Schimbările miniștrilor de externe influențează politica externă a unui stat?

Dacă stau și mă gândesc cu mai multă atenție, observ că sunt state unde miniștrii de externe se schimbă foarte des, caz în care consider eu, apar probleme serioase în a asigura continuitatea aplicării strategiilor și măsurilor concrete de politică externă, în timp ce alte state operează schimbări cu frecvență foarte mică la nivelul miniștrilor de externe, garantând continuitatea în tot ce se cheamă politică externă a statelor respective.

Voi lua exemplul Rusiei care în 

Sergey LAVROV este ministru de externe al Rusiei din 24 februarie și până în prezent, perioadă în care în România au fost miniștrii de externe: Mihai Răzvan UNGUREANU, Adrian CIOROIANU, Lazăr COMĂNESCU, Cristian DIACONESCU, Cătălin PREDOIU, Teodor BACONSCHI, Andrei MARGA, Titus CORLĂȚEAN, Teodor MELEȘCANU, Bogdan AURESCU,  Ramona MĂNESCU, Luminița ODOBESCU, Emil HUREZEANU, adică raportul este 1:13 cel puțin, căci anumite persoane de la noi au revenit pe poziție după anumite intervale de timp.

Și înainte de 1989 în România comunistă din 30 decembrie 1947 până în 22 decembrie 1989 la ministerul de externe s-au perindat 12 miniștrii, ceea ce nu este prea mult căci totuși vorbim de 42 de ani, iar aceștia au fost Ana PAUKER, Simion BUGHICI, Grigore PREOTEASA, Ion GEORGHE MAURER, Avram BUNACIU, Corneliu MĂNESCU, George MACOVESCU, Ștefan ANDREI, Ilie VĂDUVA, Ioan TOTU, Ion STOIAN, fără a uita că Andrei GROMÎKO a fost ministru de externe al URSS în intervalul 1957–1985, adică 28 de ani.

Numai diferențele de pregătire, practica în politica internațională, experiența în diplomație, fac din variația persoanelor care ocupă fotoliul de ministru de externe, un factor nefavorabil, ceea ce se reflectă în mod negativ asupra deciziilor și soluțiilor la problemele internaționale, căci viața nu stă pe loc, până un nou ministru se acomodează cu ceea ce are de făcut. Am văzut cum un ministru zicea doar YES, YES, YES la o întâlnire cu un secretar de stat al USA sau cum a făcut good point regelui Spaniei și cu asta a spus totul când am vrut să definesc chestiuni de eficiență în politica externă.

Țările democratice au schimbări la nivelul miniștrilor de externe, dar aparatul profesionist din minister asigură continuitatea. Și la noi tot așa se produc lucrurile.




(26 ianuarie 2026)

1.000 oameni care m-au dezamăgit: Adrian CIOROIANU

Adrian CIOROIANU este un bărbat de 55 de ani.

Adrian CIOROIANU este absolvent al Facultății de Istorie de la Universitatea București. 
Adrian CIOROIANU este profesor universitar de istorie.

Adrian CIOROIANU a fost senator al României.

Adrian CIOROIANU a fost ministru de externe la 40 de ani în cabinetul TĂRICEANU, pentru un an.

Adrian CIOROIANU a avut și are emisiuni la Tv pe teme de istorie.

Adrian CIOROIANU are înregistrări pe Youtube cu diferite teme de istorie.

Adrian CIOROIANU m-a dezamăgit când în 27 septembrie i-a făcut semnul goof point regelui Spaniei CARLOS I.

Adrian CIOROIANU m-a dezamăgit când la întâlnirea cu secretarul de stat al USA, Condoleezza RICE spunea doar YES și nimic altceva. Nu am cunoștință să fie vorbitor de limba engleză fluentă, deși are un doctorat  cu teza intitulată Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă, care îmi amintește de cei care veneau în vremea comunismului cu doctorate de la Universitatea LOMONOSOV din Moscova în anii '60 cu teze despre luptele de la Lupeni ale minerilor. Universitatea Laval din Quebec unde a fost  redactată teza este acum în anul 2022 pe poziția 294 în topul universităților, nu printre primele 10 universități ale lumii, ceea ce face diferența.

Adrian CIOROIANU m-a dezamăgit că abordează ca istoric unele probleme fără a folosi documente și aici mă refer la modul în care a fost prezentat un personaj de tristă amintire pentru istoria noastră, deși există documente și Adrian CIOROIANU ar fi trebuit să vină cu cifre pentru a-și susține ideile.

(03 iulie 2022)

365 împotriva României: Adrian CIOROIANU salută regele cu good point

Întodeauna când văd câte un ins care caută în mod ostentativ să iasă în față, mă gândesc că un om serios stă în pătrățelul lui, studiază, este temeinic și deschide gura cu zgârcenie. Aparițiile lui Adrian CIOROIANU erau,

- prea dese,

- oarecare,

- plicticoase,

- generale,

- insistente,

- forțate.

Am văzut în viața mea multă lume, dar cel mai prost m-au impresionat toți cei care chiar cred că orice li se potrivește și-și pierd simțul măsurii, plasându-se exact în zone care nu li se potrivesc, făcându-i:

- ridicoli,

- banali,

- penibili,

- agasanți,

- nepotriviți.

 Ca să ajungă ministru de externe al României, a fost o mare performanță pentru Adrian CIOROIANU în plan personal, deși chestia cu diplomația mă cam îndoiesc eu să-i fi fost familiară. Să stea ăn același rând cu Vasile ALECSANDI, Mihail KOGĂLNICEANU, Ion C. BRĂTIANU, Ion I. C. BRĂTIANU, Duiliu ZAMFIRESCU, Nicolae TITULESCU, Gheorghe TĂTĂTĂSCU, Corneliu MĂNESCU, George MACOVESCU, Andrei ȘTEFAN, Mircea GEOANĂ, Teodor MELEȘCANU, mi se pare o exagerare, căci ca diplomat în niciun caz nu trebuia să-i facă good point regelui Ioan CARLOS al Spaniei, de parcă ar fi fost un coleg de breaslă din Universitate. Ca producător de filme Tv este bunicel, deși dacă ar asculta de sfaturile unui profesionist n-ar pune în paralel două coperte de la TIMES cu două femei care erau pe poziții total diferite din toate punctele de vedere. Mi se pare incorect să fie asociat numele Nadiei COMĂNECI cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor cu cel al Anei PAUKER femeia politruc, doar pentru că au fost pe copertele acelei reviste, deși acolo s-au mai aflat Regina Maria, CAROL al II-lea, regele MIHAI I și Nicolae CEAUȘESCU.

Despre alte episoade nu scriu, că în cărțile de istorie sunt lucruri cu mult mai interesante decât în emisiunile legate de numele lui Adrian CIOROIANU.

(01 septembrie 2018)