Relaxare printr-un hobby

Relaxarea prin practicarea unui hobby este extraordinară.
Relaxarea prin filatelie produce o mare plăcere prin dorința de a avea serii complete, de a le aranja, de a le proteja și mai ales prin a învăța cât mai multe lucruri despre timbre. Sunt interesante și ciudățeniile din filatelie cu timbre rotunde sau timbre cu foiță de aur sau timbre cu cristale.
Relaxarea prin numismatică este un lucru extraordinar mai ales atunci când obiectivul este de a avea seturi tematice complete, când monedele apar pe intervale lungi de timp, așa cum au fost cele 50 de monede de 25 cenți USA care apăreau câte 5 pe an.
Relaxarea prin colecționarea de autografe dintr-o anumită zonă, care se concretizează printr-o colecție de cărți într-un raft de bibliotecă unde apar dedicații date de autori. În vremurile de demult erau și autori care ofereau autografe unor persoane care dacă ajungeau în disgrație, cu siguranță că respectivii autori și-ar fi dorit să rupă acele pagini cu textele lingușitoare adresate prăbușitului.
Orice obiect devine element de colecție. Un hobby se construiește prin colecționarea de doape, de capace de sticle de bere, de șervețele de masă, de cactuși și tot așa. Cei ce au un hobby se relaxează.
Relaxarea printr-un hobby este benefică și pentru faptul că uneori, cacă este perpetuat pe mai multe generații, aduce bani frumoși. Filatelia este un exemplu, căci timbrele cu vechime de peste 70 de ani au un preț demn de interes. Să nu mai vorbesc de colecționarii de covoare de Buhara, de colecționarii de icoane pe lemn vechi sau de cei care au știut să preia iile vechi pe mai nimic din sate.

(26 martie 2018)

Relaxarea prin recitat

Relaxarea prin recitat este apanajul celor care știu poezii pe dinafară, fără a fi actori și fără a fi fost forțați la școală să memoreze fragmente de poezii, cât să dea bine la un comentariu stupid, de treaptă. Mie mi-au plăcut poeziile, drept care pentru a recita pe scenă a trebuit să învăț poezii care se pretau în acele vremuri să fie recitate. Drept care atunci când vreau să mă relaxez mă apucă recitatul unor poezi sau a unor gragmente de poezii din vremurile cele mai crunte ale proletcultismului abject. Au fost situații în care unele dintre poeziile recitate de mine au fost chiar în fața autorilor care între timp deveniseră democrați, aprigi luptători împotriva dictaturii comuniste. Nu le-a căzut bine. Și acum, abia îmi înfrând pornirea de a pune aici din acele versuri, care cred că i-ar umple de scârbă pe cititorii acestui material, deși pe mine m-ar relaxa, căci nenorocite vremuri am mai trăit în copilăria și tinerețea mea.

Sunt în stare să recit versuri de A. Toma, M. Beniuc, M Banuș, D. Deșliu, V. Porumbacu, dar și aiureli scrise chiar de mine, căci m-am produs și eu spre rușinea mea proprietate personală.

(27 martie 2018)

Relaxare prin cântat

Aici nu scriu despre cântăreții care-și câștigă existența din cântat, ci despre cei care cântă:
- în baie,
- la volan,
- pe stradă,
- în codru,
- în singurătate,
- iubitei,
- pruncului să adoarmă,
- prietenilor.
Sunt oameni cu ureche muzicală sau fără ureche muzicală, cu voce sau fără voce. Ei cântă, fiecare în felul lor și nimeni nu are dreptul să-i apostrofeze în vreun fel, căci așa se relaxează ei. Cei care cântă în baie obțin sonorități speciale, mai ales în cazul ariilor de operă sau a cântecelor deosebit de pretențioase ca ritm și volum. Cei care cântă în timpul condusului o fac pentru a nu adormi și pentru a fi mereu treji.
Unii cântă numai cu vocea, alții își cumpără instrumente pe care exersează cu puterile și cu talentele lor, ceea ce sunt în stare și exact cât timp au alocat pentru a scoate sunete cât de cât agreabile. Sunt forme de relaxare și de bucurie, chiar dacă unii critici nesimțiți caută să le taie elanul.

