Noul record al lui Dan STĂNESCU

Despre marele sportiv am scris articolul Fenomenul numit Dan STĂNESCU și acum am marea plăcere să scriu acest articol. Despre intenția sa de a realiza acest record sportivul Dan STĂNESCU mi-a vorbit cu mult timp în urmă și l-am urmărit îndeaproape pas cu pas și de fiecare dată am căpătat convingerea că el va atinge obiectivul pe care și l-a propus.

Obiectivul sportivului Dan STĂNESCU a fost de a face 5.000 de flotări într-un timp care să reprezinte un record mondial. Dan STĂNESCU studiază acest sport și știe cu exactitate tot ce mișcă acolo, cine sunt campionii și care sunt recordurile, el ducându-se către zone de mare dificultate, unde performanțele presupun:

- voință;

- antrenamente;

- muncă;

- ritm;

- capacitate;

- constanță;

- dotare;

- știință;

- dozare;

- rezistență.

Cinci mii de flotări nu sunt nici 10, nici 100, nici 500, ci sunt 5.000 de flotări, adică o imensitate și nu oricine este în stare să le facă, cei ce se gândesc la un asemenea număr sunt foarte, foarte puțini, iar cei ce trec la executarea lor sunt extrem de rari, numărabili pe degetele de la o mână. Când Dan STĂNESCU mi-a vorbit prima dată de aceste 5.000 de flotări, din start mi s-a părut un obiectiv pe care el îl va atinge pentru că știu că Dan STĂNESCU:

- are toate resursele nevesare;

- este la vârsta potențialului maxim;

- este un bărbat ambițios;

- își propune numai obiective realiste;

- știe să-și planifice munca;

- are flotările în sânge;

- își cunoaște potențialul;

- crede în forțele proprii;

- privește totul cu optimism;

- nu este un lăudăros, ci modest;

- lucrează fără întreruperi.

Este vorba de 5.000 de flotări normale, executate corect, cu brațele în dreptul umerilor, coatele îndoite și corpul perfect întins cu piciarele cu călcâiele lipite, poziție extrem de grea, lumea știe!

A venit și marea zi, aceea în care sportivul Dan STĂNESCU a venit în fața suporterilor să se întreacă pe sine însuși, adică să execute cele 5.000 de flotări. Eu am văzut filmulețe cu sportivul Dan STĂNESCU executând reprize de câte 25 de flotări, la care are pauze foarte scurte de sub un minut. Această mare zi a fost vineri pe 13 octombrie 2017, iar evenimentul s-a petrecut la Iași, la sala Oana Gold Gym, a marii campioane de culturism Oana Elena HREAPCĂ, la ora  13,00 Evenimentul a avut suportul oferit de revista Turism Life, iar susținerea efectivă a venit din partea lui Constantin BUTNARIU, mare admirator al sportului românesc, al celor care se dovedesc valori autentice din sporturi altele decât fotbalul, socotit de toată lumea sportul rege.

Cele 5.000 de flotări au fost executate de sportivul Dan STĂNESCU în 2 ore, 29 minute și 31 de secunde, sub durata propusă care era 2 ore și 30 minute.

Au fost asigurate toate condițiile tehnice necesare pentru numărarea flotărilor, a timpilor și măsurarea duratei întregii competiții, astfel încât recordul să fie omologat fără probleme. Au fost acolo campioni și arbitrii de la sala Oana Gold Gym dar și sportivi care se antrenează în această sală.
Nomitorizarea, utilizarea turometrului și toate celelalte detalii le-a asigurat multipla campioană Oana Elena HREAPCĂ. S-a filmat derularea exercițiului din două unghiuri rezultând două filme care prin completare dau cele două ore și treizeci de minute care demonstrează că sportivul Dan STĂNESCU a realizat recordul pe care și l-a propus.

Pentru a mări suspenul, a apărut un poster cu titlul: Un nou record mondial?! indicând data și locul unde va fi tentativa de a-l realiza. Eu, cunoscându-l pe Dan STĂNESCU, știam 100% că recordul va fi doborât pentru că el:

- era foarte bine pregătit;

- ajunsese la capacitatea maximă;

- avea o stare de sănătate excelentă;

- este un învingător;

- știe să-și dozeze eforturile.

Chiar așa s-a și întâmplat. În sala Oana Gold GYM au fost asigurate toate condițiile pentru:

- derularea competiției;

- omologării rezultatului;

- executarea flotărilor de către sportiv.

Am văzut un film cu o parte a tentativei reușite de executare a celor 5.000 de flotări în sub 150 minute, adică 2h 30'  iar românul nostru Dan STĂNESCU le-a făcut în 2h29'31", adică oferind un rezultat de excepție.

Sportivul Dan STĂNESCU are planuri de viitor la fel de îndrăznețe. El vrea să facă 2.000 de flotări în sub 50 minute, vrea să facă 2.500 de flotări într-o oră. 

Dan STĂNESCU își merită cu prisosință renumele de rege al flotărilor, pentru că numai cine execută în mod curent 30 de flotări știe ce înseamnă ca data viitoare să treacă la execuția a 35 de flotări. La fiecare flotare adăugată numărului executat cu o zi înainte, efortul crește devenind pe zi ce trece mai greu și mai greu de a face flotări și nu oricum, ci flotări corecte ca ritm, ca poziție a corpului, poziție a călcâielor și mai ales poziția brațelor, sub lupa exigentă a celor care fac evaluările.

