecat în Israel cu familia sa. După mulți ani, am primit pe e-mail de la un prieten al meu stabilit și el in Israel o fotografie de ziar care anunța că fostul meu profesor Gheorghe WEISS a fost victima unui jaf și tragedia m-a mișcat profund și am regretat că un om așa de bun ca el a avut un astfel de sfârșit.

(13 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Dan SOMNEA

Când am ajuns printr-un abuz în Centrul de calcul al ASE la 1 decembrie 1970 pe post de analist deși eu fusesem repartizat asistent stagiar în catedra de Cibernetică Economică, am fost repartizat într-un birou la sala 2303 și ocupasem biroul ultimului venit, în partea dreaptă la geam. În fața mea, era biroul lui Dan SOMNEA, inginer, absolvent de Politehnică.  
Colegele mele făceau tot felul de glume pe seama lui Dan SOMNEA, dar el își vedea de treaba lui. Lucra la un contract de cercetare și scria programe FORTRAN. Eu fiind cel mai nou, nu discutam, căci aveam mult de lucru, fiind cooptat să fac câte ceva la niște contracte, unde trebuia să citesc documentație de la IBM, eu nefăcând limba engleză nici în liceu și nici în facultate.
După ce am plecat la catedră devenind asistent stagiar și apoi asistent titular, mai treceam pe la biroul de la sala  2303, iar Dan SOMNEA era exact la același birou, aplecat pe lucrările lui exact cum îl știam dintotdeauna. 

La un moment dat, aveam nevoie de niște documentație și un individ care monopolizase documentația IBM, când am mers să-l rog să-mi dea și mie pentru câteva ore o anumită carte, mi-a râs în nas și m-a expediat cu vorbe foarte nepotrivite, pe care nu le-am uitat niciodată și l-am sancționat de câte ori am avut ocazia mulți ani mai târziu. I-am povestit lui Dan SOMNEA despre întâmplare, iar el mi-a zis să aștept puțin. A venit cu o copie xerox a acelei documentații, pe care o deținea un coleg și prieten de-al lui. Mi-a dat-o și mi-a zis să am grijă să nu încurc foile, căci nu erau legate, ci erau file libere care dacă n-aș fi fost atent, s-ar fi împrăștiat.

Am aflat că Dan SOMNEA a susținut doctoratul și era același cercetător științific care-și vedea de ale lui. La un moment dat, am văzut că Dan SOMNEA împreună cu Vlăduț TEODOR au scris și tipărit o lucrare referită prin:

Dan SOMNEA, Vlăduț TEODOR -  Programarea in Assembler, Editura Tehnică, București, 1992, 328 pag, ISBN: 973-310-455-8

Această carte este una de referină pentru cei care doresc să învețe să programeze în limbaj de asamblare. Este o carte bine structurată, cu toate detaliile necesare. Se vede că autorii lor au scris programe în limbaj de asamblare. Am retrăit vremurile în care și eu împreună cu colegii mei Valer ROȘCA, Constantin APOSTOL și Ion Gh. ROȘCA, am scris cele două volume de programare în limbajul de programare ASSIRIS, care era limbajul de asamblare al calculatorului FELIX C-256. Se producea tărășenia undeva prin 1977 și volumele au fost publicate la litografia ASE. 

După Revoluție, Dan SOMNEA a trecut în învățământul superior, devenind lector universitar, conferențiar universitar și apoi a obținut prin concurs titlul de profesor universitar. M-a impresionat Dan SOMNEA prin modul lui de a fi, meticulozitatea cu care trata problemele și profunzimea tratărilor sale, căci se vedea că meseria de cercetător științific practicată ani în șir lăsase urme adânci și benefice pentru cel care venea la catedră să le vorbească studenților despre utilizarea de calculatoare personale la locurile lor de muncă.

(10 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Margareta PENCEA

dacă spun despre cineva că m-a impresionat în mod deosebit, acea persoană se numește Margareta PENCEA. Ea a provenit din prima promoție de absolvenți ai Secției de Mecanizare și Automatizare a Calclul Economic, din Facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, din anul 1969. Margareta PENCEA a fost repartizată ca programator în Centrul de calcul al ASE și când eu am ajuns să lucrez ca analist stagiar în decembrie 1970, am avut șansa să fiu repartizat în echipa matematicianului Ioan CATONA, acolo unde mai erau Cristian POPESCU, Rodica MARINESCU, YLLAN și Margareta PENCEA. Ea lucra pe probleme de baze de date, iar în 1970 acest domeniu era la începuturi, căci bazele de date presupun capacități mari de stocare datelor, iar benzile magnetice care erau generoase la acest capitol nu satisfăceau pentru regăsirea de informații, iar discurile magnetice erau de capacitate mică și aveau niște dimensiuni nepermis de mari.
Directorul Centrului de calcul al ASE era fostul meu profesor inginerul doctor Valeriu PESCARU, cel care schimbase filosofia cercetării de acolo, orientând-o spre contracte care aduceau bani pentru ASE și bani sub forme de prime barosane cercetătorilor din Centrul de calcul. Țin minte că și eu am câștigat bani frumoși ca prime din contracte, chiar și după ce am trecut la catedra de Cibernetică Economică, dar am continuat să lucrez la contractele de cercetare. În acest context, am avut șansa să intru în echipa care dezvolta implementarea sistemului BOMP al IBM la Întreprinderea de anvelope Danubiana. Am învățat foarte multe lucruri. Vedeam cum programatori cu mare experiență veneau să se lumineze de la Margareta PENCEA, care știa baze de date din facultate, dar și de la cursurile de instruire ținute de specialiștii de la IBM veniți din USA în Centrul de calcul al ASE. Când o delegație din Centrul de calcul a plecat în Elveția la Geneva pentru un curs de specializare, din acea delegație printre numele foarte amri de programatori din laboratoarele Centrului de calcul, a mers și Margareta PENCEA, ceea ce arăta că este acel specialist de care cercetarea în baze de date avea mare nevoie.

