Liberalii și managementul politic

Am mai spus undeva că managementul politic este o știință la fel de riguroasă cum este matematica. Are lucruri foarte clare și cine nu ține seama de ceea ce scrie la manual, o pățește rău de tot. dacă privim tot ce se întâmplă în PNL din 2014 încoace, vedem că toți de acolo acționează de parcă nu au auzit de existența managementului politic. Să o luăm sistematic începând cu numirile șefilor de partid în persoana unor doamne fără niciun fel de experiență politică. Experiența politică este înțeleasă prin participarea într-un ciclu electoral nu pe liste de partid, ci individual, adică la votul nominal. Un conducător care se află cu mult sub procentele partidului nu are ce căuta în fruntea partidului, zice managementul politic. Un conducător care pierde alegeri trebuie să se retragă. Luând istoricul a ceea ce s-a întâmplat acolo apare doar un șir de întâmplări nefericite. Un candidat la primăria Bucureștilor este retras, ca să devină președintele organizației, tot împotriva oricărei reguli de management politic. Un alt candidat care nu a mai candidat, participă în alegeri la șefia partidului și o și câștigă, totul fiind pentru sine și pentru alții o victorie, dar managementul politic zice altceva. Politica modernă nu este caracterizată prin negări și culori de alb și negru, căci politica este nu arta compromisurilor, ci arta armonizărilor. Iar teza conform căreia un partid exclude alinațe, înseamnă abordări rigide, fără viitor. Sunt momente când guvernele de uniune națională funcționează și încă o fac eficient. excluderea cuiva e sinonim cu autoexcluderea, zice managementul politic.

Peisajul este destul de trist acum, deși nu a nins și nici nămeti de zăpadă nu sunt și nici cataclismele nu au apărut la orizpnt, cum ar vrea televiziunile noastre cele previzibile, sumbre și superficiale. În acest context, platitudinile, incoerența și schimbările pe principiul ridică-te tu să mă așez eu, nu sunt binevenite, iar ultimele zile evidențiază incoerență, superficialitate și închistare.

Săracul Daniel Stancu....

(02 februarie 2018)

O eroare care s-a repetat în sub trei ore

Am observat că s-a deteriorat foarte mult fațăde anul trecut calitatea condusului în trafic. Există pe drumurile naționale în pantă ce-a de-a doua bandă de circulație care permite depășirea celor care merg mai încet. Eu știam că linia continuă care definește axul străzii nu se taie orice-ar fi, iar depășirile tăind acea linie continuă este interzisă cu desăvârșire. Așa credeam. În realitate, un fraier de șofer de IF cu reorcă chiar, m-a depășit și pe mine, dar a depășit și o doamnă care rula în spatele meu intrând pe contrasens tocmai când se termina cea de a doua bandă. Era cât p-aici să mă lovească, dar am frânat și l-am lăsat să treacă. Mi-am dat seama că mirosea a idiot. La un moment dat  a oprit, am oprit și eu, iar argumentul său a fost de o fatalitate îmbucurătoare, vecină cu extarzul dus la cinesm, cum că el nu depășise linia continuă decât cu mai puțin de jumătatea lățimii mașinii.

Cam la sub trei ore de mers, după ce s-a terminat autostrada aia prăbușită de după Sibiu, unul cu număr de BR, a intrat pe un refugiu, vrând el să depășească pe cei care circulau normal, considerându-i fraieri, deși el puțea a tâmpit de la un km. Întâmplarea a făcut ca eu să fiu cel cu care era prostăvanul acela să se lovească. Eu de regulă conduc destul de atent și mi-am dat seama cam ce vrea să facă nevrednicul, drept care am frânat, l-a privit disprețuitor și insul și-a continuat drumul în nimicnicia lui.

Înseamnă deci, că față de anul trecut trebuie cu mult mai multă atenție, față de anul trecut, altfel riscurile mi se par prea mari. Cei doi nu aveau niște mașini demașini, ci erau destul de banaleșiatunci nu văd care ar fi motivele să se dea ei așa de rotunzi. Singura motivație este la ei inconștiența și peste toate, prostia.

(14 august 2016)