Recordul său a fost omologat de Assist World Records - Research Foundation, sub semnătura Dr. R. RAJENDRAN, certificatul oferit consemnând faptul că Dan STĂNESCU a realizat cele 5.000 de flotări în mai puțin de 150 minute în data de 13-10-2017.
Dan STĂNESCU mi-a declarat zilele trecute: Spusesem anterior că făceam 5000 la antrenamente în 2 ore și 40 minute...media. Dar nu era public. Mereu voi fi cel care încearcă să se autodepășească. Și cît timp nu sunt banii la mijloc..sportul e curat și frumos.

Acest record se alătură altor recorduri pe care le-a doborât marele sportiv Dan STĂNESCU și sunt încrezător că tot ceea ce el își propune, va realiza cu brio pentru că este un sportiv tenace, un caracter puternic, un adevărat luptător și un mare învingător, este cel care se luptă cu propriile-i recorduri. Dan STĂNESCU, supranumit regele flotărilor este de fapt mitraliera flotărilor, căci numai o mitralieră trage 5.000 de cartușe dintr-o dată fără întrerupere.

Să ne trăiești, maestre Dan STĂNESCU!

(28 octombrie 2017)

Plagiatorii și violatorii

După părerea mea, între violatori și plagiatori există foarte multe asemănări, cum există și foarte multe deosebiri.

Printre asemănări enumăr:

- și violatorii și plagiatorii fac lucruri în afara legii;

- și violatorii și plagiatorii sunt răi;

- și violatorii și plagiatorii nu lucrază cu jumătătți de măsură;

- și violatorii și plagiatorii își satisfac orgoliile prin faptele lor;

- și violatorii și plagiatorii își satisfac nevoile din prostie;

- și violatorii și plagiatorii îi cred pe cei din jurul lor incapabili;

- și violatorii și plagiatorii se consideră deasupra tuturor;

- și violatorii și plagiatorii se consideră neînțeleși;

- și violatorii și plagiatorii nu debordează de inteligență;

- și violatorii și plagiatorii sunt blamați de societate.

Printre deosebiri enumăr:

- violatorii sunt pedepsiți de lege, plagiatorii mai puțin;

- plagiatorii extrag și introduc, violatorii introduc și apoi extrag;

- plagiatorii nu folosesc creierul, violatorii folosesc altceva;

- plagiatorii fură, violatorii mutilează;

- plagiatorii se cred deștepți, violatorii se cred irezistibili;

- plagiatorii cred că fac știință, violatorii cred că fac dragoste;

- pentru plagiatori copy-paste este regula, violatorii nu au nicio regulă;

- plagiatorii sunt dominați de mediocritate, violatorii sunt acaparați de bestialitate;

- plagiatorii sunt pașnici, violatorii sunt violenți.

Mai sunt și altele, dar pe măsură ce le voi detecta, le voi include aici. Plagiatorii și violatorii sunt două specii bipede detestabile, pentru care societatea are atitudine diferențiată. Și violul și plagiatul sunt greu de detectat și de judecat, chiar dacă societatea are instrumente eficiente de a le desluși, de a le interpreta și de a le pedepsi.
Din punctul meu de vedere și plagiatul și violatul sunt acte reprobabile și societatea trebuie să fie intransigentă în egală măsură și cu plagiatorii și cu violatorii căci nu există doar un mic viol cum nu există doar puțin plagiat. Hoțul e hoț indiferent de cât a furat, iar criminalul este criminal căci nu se moare mai puțin niciodată.

(28 octombrie 2017)

E impardonabil, bre!

Sunt aplicații informatice care trebuie să fie 100% fiabile, adică dacă au un program de lucru, să lucreze, nu să aibă incidente care să ducă la blocarea lor. Este exact ca la hidrocentrale, care trebuie să funcționeze 24/24. La hidrocentrale su dublează numărul de turbine. Dacă una cade, imediat alta îi ia locul. Acest lucru este acceptat acolo ca un dat natural, firesc, divin.

În informatică, lumea gândește cu orice, numai cu creierul nu. Se fac investiții imense, dar totdeauna este neglijat un detaliu de doi lei. 

Azi 26 octombrie 2017 la Direcțiade Permise si Inmatriculari Auto nu se lucrează din cauza unei defecțiuni. Deci, defecțiunea s-a datorat, zic gurile rele, strâmbe, știrbe, unui ventilator care nu a funcționat și a prăjit oarece componente dintr-un server. Lumea bună zice că o aplicație informatică care să fie 100% fiabilă trebuie să:

- se identifice punctele slabe;

- să se suplimenteze resurse;

- să se lucreze cu salvări;

- să nu aibă căderi mai mari decât un minut.

Deci este clar că acolo s-a gândit simplist și nu:

- au fost instalate două servere;

- s-au făcut copiile necesare;

- s-a asigurat fiabilitatea necesară;

- s-a adoptat soluția bună;

- au fost luat în calcul avariile;

- s-au estimat efectele nenorocite;

- s-a analizat corect eficiența.

Sunt sigur că pentru informatica de acolo au fost alocate fonduri foarte importante. Între soluția anostă aleasă neprofesional cu un server și o altă soluție cu două servere și cu salvări la intervale decente, era numai o diferență de cel mult 10.000 Euro. Oamenii s-au scumpit la tărâțe și s-au ieftinit la făină. Se vede gândirea îngustă în informatică prin efecte mai ales dacă aplicația este de n la m.
S.P.C.R.P.C.I.V. = Noi avem proverbul: paza bună, ferește primejdia rea. Adică trebuiau două servere și copii de siguranță pentru bazele de date.

