Rebelul ne-mafnific

Există un personaj care pendulează de colo-colo ca musca fără cap. Aveam un bun prieten care mi l-a descris într-un singur cuvânt: mediocru. Eu am o teorie. Un om mediocru, merge pe stradă mediocru. Un om mediocru,  bea apă dintr-o cană tot mediocru. Un om mediocru, scrie o scrisoare de dragoste într-un mod mediocru. Un om mediocru, spune te iubesc unei femei, tot într-un mod mediocru. Un om mediocru,  scrie o povestire mediocră. Un om mediocru,  face o teză la un examen de admitere, mediocră. Un om mediocru, face o teză de doctorat mediocră, incluzând exact ceea ce-l duce pe el ca mediocru ce este, spre plagiat, ca formă de manifestare specifică mediocrității, care este vecină cu necinstea. Deci, un om mediocru nu-și depășește niciodată condiția sa de om mediocru. Așa că nici de această dată, nu se va manifesta altfel decât ca un om mediocru. Un om mediocru, nu are comportament de bărbat adevărat, căci mediocritatea nu se asociază verticalității coloanei vertebrale. Un om mediocru,  este lunecos, se strecoară ca o moluscă nevertebrată, căutând scăpare în ape tulburi. Un om mediocru,  nu este nici în car, nici în teleguță. Un om mediocru,  vrea să pară exact ceea ce nu este. Un om mediocru,  se visează rebelul magnific, numai că rebelul magnific presupune geniu, iar mediocritatea nu se împacă în niciun caz cu genialitatea. Un om mediocru, este făcut să încurce lucrurile. Un om mediocru,  se gudură pe lângă stăpân, iar când crede că și-a atins scopul, asemeni unui câine mai puțin credincios, își mușcă stăpânul sau ca să nu-și piardă bucata de pâine, doar mârâie, după care se gudură, că de aceea este câine-om. 6 + 5 = 11, 1 + 1 = 2. Atât spun despre omul mediocru pe care l-am descris aici. 7 este numărul de consoane și 4 este numărul de vocale din numele și prenumele lui.


(04 martie 2025)

Prezidenții noștri ca antreprenori

Proiectul de țară este rezultatul unei activități de antreprenoriat. Faptul că nu avem un proiect de țară, când în fruntea statului s-au perindat cinci președinți, CEAUȘESCU, ILIESCU, CONSTANTINRSCU, BĂSESCU și IOHANNIS, vorbește mult despre antreprenoriatul acestora sau mai precis lipsa calităților lor antreprenoriale.

Nicolae CEAUȘESCU a oferit un proiect de țară, o Românie comunistă imaginară, care deși avea formal consimțământul întregului popor, era o construcție abstractă, irealizabilă, de care poporul s-a descotorisit în doi timpi și trei mișcări în 22 Decembrie 1989.

Ion ILIESCU avea o țâră de stofă de antreprenor, dovedită la semnarea pactului de la Snagov cu partidele politice pe marile probleme ale țării, numai că a fost un moment singular, el pierzându-se după aceea în mărunțișuri și plecând urechea la tot felul de nimicuri, care i-au măcinat timpul aiurea.

Emil CONSTANTINESCU, preocupat mai mult de poziția sa de lider regional, s-a complăcut în apariții nesemnificative, lipsite de anvergură, la Tv la ore de maximă audiență, învingându-se singur prin lipsa ideilor profunde, novatoare și benefice, el trăind într-un trecut obscur.

Traian BĂSESCU fiind implicat în tot felul de detalii pe care și-a dorit să le stăpânească deplin și definitiv, a pierdut din vedere marile obiective, căci mai important pentru el a fost imaginea sa, un galben legat la gât primei doamne, fesul purtat și tricoul Lacoste.

Klaus IOHANNIS deși a anunțat că va lansa proiectul de țară, iată, acum în al IV-lea an de mandat a lansat doar proiectul România educată, care este doar o latură a unui proiect de țară, iar acum este destul de târziu să vină cu un text de 100 de pagini care se vrea un proiect de țară, căci un an este insuficient de a-l demara cât de cât, iar burlanele încălzite nu reprezintă exemplu de antreprenoriat.

Concluzia: cultura antreprenorală autentică nu a ajuns la Cotroceni.

(27 decembrie 2018)