(26 martie 2018)

Relaxare prin citit

Relaxarea din citit este specifică tuturor celor care nu au fost forțați la școală să citească un anumit număr de pagini pentru a face rezumate. Ea este născută din dorința de a cunoaște, de a vedea și altfel decât la Tv sau pe laptop o realitate, așa cum și-a imaginat-o un scriitor și nu cum este livrată de un regizor și o echipă de axctori.
Oamenii au plăcerea de a citi:
- poezie,
- romane de acțiune,
- literatură SF,
- pornografie,
- memorii,
- piese de teatru,
- multe altele.
Există marii clasici ai literaturii mondiale. După foarte multe dintre lucrările lor s-au turnat filme. Sunt prea puține cărți care să nu fi fost ecranizate. Acum există e-Books și lumea citește în metrou, în autobuz, în avion, căci este cu mult mai lejer să citească de acolo decât să vadă un film, care nu-l mai lasă pe om să-și imagineze nimic.
Eu am plăcerea de a citi:
- proză scurtă modernă,
- pamflete,
- poezie tare,
- parodii,
- cărți mari.
Un veac de singurătate am citit-o într-o noapte. Tot într-o noapte și ceva din ziua următoare am citit maestrul și Margareta. Proza românească și poezia de după Nikita este așa de slabă că nici nu mă omor să citesc pe cei ce-și publică lucrările prin ICR că altfel nici dracul nu le-ar cumpăra.

(26 martie 2018)

Relaxare prin scris

Sunt oameni care au meserii precum mecanici, electricieni, bucătari, electroniști, avocați, procurori, cântăreți, pictori, informaticieni, medici sau de alte meserii, care simt nevoia să scrie:

- poezii,

- memorii,

- povestiri SF,

- romane, 

- tratate,

- foiletoane,

- pamflete.

Unii dintre ei merg în cenacluri și se produc acolo, fiind mai mult sau mai puțin apreciați. Alții rămân la stadiul scrisului pentru propria lor plăcere sau pentru a face cunoscte producțiile unor prieteni sau unor intimi. Scrisul relaxează pe aceștia. Dacă ei se ambiționează și se apucă serios de scris și publică, iar pentru aceasta ei primesc bani, se crează premisele ca din scrisul pentru relaxare, să devină scrisul-meserie și din el să trăiască cu mult mai bine decât din meseria inițială.

Scrisul relaxează pe toți cei care o fac din plăcere și din dorința de a exprima ceva. Are menirea de a limpezi gândurile, de a sistematiza idei și de a învinge temerile inerente din fața foii albe de hârtie.

(26 martie 2018)

Relaxare prin SUDOKU

SUDOKU reprezintă perfecțiunea perfecțiunilor. El este un joc centrat pe cifra 9. Se referă la un pătrat mare ce conține la rândul lui 9 pătrate mici. Fiecare dintre cele 9 pătrate mici au în interior 9 căsutțe în care se înscriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 cu câte o singură apariție. Pătratil mare are 9 linii și 9 coloane. Pe fiecare linie și pe fiecare coloană se scriu cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9 fiecare având o singură apariție pe linie sau pe coloană.

Jocul este cu diferite grade de dificultate, după cât de multe sau puține sunt cifrece deja completate. Jocul acesta este relaxant și se joacă de unul singur, căci este distractiv, mai ales când cel ce joacă vede soluția corectă.

Omul care joacă SUDOKU se relaxează căci:

- ocupă creativ timpul liber,

- trece timpul repede în autobuz,

- atunci când așteptăm nu ne plictisim,

- în loc să ne enervăm, descifrăm un careu.

Este bine să ne relaxăm jucând SUDOKU pentru că avem și o oarecare mulțumire după completarea careurilor și ne antrenăm mintea. Se zice că dacă jucăm SUDOKU evităm Alzheimer la bătrânețe, căci mintea lucrează și nu ne ramolim, deși ne relaxăm

(26 martie 2018)

Fericirea e prezentă în muzica ușoară

Sunt nenumărate cântece de muzică ușoară care invocă fericirea, pentru că această stare dă posibilitatea poeților să se manifeste și compozitorilor să creeze. Astfel de producții în care apare conceptul de fericire sunt în cântece care au titluri precum:

Unde ești fericirea mea

Fericirea mea ești numai tu

Fericirea mea

Tu ești fericirea mea

Fericirea are chipul tău

Cred în fericirea noastră

Fericirea multvisată

Visez fericirea

La un pas de fericire

Lacrimi de fericire

Am vrut un strop de fericire.

Și mai sunt multe altele căci acum oricine dorește să cânte nu mai are niciun fel de opreliște. Există youtube, există microfonsi sintetizatoare pe orice laptop. Numai ideie, voință și perseverență să fie. Despre talent, ceva mai târziu. Memoria unui computer și tot ce înseamnă multimedia nu condiționează nimic de talent. Așa că orice este posibil, totul este ca omul să vrea.