La mașina de teren ARO 244D problemele le făceau niște furtunuri și niște inele de fixare a acestora, care nu reprezentau nici 1% din valoarea mașinii, dar îi afectau calitatea cu peste 60%.

(26 octombrie 2017)

Unde scuip, ling

Să rememorăm duelul verbal din 16 ianuarie 2014 dintre doi adversari.

Reporter: Bună seara, domnule președinte. Ionuț Cristache, Antena 3. Aș dori să vă...

Traian Băsescu: Stați, stați, stați. Postul de propangandă, dezinformare și înșelare a românilor, da? Antena 3. Vă rog.

Ionuț Cristache: Voiam să vă...

Traian Băsescu: Postul patronat de Voiculescu care a fost condamnat în primă instanță la 5 ani pentru furt?

Ionuț Cristache: Domnule președinte, permiteți-mi să vă adresez întrebarea.

Traian Băsescu: Voiam să mă conving dacă este postul Antena 3 acela despre care v-am spus.

Ionuț Cristache: Nu este un meci între mine și dumneavoastră. Am o întrebare la care sper să obțin un răspuns.

Traian Băsescu: Dumneavoastră în calitate de ziarist al postului de dezinformare a Antena 3. Vă rog.

Ionuț Cristache: Pot să vă întreb? Cum ați reacționat când fiica dumneavoastră v-a înștiințat că lucrează pentru NIS Petrol, subsidiara Gazprom în România, și că ar obține bani de la Gazprom?

Traian Băsescu: Nu m-a informat.

Ionuț Cristache: V-am informat eu acum. Noi avem documente, mărturii, video. Le-am difuzat aseară.

Traian Băsescu: Domnu' ziarist, pentru că mințiți, fiica mea n-a obținut niciodată bani de la Gazprom. Este o minciună a securistului pe care din păcate o pune în gura unor copii. Dumneavoastră sunteți un copil. Pentru banii lui Voiculescu, renunțați să mai mințiți.

Ionuț Cristache: Dar nu e minciună, am acte. Vreți să vi le aduc?

Traian Băsescu: Vă mulţumesc, v-am dat răspunsul. Ce acte aveţi? Că a luat bani de la Gazprom?

Ionuț Cristache: Avem contracte.

Traian Băsescu: Aveţi un dram de decenţă. Dumneavoastră ştiţi ce face un notar?

Ionuț Cristache: Toate achiziţiile făcute de Gazprom în România au fost legalizate de notarul Ioana Băsescu.

Traian Băsescu: Domnu' ziarist, minţiţi ca şi patronul dumneavoastră condamnat la 5 ani. Ca şi postul dumneavoastră de propagandă. Vă mulţumesc.

Ionuț Cristache: Chiar nu mint, sper să îmi daţi un răspuns.

Traian Băsescu: Eu nu vă contrazic că Ioana poate avea legalizare de acte.

Ionuț Cristache: Despre asta e vorba.

Traian Băsescu: Şi cum vă permiteţi să spuneţi că a luat bani de la Gazprom?

Ionuț Cristache: Păi când prestezi servicii pentru cineva eşti plătit. Dânsa a legalizat prin biroul notarial acele acte de achiziţii.

Traian Băsescu: A făcut fiica mea un contract cu Gazpromul?

Ionuț Cristache: Nu, cu NIS Petrol, care este subsidiar a Gazprom.

Traian Băsescu: Minţiţi ca securistul Voiculescu. Renunţaţi, că din câte ştiu NIS este o companie sârbă. Bun, şi postul Antena 1 e cumpărat de un securist şi dumneavoastră spuneţi că nu sunteţi securist. Nu e cumpărat de un turnător Antena 1? Şi vă face cineva turnător şi pe dumneavoastră?

Ionuț Cristache: Vă aduc documentele.

În 26 septembrie 2017 fostul președinte al României Traian Băsescu s-a întâlnit cu Ionuț Cristache, de data aceasta Ionuț Cristache fiind moderatorul emisiunii #România9. Se vede de la o poștă că Traian Băsescu nu mai este președinte și nici Ionuț Cristache nu mai lucrează la Antena 3. Eu știam proverbul unde scuip, nu ling. Întâlnirea dintre cei doi mi-a arătat că proverbul nu mai este valabil de nicio sămânță, ca orice care nu se mai potrivește în politichia dâmbovițeană unde orice este dat peste cap și chestia cu pipat Piața Independenței este ceva la ordinea zilei, căci scopul, scuză mijloacele, adică din dorința de a crește rating-ul se permite orice, inclusiv ștergerea cu buretele a adversităților.

Trebuie neapărat să înlocuim manualul jurnalistului cu conștiință profesională, independent, în slujba adevărului pur, cu manualul mercenarului pentru care mălaiul înseamnă totul.

(24 octombrie 2017)

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp

Soluțiile mediocre din arhitectură dăinuie peste timp căci se regăsesc în peisajul zilnic descris de:

- blocuri hidoase;

- elemente inutile de arhitectură urbană;

 - crearea de disproporții jenante;

- dezvoltarea esteticii inutilului;

- abordări groaznice în desenarea străzilor;

- haosul generalizat în construcții;

- absența unui stil arhitectonic național, unitar;

- cocoțarea improvizațiilor de un mioritic absurd;

- împânzirea urâtului peste tot.

