Nimeni nu spune adevărurile simple

Discutam cu cineva despre formula volumului piramidei și despre formula volumului unui con și nu mi-am pus niciodată problema cum au procedat grecii în antichitate de au văzut că volumul piramidei este
Vpr =  ( Aria_bazei * Înălțimea)/3
Iar volumul conului este:
Ccon = ( * r*r*h)/3
unde r este raza cercului bazei și h este înălțimea conului. Mi-am dat seama că nimeni nu spune că în antichitate au fost folosite metode de calcul aproximativ. Trebuia ca profesorii la clasă, după ce pictau formulele să spună că au fost folosite aceste metode și că noi elevii, când vom fi în clasele mai mari sau la facultate vom învăța acele metode. Ori, profesorii, care bănuiesc că făcuseră în facultate despre Principiul lui Cavalieri, despre volumul corpului de rotație, elemente diferențiale și tot așa.

Acum internetul este plin de materiale care explică foarte bine cum au procedat matematicienii greci în antichitate pentru a stabili formulele corpurilor geometrice. Nu era simplu, dar adevărurile despre acele metode trebuiau spuse în cuvinte simple, elevul-copil le accepta și curiozitatea lui era rezolvată fie în anii de liceu, fie în cei de facultate. Eu cred că un profesor mai practic ar fi trebui să spună:

- se construiesc din tablă  subțire multe paralelipipede,

- se construiesc din tablă subțire piramide cu aceeași bază și aceeași înălțime cu paralelipipedele,

- se umplu piramidele cu nisip și se toarnă în paralelipipedul asociat,

- se mai umplu piramidele a doua oară cu nisip și se repetă operația,

- se face și a treia oară și paralelipipedul se umple cu nisip.

Experimental se vede că volumul a trei piramide intră perfect în paralelipiped. La fel ar fi trebuit profesorul să-mi spună și despre con și cilindru care au aceeași bază și aceeași înălțime. Aș fi acceptat acest adevăr și i-aș fi mulțumit profesorului. Numai că el a venit la clasă, a pictat formulele și m-a lăsat în ceață, că pe el nu l-a interesat nimic despre mine, căci era preocupat să treacă cele 50 de minute ale orei.


(25 iunie 2023)

Inteligența Artificială - IA este instrument utilizat în scrierea unei teze de doctorat?

Din start spun clar că Inteligența Artificială - IA este instrument utilizat în scrierea unei teze de doctorat și voi demonstra și cum.

Există în orice teză de doctorat un capitol intitulat stadiul cercetării. Cine știe să folosească bine un software înzestrat cu elemente de inteligență artificială, are posibilitatea de a extrage multe din răspunsurile pe care i le dă respectivul software la întrebări bine țintite. Este extrem de important ca preluările să fie totuși verificate, căci respectivul software folosește conținut digital care nu este validat 100% oficial și dacă acolo este o scăpare, consecințele sunt greu de evaluat, mai ales în ceea ce privește titlurile de cărți și de articole, numele de autori și corectitudinea formulelor.

Inteligența Artificială - IA realizează sinteze excelente. dacă în vremurile de demult se acorda titlul de doctor celor care făceau sinteze foarte bine structurate, evident, cu software care are elemente de Inteligența Artificială - IA, așa ceva deja nu mai este nici fezabil și nici moral. 

Probabil în viitor, Inteligența Artificială - IA va preluat mult mai multe elemente și va trece la un alt nivel, dar se va vedea unde este făcut de Inteligența Artificială - IA în teză și unde este contribuția autorului tezei. Un software de Inteligența Artificială - IA construiește un tabel, redă un odel deja existent, numai că nu se dă doctorat pentru așa ceva. Autorul tezei are un punct de pornire, dar trebuie ei să vină cu modelul lui, cu ipotezele lui, cu algoritmul lui, adică să aibă soluție originală.

Un software de Inteligența Artificială - IA îi va calcula un indicator dacă autorul tezei furnizează datele, îi va da o interpretare a rezultatelor, dar dacă autorul nu intervine creativ și în această zonă, se va ști exact că este ceva obținut nu ca proces de creație, ci mecanic și nu se consideră soluție originală.

