Cercetătorul științific solitar și autodidact

Există probleme celebre nerezolvate și unele dintre ele chiar au premii în cazul în care va exista cineva care va oferi soluția ce va revoluționa știința. Motorul care funcționează cu apă chioară, este una dintre provocările care stau în fața celor ce vor să câștige un milion de dolari, cât este premiul oferit.
De aceea, peste tot în lume, există inventatori solitari, cum tot așa există cercetători științifici solitari.
Cercetătorul științific solitar este o persoană care:

- este dedicat muncii de unul singur,

- are un obiectiv bine definit,

- își definește o problemă de rezolvat,

- nu precupețește niciun efort,

- studiază fără întrerupere,

- are un nivel de exigență ridicat, 

- își pune mii și mii de întrebări,

- face sacrificii pentru rezolvarea problemei,

- are încredere că soluția este aproape,

- nu discută cu nimeni despre preocupările lui,

- ia măsuri în securizarea rezultatelor,

- își crează o lume a lui în care el e totul,

- nu crede în eșec și pentru succes sacrifică totul.

Nu este de mirare căci cercetătorul științific solitar este autodidact, pentru că el crede că problema asupra căreia se concentrează este problema lui și numai a lui, iar cei din jur dacă vor să discute ceva, el consideră că sunt rău intenționați și vor să-l demobilizeze și să-l abată din drumul său. Sunt foarte rare situațiile în care acest om găsește cu cale să discute despre munca lui și din start el se consideră a fi un neînțeles, miar cei din jur cu toții nu au alt obiectiv decât să-i saboteze munca și eforturile de a obține soluția la problema pe care doar el o cunoaște și pe care doar el a ajuns s-o înțeleagă. Am cunoscut un astfel de cercetător științific solitar și autodidact, care mi-a zis că a scris totul pe câteva pagini, le-a legalizat la un notar și le-a pus într-un plic, pe care și l-a trimis lui însuși, iar cei care vor deschide plicul peste ani și ani își vor da seama că el este cel care a făcut marea descoperire. Nu am aflat nici despre ce problemă era vorba, nici despre natura soluției și nici care ar fi beneficiarii acesteia.


(28 august 2025)

Lucruri concrete

Eu am o teorie și anume:

• îmi imaginez un capitol de anatomie umană despre inimă să zicem, dar merge la orice domeniu, care are 25 de pagini; fiecărei pagini îi corespunde un cerc concentric pe un CD să zicem; înseamnă că sunt ocupate 25 de cercuri concentrice;
• un profesor care vrea să meargă la clasă memorează din cele 25 de pagini niște chestii importante, care insumează și acelea 10 pagini, concretizate prin 10 cercuri concentrice de pe un CD; să reținem că din cele 25 de pagini au fost selectate fragmente care însumează 10 pagini, dar sunt fragmente, nu un întreg coerent; repet: sunt fragmente;
• elevul învată și el din cele 10 pagini declamate de profesor din care în caietul său se află 5 pagini, 3 pagini; deci elevul completează și el 3 cercuri concentrice, adică fragmente din fragmente; la teză sau la tablă sau într-un extemporal el va reproduce din fragmentele memorate alte fragmente; deci capitolul coerent este cartea; profesorul memoreaza fragmente, coerența se pierde; elevul memorează fragmente din fragmente și coerența se pierde și mai tare.

Dacă învățământul nu ar fi bazat pe memorare:

• profesorul ar citi 25 de pagini;
• profesorul ar face un rezumat 100% coerent;
• elevul ar citi dele 5 pagini de notite coerente;
• elevul își face propriul rezumat de 3pagini coerente;
• în teze și în răspunsuri elevul dă răspunsuri logice la întrebări.

Unde nu este învățământ bazat pe creativitate și pe inovație nimeni nu are cum să ceară soluții proprii atât profesorului, cât și elevului. Profesorul invocă salariu mic, elevul arată către profesorul care de cele mai multe ori:
dă la toată clasa doi la un extemporal;

• bate și înjură pe elevi;
• face amor cu elevele;
• nu promovează examene de titularizare;
• vine nepregătit la clasă.