Pe lângă forma de doi bani a acelui balcon, despre utilitate nici nu are cum să fie vorba. este o soluție inestetică, vulgară, mediocră și fără eficiență, din moment ce acolo în afară de a pune rufe la uscat nimic nu mai este posibil să se facă. Chiar închiderea acelei abordări caricaturale are de suferit din moment ce arhitectul, mediocru și nepriceput a găsut acea rezolvare absolut neinspirată. Nu are cum să fie invocată problema de costuri din moment ce foarma dreptunghiulară era și ea o soluție practicată tot la acel broc. dar din dorința de a da o undă de veselie s-a optat pe o abordare grotescă, vecină cu oribilul, dar din moment ce lipsa de inspirație și de înțelepciune făceau casă bună, desigur că a fost și aplaudată și admirată, deși cred

că a generat oarece coșmaruri. dacă soarele este rotund, în arhitectura bolșevică trebuiau musai să existe forme rotunde, căci și la voturi în 1946 a fost ca simbol electoral soarele pentru niște forțe politice, iar fraudarea alegerilor de atunci a fost cuvânt de ordine, devenind tradiție, iar depsre ceea ce s-a întâmplat în anul 2009 se va afla fix peste 100 de ani, câd noi vom fi oale și ulcele și cei de atunci vor gând foarte urât despre epoca de neâmpliniri pe care o trăim noi acum. Și vanconul cu rotunjimi strălucește prin inutilitate, căci în acel spațiu nici rufele la uscat nu ai cum să le pui. În fantezia lor bolșevică, arhitecții acelui bloc au realizat simbolul bizareriilor monstruoase de care vor râde peste ani și ani nenumărate generații, care nu au cum să înțeleagă cum  a pătruns atâta mediocritate într-o zonă unde secole și chiar milenii perfecțiunea și-a spus cuvântul. Căci Domul din Ulm, cel din Koln, cel din Milano, tot de arhitecți au fost gândite și de la terminare și până în zilele noastre ne uimesc pur și simplu. Și în București rămânem uimiți, dar în sens negativ, când apar la tot pasul soluții care mai de care mai de neînțeles, în raport cu reguli elementare ale bunului gust și ale utilitarismului cotidian. Și în arhitectură există Dorel, nu?

(21 octombrie 2017)

Lanțul prostiei

Noi vorbim despre:

- lanțuri Markov;

- lanțuri de iubire;

- lanțul de la fântână;

- lanțul de la gâtul câinelui;

- lanțul de aur de la gâtul barosanului.

Nu vorbim niciodată despre lanțul prostiei, lanț care în ultimul timp se vede cu ochiul liber și ale cărui efecte le simțim, prin caracterul lor ineficient, dureros și costisitor din punct de vedere financiar. 

Un prost are o ideie, evident proastă, aceeea de a face un teren de fotbal într-un loc unde nu se va juca niciodată fotbal.

Un al prost vede proiectul, îl laudă, îl evaluează și zice că acolo unde nu se va juca niciodată fotbal se impune să se construiască urgent terenul de fotbal, fundamentarea sa fiind proastă rău de tot.

Un al treilea prost, pe baza concluziei și punctajului dat de prostul precedent, semnează finanțarea exact a sumei prost calculată, care este cu mult mai mare decât ar fi necesar, pentru că în prostiile lor, niciunul dintre proști nu-și crează dezavantaje de niciun fel, ci confort total.

Se face o licitație tot de niște proști, care cu certitudine alege cea mai proastă echipă de constructori care să pună în operă proiectul prost, iar ca totul să fie sublim, locul unde se va construi terenul de fotbal este ales de un primar prost cu votul unor consilieri comunali, cu mult mai proști decât el.

Terenul este prost construit și o echipă formată din specialiști care în mod natural sunt și ei proști vin la fața locului și omologhează construcția, arătând că este făcută conform proiectului prost, aprobat de proști, construit de proști, pe un teren ales prost.

La televizor, toată lumea vede un teren de fotbal construit în pantă.

Să nu-mi spună mie nimeni că dacă era în acel flux măcar un om cât de cât normal și nu prost nu stopa acea averație. Dar cum toți au fost niște proști, lanțul prostiei a dus la acea finalitate devastator de catastrofală. Nici lăcomia și nici graba nu sunt explicații, ci prostia pură, care a format lanțul.
Lanțul prostiei este unul care se construiește cu mare ușurință, căci marile complicități se nasc între proști, oamenii deștepți nu au timp să facă năzbâtii inutile pe bani mulți, de care lumea să râdă și mai apoi să-i arate cu degetul. Noi avem vorba: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.

(21 octombrie 2017)

Dorel a lovit din nou

Dorel este un fel de Bulă, dar idiot din cale afară. El nu știe proceduri și acționează cum îl taie capul producând adevărate dezastre, după care și el dar și șefii lui ridică din umeri mirați, că nu-și închipuiau că el este în stare de așa ceva.

În comuna brăileană Victoria un Dorel a lucrat la o centrală termică și fără a închide un anume robinet a făcut o verificare cu antigel care a intrat și pe conducta cu apă potabilă intoxicând 13 elevi din clasele mici care au fost internați în spital, totul întâmplându-se ieri 20 octombrie anul de grație 2017, acest număr 2017 fiind număr prim ceea ce arată că mulți Doreli vor mai apare încă, pentru că este anul lor, ceea ce este nasol rău de tot.