(03 septembrie 2016)

Fericirea udriană

Elena Udrea, adică blonda supremă cum este poreclită, a căzut în patima zicerilor cu înțelesuri absconse. Acum că guru Bivolaru e unde este prin schimb de domiciliu cu ea, trebuia și cineva să vorbească, na! deespre ceva. Subiectul scris pe șira spinării cu pixul nu era altul decât FERICIRE. Ea:

• a croșetat;
• a dat cu mopul;
• a spălat clase;
• a făcut sarmale;
• și-a arătat formele.

Acum epuizând chestiile de execuție a trecut la chestii de sentiment. Și ce sentiment nu trebuie uitat? Evident, fericirea, că:

• se obține gratis;
• e universal;
• e dorit de toți;
• durează;
• nu se pipăie;
• e benefic;
• nu se măsoară la kil.

Prin 2005 era o copilă, de fapt își pierduse copilăria de mult, într-o barcă, tot așa de fericită mergea în alb spre cunoscut cu privirea udriană, un pic pierdută în spațiu și mai ales în timp. Mă gândeam că creierul aceleia era neted ca un funduleț de nou născut. Acum nu știu ce să zic, dar după privire înclin. Fericirea udriană este:

• artificială;
• indusă;
• grotescă;
• lovită;
• dureroasă;
• în dungi;
• dinamică;
• unduitoare;
• segmentată;
• crăpată.

Nu este obligatoriu să devină un curent, dar este de apreciat că și cu acest prilej blonda supremă vrea să iasă din tipar, mimând fericirea căreia nu-i mai trebuie genți din piele de crocodil, pantofi de 5.000 sau rochii de 100.000 nu spun de ce, lei, gândaci sau ruble.

Fericirea udriană trebuie tratată ca o nouă excentricitate a unei persoane care dacă nu e pe sticlă o zi echivalează cu pierderea la loto a sumei de 3 lei, ceea ce este îngrozitor pentru un om atât de sărac.

Aștept acum evoluțiile viitoare și locuri mult mai pitorești decât cimitirele de unde să ni se declame și alte ziceri tot așa de profunde, incolore, goldiene, aspre și nisipoase.

(03 septembrie 2016)

Nu diferența contează, ci mărimea!

In 22 iulie 2006 s-a căsătorit Irinel Columbeanu cu Monica Gabor. El avea  48 de ani, iar ea avea atunci 18 ani. Căsătoria lor a avut la bază, așa cum au declarat fericiții soți, o mare dragoste. Cât de mare a fost acea dragoste s-a vazut în 23 februarie, când el a introdus la Buftea acțiunea de divorț.

Israela Vodovoz are 68 de ani, iar sotul ei Liviu Arteniare 38 de ani s-au căsătorit în anul 2010. Când s-au căsătorit, dragostea lor disecată de toate emisiunile tv mondene, era considerată un caz particular. Ei au declarat că se iubesc nemaipomenit. Se vede că în ultimul timp se plimbă pe la televiziuni cu atitudini incerteși se poartă discuții destul de prelungite despre o eventuală răcire a sentimentelor dintre două persoane venind din lumi diferite, dar ale căror inimi băteau la unison. Și la ei diferența a fost tot de 30 de ani.
Statistica are o matrice a mariajelor. Acolo pe coloane se află intervalele de vârstă ale soțiilor, iar pe coloane se află intervalele de vârstă ale soților. La intersecția liniei i cu coloana j se afla frecvența căsătoriilor sintre bărbații de vârsta din intervalul i cu doamne cu vârste din intervalul j. Când consultam un astfel de tabel, nu mică mi-a fost mirarea să văd cu domni fragezi își legau destinele de doamne de vârsta a treia. Era valabilă și situația în care copile erau căsătorite cu domni mai mult decât răscopți.
Era si un banc în care un tip de 70 de ani nu avea cum să se căsătorescă într-o zi când i s-a propus de către primărie, pentru că nici tatăl lui de 92 nu se căsătorea în acea zi pentru că fixase nunta în respectiva zi bunicul lui de 118 ani. Nevestele lor erau toate sub 40 de ani.
Când este vorba de astfel de căsătorii contează foarte mult mărimea. nu acea mărime, ci mărimea teancului de bani stocați într-un cont, pe care unul dintre sot, cel încărcat de toamne, obligatoriu terbuie să-l posede ca dragostea să fie enormă, focoasă si durabilă.
(9 martie 2016)