Acolo unde se practică altfel de învățământ elevii au rezultate spectaculoase la olimpiade dar si la faculatate.

Unde se memorează se văd oameni in toată firea cum elaborează materialele formate din fragmente incoerente. dacă sunt puși să spună care este algoritmul de a face mămăliga scriu niște chestii care în final te duc la cu totul altceva, numai la mămăligă, nu. Și asta pentru că fac jocul cu salturile de cercuri concentrice, așa cum au învățat în scoala primară, în liceu, dar mai nou și în facultate.

(24 aprilie 2016)

Privatizări eșuate

S-au făcut privatizări în condiții de corupție generalizată, toate fiind absolut eșaute. Se vede de la o poștă în orașul turistic Sinaia, unde la cota 1400, la cota 2000 lucrurile stau prost rău de tot.
Clădirile sunt jalnice, jupuite și multe dintre spații sunt neutilizate.
În loc să fie un loc al bucuriei, al luminii, al bunei dispoziții, psațiile privatizate arată mai mult a cavouri. Sun treci, întunecoase și fără viață.
Ceea ce ar fi trebuit să fie privatizări de succes, iată sunt niște palide imagini dezolante, care arată lipsa puterii financiare, indiferența și mai ales management afectat de carențe impardonabile.
Nu știu dacă un bar trebuie să fie sărac, fără ceva interesant, fără specific al locului, ci cu aceleași beri, aceleași dulapuri fruigorifice și cu aceleași banale automate de făcut o cafea jenant de slabă, din prafuri la preț nesimțit.
Dacă cineva ar avea interes să citească tot ceea ce este inscris în contractele de privatizare, ar avea surpriza că nici 1% nu este respectat. Tot pe ce s-a pus mana este văzut ca vaca bună de muls și nimic altceva.
Au rîmas metehnele bolșevice ale celor gata-gata să te păcălească. Îmi aduc aminte cu jenă de cum o casieriță bolmojea ceva și ănvârtea niște tichete pentru mers la cota 2000, încât am crezut ca lucrurile nu sunt în regulă. Am intuit și niște complicități. Voi pune aici biletele spre analiză detaliată celor care sunt interesați. Trebuie să le descarc de pe telefon.
Tot eșuate sunt și privatizările din centrul orașului Sinaia. Au apărut jocuri. Unde este librăria? Unde este magazinul parcă Sinaia numit? Acum i se zice nu știu cum Shoping dar unde sunt niște boxe ingsinifiante în timp ce tronează o sala de jocuri, simbol al coruptiei și nemuncii.
Parcă e o reclamă lumicoasă cu FLANCO, nimic mai mult.
Remarc că nu am văzut cerșetori în Sinaia.
Am înțeles că primăria a făcut niște tăblițe standard pentru informarea turiștilor și cine vrea, cumpără cu un preț ff mare și va fi văzut. Cine crede că e prea scump, pa și la gară.
În niciun manual de definirea a strategiilor de promovare nu există o astfel de abordari haiducești la drumul mare care sa-i sufoce pe întreprinzătorii privati.
Oricum, ca peste tot, privatizările din Sinaia care ar fi trebuit să aducă bunăstare și prosperitate, din motive clare și la obiect, iată, s-au dovedit a fi erori cu majuscule. O reetatizare n-ar strica, pentru a pune lucrurile pe făgașul lor normal.
Turism înseamnă deschidere.
Turism înseamnă calitate.
Turism înseamnă respect pentru consumator.
Turism înseamnă management orientat spre satisfacerea cerintelor turistului.
Turism înseamnă idei novatoare.
Turism înseamnă promovarea obiectivelor celebre.
Turism înseamnă informarea turistului.
Turism înseamnă muncă, muncă și iar muncă.
Turism înseamnă acțiuni inteligente.
Turism înseamnă eliminarea mediocrității.
Turism înseamnă tot ce e legat de dezvoltarea unor localități binecuvântate de Cel de Sus!

(18 martie 2016)