Am mai discutat eu despre Dorel și cine sunt părinții lui Dorel. Dorel este o creație colectivă, unde mulți pun umărul și-l formează să fie:

- ignorant;

- prea sigur pe el;

- îndrăzneț;

- cu inițiative;

- neverificat;

- necalificat;

- arogant;

- lăudăros;

- superficial;

- imprudent;

- băgăreț;

- supraapreciat.

dacă cei din jur ar fi cu mult mai exigenți și i-ar pune pe oameni exact pe locurile pe care ei le merită în realitate, Dorel din dorința de a ocupa un loc mai bun:

- ar învăța proceduri;

- ar gândi când execută;

- ar fi mai prudent;

- ar fi mai selectiv;

- n-ar mai fi impulsiv;

- ar fi prudent;

- ar crea variante;

- nu s-ar autodepăși.
Dorel a lovit din nou și în orice moment va lovi pentru că sunt create toate condițiile în care Dorelii proliferează din cauza mediocrității șefilor care nu știu să selecteze oameni și pleacă de la premisa greșită că toți cei cu care lucrează sunt buni, foarte buni ori geniali, fără a pune niciodată sub semnul întrebării niciuna dintre calitățile atribuite și neverificate de ei niciodată.

Nici nu mă miră că Dorel este un fel de prostovan de care toți râd cu subânțeles pe sub mustață și se bucură că el se implică acolo unde cei ce stau pe margine n-o facă din lașitate, nepricepere și neputință, dar care la o adică văzându-l pe el că o dă-n bară, îl arată cu degetul și spun că ei ar fi făcut-o de o 1.000 de ori mai bine, deși sunt la fel ca și el, adică proști, nepricepuți și necunoscători. Și toate se produc că prostia nu este o boală, nu doare, nu învinețește și face puroi.

(21 octombrie 2017)

Transparență totală

Zilele trecute am văzut un WC din acelea ecologice căruia nu is mai închidea ușa. M-am gândit că ar fi bun un astfel de WC că ar asigura transparența totală așa cum cer toate ONG-urile și legea s-ar extinde cu mult mai mult peste ceea ce ar fi vrut unii să obțină.  Nu există ceva mai mult în transparență decât un closet public căruia nu i se închide ușa și omul are o nevoie stringentă, decă care nu suferă amânare. Este expresia totalei transparențe de care societatea are mare nevoie și cu îșa defectă de la budă trebuie să înceapă.

(16 ocotmbrie 2017)

Olga TUDORACHE

Scriu despre Olga TUDORACHE, despre marea actriță Olga TUDORACHE numai și numai din cauză că nu-mi place cum este ea prezentată acum pe ecranele televizoarelor de către niște știriști de doi bani, care aleargă numai și numai după senzațional.

Pe Olga TUDORACHE am văzut-o pe ecranul alb-negru al televizorului într-o piesă unde ea a jucat magistral rolul unei mame care și-a ucis fiul. Mi-a rămas întipărită în memorie fața acelei mame, tristețea ei și vocea aceea profundă cu care Olga TUDORACHE spunea replicile, dominând micul ecran.

Am mai văzut-o și în alte piese, dar mi-a rămas întipărit rolul lui Beatrice jucat de ea în piesa Efectul razelor Gamma asupra anemonelor la Teatrul Mic, reușind alături de Rodica NEGREA și Adriana ȘCHIOPU să facă o piesă memorabilă, căci din 1977 și până azi sunt totuși 40 de ani și îmi mai aduc aminte destul de multe detalii din acel spectacol.

De multe ori am crezut că anumiți dramaturgi au scris piesele doar pentru ea. Prea i se potriveau rolurile ca niște mănuși! Singura explicație este talentul uriaș al acestei mari actrițe. Sunt de acord cu ea când a spus că cea mai mare realizare  este băiatul ei, căci într-adevăr, copiii sunt cele mai mari realizări ale unor oameni, fie bărbat, fie femeie.
Olga TUDORACHE are un timbru și are gesturi care dau fiecărei replici a sa o semnificație aparte și comparând cu alte interpretări deja concluzionăm că la ea rolul jucat este altceva, cu totul altceva. Cu greu o altă actriță va cuteza să interpreteze unul din rolurile pe care toată lumea știe că l-a interpretat Olga TUDORACHE, căci tot timpul etalonul definit de ea se va găsi deaupra oricărei alte încercări, chiar reușite a altei interprete.

(16 octombrie 2017)

Visul lui FIREA la Brussels

Visul lui FIREA de a avea bandă specială pentru autobuzele RATB este deja realitate de mult timp la Brussels. În loc specialiștii lu'pește să meargă și să studieze unde s-a făcut așa ceva, le-a bubuit mintea să facă ei rahatul prof în București. Peste tot unde este adoptată soluția este gândită pentru:

- fragmente scurte;

- zone necritice;

- porțiuni în afara intersecțiilor;

- a facilita deplasarea cursibă a autobuzelor;

- a separa total autobuzele de restul;

- interiorul orașelor.

Alte abordăpri, asemenea celei date pe DN1 arată superficialitatea specialiștilor-pârâți, adică a unor indivizi care nu știu pe ce lume sunt și care confundă cârciumile și chiolhanurile cu drumurile publice și așa gâtuite de intensitatea unui trafic dement.

(08 octombrie 2017)

Simona HALEP este numărul 1

Multă lume a așteptat momentul. Și momentul a venit. Iată căp Simona HALEP este numărul unu mondial în tenis. De mult prea mulți ani n-am mai avut un număr unu mondial într-un sport. Este un vis frumos, pe care nu numai Simona HALEP îl trăiește, ci cu ea îl trăiesc și milioanele de români obidiți și umiliți, care au un motiv să se mândrească cu un nou simbol, care acum poartă numele Simona HALEP.