Am apreciat-o foarte mult pe Margot, cum îi spuneam noi, cei care o cunoșteam și lucram cu ea. A publicat articole. A șinut cursuri și seminarii studenților din Facultatea de Cibernetică. După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE a luat-o la vale și lipsa contractelor provenite din industria aflată în disoluție, a făcut ca activitatea să se restrângă drastic. Am reîntâlnit-o pe Margareta PENCEA pe Facebook unde suntem prieteni și discutăm ca doi pensionari cu ștate vechi. Eu rememorez vremurile când Margareta PENCEA la biroul ei de la fereastră de la sala 2316 scria programe și dădea consultanță colegilor, căci era singura care știa multe despre bazele de date moderne și avea practică multă în spate.

(22 ianuarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Iulian SATRAN

Iulian SATRAN era inginer de sistem în Centrul de calcul al ASE, în vremea când eu mi-am început activitatea mai întâi de analist acolo în decembrie 1970. Stătea la un birou mititel, parcă avea numărul 105 și acolo nu era prea cald, că iarna inginerul Iulian SATRAN stătea îmbrăcat cu o haină de blană, un Delon, cum se zicea în epocă.
Pe vremea aceea nu exista internet ca acum, iar documentația despre calculator nu era accesibilă oricui și cei care aveau acces la acea documentație dacă puneau mâna pe ea, nu o scăpau din mână, căci era șansa lor de a fi importanți și de a rămâne importanți, căci lumea ar fi apelat la ei să dea asistență, căci numai cine avea documentația știa să depaneze corect programele, care erau bântuite de tot felul de erori, căci programatorii din vremurile acelea, nu erau ca programatorii din ziua de azi, căci nici limbajele și nici compilatoarele de atunci nu erau ceea ce sunt limbajele de programare și compilatoarele din ziua de azi.

Când am rulat niște programe, am avut niște erori și mi-a fost destul de greu să accept cum diferiți indivizi care avuseseră acces la documentație îmi vorbeau de sus, doar că citiseră câteva pagini. Cineva mi-a zis că cel mai bine era să merg la inginerul Iulian SATRAN că el mă va lămuri.

Aveam un pic de teamă să merg la inginerul Iulian SATRAN, căci el era o somitate în ale ingineriei de sistem și de departe era cel mai priceput. Nu exista niciun secret al calculatorului IBM 360 pentru acest om. Mi-am luat inima în dinți și am mers la el. Aveam imprimanta unde dădusem opțiunea OBJ și mi se listase ceea ce compilatorul genera ca secvențe de program scrise în limbaj de asamblare. Sub acele secvențe se aflau conținutul celor 16 registre ale calculatorului.

Am bătut la ușă, al intrat, am salutat. Inginerul Iulian SATRAN lucra la ceva. Am așteptat. S-a ridicat de la birou și a venit spre mine. Eram destul de temător că-l deranjez pe acest om atât de ocupat cu chestiuni mai importante decât ceea ce aveam eu, credeam. M-a întrebat care este problema. Am arătat imprimanta. Iulian SATRAN a luat un pix cu pastă și mi-a arătat pas cu pas ceea ce face. Era foarte clar ceea ce spunea. M-a atenționat că mă învață cum să localizez eroarea și s-o fac singur din acea clipă încolo. A încercuit conținutul unui registru. A încercuit o secvență dintr-un șir tipărit la imprimantă. A făcut o scădere în baza 16 și mi-a zis că a obținut deplasarea. A plimbat pixul pe textul obiect generat de compilator până a găsit acea deplasare. În acest fel a stabilit instrucțiunea care-mi producea durerea de cap și care făcea ca programul să nu finalizeze execuția. Era acolo și un cod. Cu mâna lui, inginerul Iulian SATRAN a scris câteva codurio și cauze asociate lor, acele coduri corespundeau celor mai frecvente erori. Așa l-am cunoscut eu pe Iulian SATRAN, cel care după câțiva ani a plecat în Israel și a lucrat în informatica de vârf, căci era un specialist adevărat, căruia niciunul din Centrul de calcul al ASE nu-i sufla în ciorbă.

(12 ianuarie 2023)