Instrumentele de Inteligența Artificială - IA au rolul de a crește substanțial nivelul științific al tezelor de doctorat, pentru că pe de o parte autorul dacă este un om iscusit și creativ lucrează în această direcție și pe de altă parte, comisia care analizează teza de doctorat, depistează tot ce nu este original, dar este corect și de umplutură, iar concluzia este una extrem de discutată în acordarea titlului de doctor în știință.



(24 iunie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion IVĂNESCU

Când eram student în anul al III-lea am făcut disciplina de Statistică teoretică cu doamna profesoară Elena BIJI. Un timp, doamna profesoară Elena BIJI a lipsit, fiind în concediu de maternitate, timp în care au înlocuit-o mai mulți profesori, dintre care unul a fost profesorul Ion IVĂNESCU. Din start trebuie să spun că profesorul Ion IVĂNESCU era un om cu totul special. Preda un curs ca nimeni altul și avea un fel al său de a ni se adresa, astfel încât să înțelegem totul din sala de curs.

Profesorul Ion IVĂNESCU m-a impresionat prin sobrietatea cu care apărea în sala de curs și prin modul în care scria pe tablă, căci statistica înseamnă formule, iar formulele sale erau exact ceea ce eu înțelegeam foarte bine. Mi-a plăcut că mi-a deschis apetitul spre a dezvolta propriile mele formule de care aveam nevoie la programare. Dacă profesorul Ion IVĂNESCU mi-a vorbit de formula mediei sau a dispersiei, atunci când mi se enunțau probleme de programare, imediat eram în stare să scriu formulele ce decurgeau din enunțul problemelor pentru care trebuia să scriu programe. Așa se face că eram în stare să construiesc tabele și să scriu formule pentru calcul pe linie, dar și pentru calcule pe coloane, ceea ce mi-au ușurat nespus de mult munca de programator. Profesorului Ion IVĂNESCU îi datorez claritatea de a scrie formule, inclusiv de a pune condiții sub semnul de sumă, dacă se impunea ca termenii să fie pozitivi, dar și alte condiționalități.

Dacă am scris și eu ceva formule, profesorului Ion IVĂNESCU i-o datorez.


(27 martie 2023) 

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea GRUMĂZESCU

În facultate am făcut și un curs de Mecanică, predat de profesorul Mircea GRUMĂZESCU. Se știa că Manea MĂNESCU era cel care a impus criteriile care duceau la selectarea cadrelor didactice care veneau să predea studenților secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic. Nu oricine venea să en predea nouă. Trebuia ca profesorul să fie tobă de carte, să aibă calitatea de a transmite și mai ales să fie un nuime. Mircea GRUMĂZESCU îndeplinea toate condițiile. Noi nun eram mulți studenți. Eram două grupe și nu depășeam 60 de suflete. Deci sălile noastre de curs nu erau foarte mari. Excepție făceau cursurile unde-i întâlneam pe colegii de la Statistică și de la Agrară, când umpleam amfiteatrul III.
Profesorul Mircea GRUMĂZESCU a fost cel care mi-a arătat că mecanica teoretică este doar ceva în mintea omului, cu condiții ideală, precum frecarea este zero. La profesorul Mircea GRUMĂZESCU mecanica era în condiții reale, unde frecarea nu este zero, unde rezistența materialelor e rezistență, unde frecarea produce căldură și căldura dilată metalele și în construirea de mașini mecanice sau eletromecanice de calcul trebuie să se țină seama de toate acestea. Mi-a plăcut la nebunie un astfel de curs căci era ceva despre viața reală. Pe mine m-au enervat ipotezele simplificatoare ale mecanicii newtoniene unde condițiile sunt ideale ca formulele să fie simple, chiar ridicole. De la Mircea GRUMĂZESCU am învățat cum stau lucrurile în realitate și cum formulele devin din ce în ce mai complicate, ca ele să reflecte cu adevărat ce se întâmplă în lumea noastră de zi cu zi.
Pentru acestea l-am apreciat pe Mircea GRUMĂZESCU și pentru acestea el m-a impresionat!

(27 martie 2023)