Să trăiești Simona HALEP!

Să fii sănătoasă Simona HALEP!

Să ai parte de tot binele din lumeSimona HALEP!

(07 octombrie 2017)

Răzvan PETRUȘEL, la timpul trecut

Despre confernețiarul de la Universitatea Babeș-Bolyai Răzvan PETRUȘEL am mai scris ceva mai demult și doream să mai scriu, dar altfel și în alt context.

L-am cunoscut cu foarte mulți ani în urmă, pe când el era un foarte tânăr asistent universitar în Catedra de Informatică Economică și când șef al acestei catedre era marele profesor Ștefan NIȚCHI. Mi-a făcut o impresie excelentă. Faptul că nu la un interval lung de timp în raport cu invitația lansată de a scrie un articol la revista Informatica Economică a departamentului unde eu lucram, tânărul Răzvan PETRUȘEL ne-a onorta cu un articol care trimis la evaluare s-a dovedit a fi unul foarte bun, mi-a spus că aveam în față un ardelean care nu vorbește mult, dar care face cu mult mai mult și cu mult mai bine decât cei din câmpie care doar promit.

De-a lungul anilor el a scris singur sau în colaborare pentru revista noastră multe articole pe care le enumăr acum:

• Evaluating Knowledge of Business Processes, Informatica Economică,  Vol. 20, no. 3/2016 pg 5-15
• Integrating Click-Through and Eye-Tracking Logs for Decision-Making Process Mining,Informatica Economică,  Vol. 18, no. 1/2014 pg 56-68
• Data-Flow Modeling: A Survey of Issues and Approaches  Vol. 16, no. 4/2012 pg 117-130
• Implementing Recommendation Algorithms for Decision Making Processes,Informatica Economică,  Vol. 16, no. 3/2012 pg 87-104
• A Mining Algorithm for Extracting Decision Process Data Models,Informatica Economică.  Vol. 15, no. 4/2011 pg 79-95
• Implementing a Decision-Aware System for Loan Contracting Decision Process, Informatica Economică,  Vol. 15, no. 1/2011 pg 79-95
• Collaborative Virtual Enterprise Environment and Decision Mining, Informatica Economică,  Vol. 13, no. 2/2009 pg 59-67
• Modeling Decisional Situations Using Morphological Analysis, Informatica Economică  Vol. 11, no. 4/2007 pg 41-44
• About Hierarchical XML Structures, Replacement of Relational Data Structures in Construction and Implementation of ERP Systems, Informatica Economică,  Vol. 11, no. 1/2007 pg 53-57
• Decision models for cash-flow DSS (part 1), Informatica Economică,  Vol. 10, no. 4/2006 pg 126-132

În anul 2013 când l-am întâlnit la o conferință la Cluj, l-am rugat dacă are disponibilitate, să coordoneze în calitate de șef de număr la revista Informatica Economică un număr și el a fost de acord să se ocupe de tema Business Process Management, lucru executat exemplar. Așa a apărut numpul 1, volumul 18 din 30 martie 2014 al revistei, unde Răzvam PETRUȘEL apare ca issue editor. A fost o colaborare extraordinară caracterizată prin ritm foarte bun, contribuții excelente ale autorilor și un mod elegant de a trata problematica. știut fiind interesul specialiștilor de a avea contribuții pe o tematică definită anterior, cu multe restricții de termene de depunere a manuscriselor.

Îmi pare nespus de rău va drepre omul de excepție Răzvan PETRUȘEL trebuie să scriu cu tristețe și cu mari regrete textul: 24 august1980 - 9 iunie 2017.

(06 octombrie 2017)

Proprietățile claselor de componente D-AN

Componentele avuției naționale digitale trebuie privite fa cormând clase, exact ca în programarea orientată obiect, pentru că și aici se identifică:

- operanzi ca matrii prime de bază sub forma unor adevăruri imuabile;

- operatori ce lucrează cu mulțimi de operanzi;

- output-uri care sunt de fapt componentele ca atare.

Extinderea lucrului cu obiecte ne duce spre proprietățile acestora și deci se va vorbi despre:

- încapsulare care presupune a construi entități distincte din operanzi și operatori, ceea ce este un mod normal de a aborda realizarea oricărei componente de avuție națională digitală; oricine va accesa o astfel de componentă va vedea că acolo sunt câteva adevăruri cunoscute, iar autorul componentei introduce operatori ce privesc analiza, sinteza, compararea, interpretarea sau alt operator, ceea ce conduce la rezultate extrem de interesante, chiar noi;

- moștenirea fiind ceea ce înseamnă preluare unor proprietăți în noile componente, proprietăți și chiar operanzi și operatori din alte componente, căci este extrem de dificil ca totul să fie 100% nou, original și nemaipomenit; fără să greșesc, spun că în realizarea articolelor pe care le-am publicat am folosit un șablon în care aveam o prezentare a problemei, o descriere a soluțiilor date de alții, solușia mea, o generalizare a soluției mele, o parte experimentală, o analiză comparată a ceea ce am făcut cu ceea ce există și ceva despre cum vedeam viitorul; acestă structură se moștenea de la un articol la altul;

- derivarea se potrivește de minune la elaborarea de componente pentru avuția națională digitală întrucât atunci când cineva își propune să construiască ceva, nu pleacă de la zero, ci merge de la componente deja existente la care adaugă ceea ce s-a mai obținut ca elemente de noutate între timp; noile componente obținute din derivare fie au nișye detalieri în plus la ceea ce există, fie conțin niște ipoteze, fie chiar aduc noutăți esențiale și demonstrații care evidențiază noi puncte de vedere în condițiile descoperirilor de ultimă oră care schimbă abordările de dinainte.

