Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (II)

 Cercetarea științifică fundamentală nu este ceva folcloric, unde autorul popular se trezește cântând o doină sau un cântec de jale. Cercetarea științifică fundam,entală se face acolo unde sunt adevărate școli de cercetători, unde există lideri, adică personalități recunoscute pentru rezultatele lor. O școală presupune un domeniu, presupune rezultate importante obținute anterior, recunoscute în lumea științifică, pentru acre există preocupări pentru aplicații concrete în industrie. 

Să ne amintim de principiul COANDĂ și de uscătoarele de păr care sunt pe piață și care funcționează pe acest principiu, așa cum tot pe același principiu se face eliminarea igrasiei de la casele cu temelie de cărămidă, construite la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Cercetarea științifică fundamentală necesită eforturi considerabile și mai ales fonduri considerabile, căci numele mari din știință  se apropie de un centru de cercetare științifică fundamentală pentru sume greu de suportat de cei care stau cu mâna întinsă la bugetul de stat pentru a obține salarii minime pe economie sau salarii care sunt înscrise în grile create cu zgârcenie.

Există teme de cercetare științifică fundamentală care sunt bine definite și despre care la congresele științifice importante se vorbește explicit. Echipe de cercetători nu au altceva de făcut decât să se pună pe treabă, ceea ce înseamnă:

- realizarea unei documentări pentru definirea problemei,

- studierea stadiului cercetării pentru a se vedea unde s-a ajuns,

- identificarea noilor abordări,

- găsirea de soluții,

- ierarhizarea soluțiilor în funcție de criterii de validare,

- selectarea unui număr restrâns de soluții,

- rafinarea celor mai bune două-trei soluții,

- aprofundarea unei soluții acceptată ca fiind cea mai bună,

- analiza comparată a soluției originale cu alte soluții existente,

- diseminarea rezultatelor cercetării fundamentale,

- dirijarea rezultatelor spre zone de cercetare de dezvoltare.

Îmi aduc aminte de o tanti care spunea că face o cercetare privind realizarea unui sistem de operare de prelucrare paralelă și este în stadiul de diseminare a rezultatelor. Când am intrat în detalii, am aflat că echipa sa era formată din ea însăși, drept care am tras concluzia că tanti nu făcea cercetare științifică fundamentală, ci doar făcea niște exerciții bizare de apelare a unor macrodefiniții care simulau prelucrarea paralelă, căci nu dispunea cum era și firesc, de un transputer.

Îmi place la nebunie cum niște inși se laudă că au făcut doctorate cun niște laureațin ai premiului NOBEL, uitând să ne spună ce cercetări au făcut ei după ce mau susținut doctoratul, ca să justifice că chiar s-a realizat un transfer de notorietate de la conducătorul științific spre proaspătul doctor în științe și contribuțiile respectivului se regăsesc pe la tot felul de beneficiari din industrie. Dacă după susținerea tezei, proaspătul doctor coordonat de un laureat de premiul NOBEL, nu a mai produs nimic în următorii 10 ani, doctoratul său nu a fost decât o frecție la un picior de lemn, în niciun caz premisa pentru a coordona o echipă care să realizeze cercetări fundamentale de răsunet.

(13 septembrie 2025)

Cum se finanțează cercetarea științifică fundamentală? (I)

Nu mă apuc eu acum și aici să discut despre cercetarea științifică fundamentală, căci este un siubiect sensibil, din moment ce toată lumea dorește să deruleze cicluri de cercetare științifică fundamentală, căci acolo nu se normează nimic și mai ales pentru faptul că nimeni nu acceptă că este o persoană oarecare, ci sunt foarte mulți care se cred genii, bântuiți de idei originale, care merită și mai ales, trebuie să fie finanțate copios, căci rezultatele vor fi de-a dreptul spectaculoase și vor rezolva probleme după care lumea aleargă cu gura căscată de zeci, sute sau mii de ani să le rezolve.

Un mod de finanțare a activității de cercetare științifică este acela de a derula un program de finanțare de către guvern, care miroase în proporție de 80% cu a arunca banii pe fereastră, căci dacă nu sunt impuse criterii riguroase de selecție a proiectelor care vor fi finanțate, riscurile de a termina ciclul de cercetare fără vreo soluție sunt îngrozitor de mari.

În opinia mea, există cercetători științifici serioși, bine documentați, cu articole publicate, care au pe birourile lor probleme specifice cercetării fundamentale, la care lucrează și care au rezolvări în proporție de 80% cel puțin, dar le trebuie fonduri pentru a testa soluțiile originale și pentru a realiza prototipul. În acest caz, acordarea finanțării nu înseamnă bani aruncați pe fereastră, căci riscurile de a nu obține rezultate specifice cercetării fundamentale, sunt minime, în comparație cu situațiile în care cel care solicită finanțare nu are clară problema de care se va ocupa, bâjbâie chiar și în etapa de documentare și este lipsit de experiența și mai ales de talentul pe care le presupun cercetările fundamentale, care înseamnă descoperirea de principii, de teorii, de metode care  revoluționează un domeniu al științei sau tehnicii.

În opinia mea, cel care solicită fonduri pentru o cercetare fundamentală, trebuie să facă dovada că le merită, căci acele fonduri nu sunt dirijate spre o gaură neagră de unde nu se va vedea niciodată vreun rezultat, iar pentru aceasta nu trebuie niciun fler, ci doar o analiză atentă a activității solicitantului de fonduri, legată de vârstă, de cercetările anterioare, de rezultatele concrete obținute și verificate, de modul în care a făcut diseminarea și de implementările soluțiilor originale. Citările nu sunt suficiente, căci se știe cum se obțin în mod artificial citările.