Tratând în acest fel problematica, evident, are loc o direcționare a producției de componente de avuție națională digitală spre o direcție corectă, iar latura virtuală devine cu atât mai interesantă și mai productivă, căci se cunosc și calitățile și contradicțiile ei.
Lumea aplică aceste proprietăți instinctiv, dar conștientizarea  lor va aduce reale beneficii, pentru că crește productivitatea dezvoltatorilor de avuție națională digitală din moment ce lucrează sistematic.

(06 octombrie 2017)

Istoriile informaticii românești

În mod normal ar trebui să vorbim de o singură istorie a informaticii românești. În realitate nu este așa.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți în care sunt publicate numai documente în ordine cronologică cu comentarii scuret și argumentate.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți în care sunt înșirate evenimente în ordine cronologică, bazate pe documente.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți cu fotografii având explicații, care punctează momente esențiale ale evoluției informaticii și presonalități ale acestui domeniu,

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți de memorii în care persoane care au lucrat în domeniu povestesc anumite aspecte din ceea ce au făcut ei și alții acolo.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți declarată istorie dar plină de elemente subiective, înșirate la întâmplare cu interpretări care nu au o reflectare corectă a realității de atunci.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți în care se fac ierarhizări cu argumente care de cele mai multe ori sunt fundamentate eronat și care atrag critici vehemente.

Există o istorie a informaticii românești sub forma unei cărți cu prezentarea din punct de vedere sentimental a unor elemente dintre cele mai diferite, într-o ordine aleatoare, care numai aparent crează impresia unei abordări științifice.

Astfel de istorii sunt materii prime pentru o carte de istorie adevărată a informaticii românești, în care se îmbină narativul cu adevărul și cu abordarea metodică, științifică a unui domeniu fluid.

(06 octombrie 2017)

O falsă Maica Tereza printre noi

Pe un anumit post enervant de televiziune, la ore de maximă audiență în noapte, apare o falsă Maica tereza care:

- dă impresia de bunătate dar are sufletul negru;

- are abordări fals erudite, dar este de un empirism cras;

- face gesturi de mărinimie dar nu oferă dragoste;

- emite pretenții de genială, dar este nativ-mediocră;

- dă senzația de vigoare, dar este doar o plantă agățătoare;

- vine doar pe poziții de nea Gică-contra.

Cred că toți care stau în studiou cu ea abia își țin respirația că această falsă Maica Tereza pute a prostie de te sufocă și niciun parfum sau deodorant nu are puterea de a-i acoperi duhoarea mai mult decât pestilențială.

(06 octombrie 2017)

Creșterea salariilor, a pensiilor și inflația

Viața ne-a arătat că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Când s-a votat legea dării în plată băncile au înăsprin condițiile de acordare a creditelor, crezând în micimea managerilor lor că populația va accesa și acele credite în condiții oneroase. N-a fost să fie, iar băncile au cedat, căci ele doar din dobânzile de la credite există ca rațiune de viață.

Acum se bate monedă pe faptul că creșterea salariilor și a pensiilor va avea ca efect creșterea de prețuri și deci inflația va fi galopantă. Realitatea este un pic alta. Inflația va fi galopandă dacă:

- în piață există numai și numai N produse;

- toate produsele au raportul cerere mult mai mare decât oferta;

- apariția banilor va face ca creșterea cererii să fie și mai mare;

- echilibrarea cererii cu oferta se va face prin preț;

- chestia cu butelia de 300 lei care se vindea la negru cu 5.000 nu mai merge în economia liberă.

Cele N produse se regăsesc acum în economia liberă prin:

- alimente;

- combustibili;

- rechizite școlare;

- bilete de tren;

- abonamente de metrou;

- prețul la utilități.

Statul are pârghii suficiente de a jongla cu prețurile acolo pentru că el este cel ce pune taze, accize, oferă facilități, are lupta anti-trust și în niciun caz nu se lasă dominat de micile excentricități ale unor agenți economici feroce, lacomi, bizari și inconțtienți. S-a văzut că traba cu profitul și impozitul pe profit a zgâlâit anumite componente ale sistemului bancar și consecințele sunt ușor imprezibile.

Dacă sunt M produse în piață și M este cu mult mai mare ca N, iar diferenta D = M- N o reprezintă produsele pentru care cererea este mult mai mică decât oferta din lipsă de bani, dacă cresc salariile și pensiile, oamenii se vor îndrepta spre cele D produse și nu va crește nicio inflație, căci producătorii lor nu urmăresc altceva decât să-și vândă marfa. Apar accidental niște creșteri de prețuri când cererea se echilibrează cu oferta dar sunt doar zbuciumuri de moment.

Concluzie: banii sunt o convenție, statul chiar dacă crește salariile de 10 ori și pensiile de 20 de ori, în niciun caz nu se manifestă vreo inflație, pentru că populația știe ce să facă cu banii și nu-i aruncă fără rost pe lucruri inutile, când economia este liberă și unele mărfuri sunt perisabile, iar producția are caracter continuu, constant și în zona profitului nu sunt preferate sincopele.

(06 octombrie 2017)

Comuniștii și promovările în universități

Pe vremea comuniștilor, promovările în universități depindeau de foarte mulți factori:

- cât de mult doritorul era în grațiile șefului de catedră;

- profilul moral-politic al candidatului;

- nivelul de mâncătorie din catedră;

- pilele pe care le avea doritorul;

- funcția politică a respectivului doritor;

- talentul pedagoșic al respectivului;

- câtă carte știa respectivul;

- cât de mult răspundea la pilele șefilor;

- nivelul de introgăreală manifestat;

- dacă știa să spună bancuri;

- dacă ținea la băutură în compania șefilor;

- numărul de chiolhanuri date.

În vremurile de demult erau deswtule situații în care șeful de catedră se dispensa de cei incomozi invocât imposibilitatea de a fi promovați, cu justificări dintre cele mai diferite și uneori plauzibile, deși dacă cineva săpa mai în profunzime vedea că respectivul se bazează doar pe argumente subiective. Comuniștii exersau și promovările în puncte critice mai ales când ei înșiși își creau un context absolut nefavorabil, datorat discrepanțelor dintre ceea ce doreau ei și exigențele propagandei de partid.

Comunismul nu a fost o noțiune abstractă, ci o realitate dintre cele mai obscure având la bază:

- nivelul de mediocritate știut din societate;

- imobilismul birocratic al celor care nu se implică;

- egalitarismul dus până la obscenitate,

- autosuficiența indivizilor din preajma șefilor;

- împachetarea șefilor în propria lor credulitate;

- discrepanța dintre fapte și vorbe;

- slugărnicia celor incompetenți.

Promovările din universități în vremea comuniștilor presupunea mai multe filtre și voienumera pașii care trebuiau parcurși pentru ca lumea să înțeleagă mai bine de cine depindea în vremurile de demult trecerea de la asistent la lector, de la lector la conferențiar și de la conferențiar la profesor.

Ca să simplific totul, trecerea de la lector la conferențiar și de la conferențiar la profesor depindea numai și numai de cabinetul doi, căci se dorea răsturnarea piramidei gradelor, astfel încât piramida să fie cu vârful în sus, adică să aibă puțini profesori, nu răsturnată cu baza care avea foarte mulți profesori și cu vârful care avea foarte puțini asistenți universitari.

Cine dorea să treacă de la asistent la lector trebuia să procedeze astfel:

- mergea cu basca de asistent în mână să ceară acest lucru la șeful de disciplină;

- dacă șeful de disciplină zicea da, se mergea la șeful de catedră,

- șeful de catedră știa el ce știa și spunea da sau nu, de regulă nu;

- numai dacă șeful de catedră era îmbunat, făcea post și spunea da;

- se scotea postul la concurs și se publica în Monitor;

- candidatul își făcea dosarul, dar obligatoriu trebuia doi concurenți pe același post;

- raritatea scoaterii la concurs făcea ca din catedră să apară mulți concurenți pe același post;

- catedra dădea recomandare;

- partidul dădea recomandare;

- dosarul pleca mai sus la partid pentru validare;

- numai după aceea se organiza concursul;

- se alcătuia comisia care făcea ceea ce zicea la Statutul cadrelor didactice;

- se criau referatele și se atribuia postul unui candidat sau se bloca postul;

- în Consiliul profesoral și în Senat se decidea soarta concursului;

- după un timp fericitul primea decizia de promovare;

- koneț filma, adicătelea the end.

Necunoscute erau căile Domnului în acele vremuri și nenumărate erau elementele de incertitudine ce interveneau, nu datorită legilor, ci datorită oamenilor care sunt bântuiți de tot felul de viziuni unele mai primitive decât altele și cu foarte puțin constructivism în ele.

Toată lumea știa zicerea mea cum că omul nu este ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun, în virtutea faptului că unii chiar doreau ca promovările să se facă la intervale de 100 de ani, deși ei promovaseră cu viteza sunetului, chiar dacă nu erau genialii în persoană. Numai că oamenii uită și se comportă de parcă n-ar ști lumea câte parale fac, adică doi bani de tinichea.

Dacă s-a prăbușit comunismul în sine, unul dintre factori a fost egalitarismul deșănțat generat prin nerecunoașterea adevăratelor valor care ne diferențiază pe unii de ceilalți.
Comuniștii clamau promovările în universități promovările pe criterii valorice, dar în realitate totul era bazat pe elemente subiective, în așa fel încât se crea senzația de haos studiat, care duce spre niciunde, ceea ce s-a și întâmplat într-un final lipsit de elemente apoteotice și de manifestări grandioase.

(05 octombrie 2017)

Bulgarizarea de la metrou

Acum câteva luni am scris despre aberația din stațiile de metrou unde se vând cartele care au o săgeată ce ar trebui să indice sensul de introducere a cartelei. În realitate cartela trebuie introdusă invers. Niște persoane văzând că ne chinuim ne explică de fapt că trebuie introdusă cartele invers. Niște tembeli au cumpărat acele echipamente care nu sunt adaptabile și care nu permit prin programare. deși au tot felul de chestii automate, punerea de acord a mecanismelor cu conținutul cartelei astfel încât să nu mai apară bizareria aceasta.

Mă gândeam la bulgari care față de noi care atunci când zicem DA mișcăm capul în plan vertical în sus și în jos, ei mică gâtul și deci și capul rotindu-l partial spre stânga și spre dreapta, exact cum facem noi când spunem NU. Așa și la metru, săgeata arată sensul de ÎNAINTE și noi introducem cartele pe invers, vai de capul nostru, ca proces de bulgarizare. Câtă prostie, bre! Și nu se vindecă, ci devine epidemie, căci nu este singurul caz.

(04 octombrie 2017)