Ar fi bine să se analizeze modul nefericit în care au fost alocate fondurile pentru cercetare în UE din moment ce la pandemie Europa nu a fost în stare să ofere un vaccin pentru COVID 19 de ultimă generație, căci vaccinul oferit era ceva din comuna primitivă...

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (III)

Să presupunem că echipa de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți s-a specializat pe un domeniu și are capacitatea de a derula proiecte de cercetare științifică pentru industrie. A fost studiată piața și există argumente solide pentru a se constitui într-un pentru de cercetare. Echipa va elabora un proiect și va aplica pentru a obține finanțare pentru a înființa centrul de cercetare științifică. Să presupunem că se obține finanțare nerambursabilă pe durată de 3 ani și se înființează centrul de cercetare științifică.
Să presupunem că acest centru încheie contracte și soluționează contra cost, prin activități de cercetare științifică probleme noi ale unor unități de producție din industrie. Să presupunem că acest centru obține profit, prin activitățile de cercetare științifică pe bază de contract. După cei 3 ani cât timp a obținut finanțarea prin concursul de proiecte, centrul de cercetare are maturitatea de a derula cicluri de cercetare științifică susținute financiar prin contractele de finanțare cu unități de producție din industrie pe acre le are. Trebuie să ne imaginăm că industria are unități de producție puternice care au interes să plătească activitate de cercetare științifică pe bază de contract, pentru că ele au probleme noi de rezolvat, au activități care generează profit, căci nu din pierderi se plătește cercetare științifică. Autofinanțarea cercetării este în concluzie modalitatea prin care activitatea de cercetare științifică se derulează folosind banii încasați din munca de cercetare, nu din bani care nu au nicio legătură directă cu soluțiile originale obținute din procesul de cercetare științifică.

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (II)

În articolul publicat de mine în 12 septembrie 2025 am arătat cum o echipă de cercetători științifici dintr-un departament al unei facultăți, care sunt de fapt cadre didactice care-și câștigă salariul din cursurile predate studenților, dezvoltă cicluri de cercetare științifică pe bază de contract pentru industrie, să rezolve probleme de producție, încasează bani și obțin și profit acei cercetători. Dacă fac acest lucru cu succes și de la toate contractele lor încasează profit suficient de consistent pentru a dezvolta cicluri de dezvoltare finanțate din acele profituri, abia atunci în departament se va spune că cercetarea științifică se autofinanțează. Dacă proiectele autofinanțate dau soluții care se implementează în industrie și se încasează profit, autofinanțarea cercetării a fost o activitate de succes și sunt create premisele pentru noi cicluri de cercetare științifică. Echipa de cercetători trebuie să aibă flerul de a intui probleme  din industrie și soluțiile originale pe care le obține să fie imediat implementare contra cost și să aducă profit atât echipei de cercetători care a vândut soluția originală, cât și societății indstriale care o implementează. Doar așa se vorbește de autofinanțarea cercetării științifice. Orice altă abordare este orice numai autofinanțare, nu.

(13 septembrie 2025)

Autofinanțarea cercetării științifice (I)

Să presupunem un departament dintr-o universitate, populat cu creiere de înaltă calificare, capabil să dezvolte toate etapele ciclului de cercetare științifică pentru rezolvarea de  probleme dintr-un domeniu, oferind soluții originale.
Să presupunem că vine la acest departament o societate comercială care merge pe profit și care are acum o problemă nouă, pe care dacă o rezolvă, va derula un proces de producție foarte profitabil. Reprezentanții societății comerciale prezintă problema, încheie un contract cu departamentul. Cei din departament încep munca de cercetare, derulează etapele ciclului de cercetare științifică, obțin soluția, o verifică. Soluția este implementată în unitatea comercială, se obțin produse, care sunt vândute pe piață și se obține profit.
Contractul încheiat cu departamentul acoperă toate cheltuielile corespunzătoare ciclului de cercetare științifică și duc și la obținerea unui profit. Plin aplicarea soluției rezultate prin cercetarea științifică societatea comercială, obține la rândul ei profit.
Cam acest mod de lucru înseamnă autofinanțarea cercetării științifice. Procesele de cercetare științifică se derulează fără bani de la buget și se obține profit, iar soluția originală obținută, prin implementare conduce la rândul său la profit pentru beneficiarul respectivei soluții.

Pentru a avea cercetare științifică autofinanțată trebuie să existe:

- echipe de cercetători științifici adevărați, care livrează soluții originale eficiente,

- beneficiari ai soluțiilor originale, cu activități profitabile, 

- probleme noi ale căror soluții se obțin prin cercetare științifică,

- derularea ciclurilor de cercetare științifică pe bază de contract,

- acoperirea cheltuielilor specifice cercetării și obținerea de profit pentru cercetători,

- implementarea soluției originale la beneficiar și obținerea de profit.

Derularea de proiecte cu bani de la buget pe perioade de 3 ani, fără a exista garanția continuității în condiții de obținere de profit nu înseamnă autofinanțare, ci un mod artificial de a menține proiectul.
Orice altă abordare nu înseamnă autofinanțarea activității de cercetare științifică, punct.


(12 septembrie 2025)

ХОЗРАСЧЕТ, adică AUTOFINANȚARE pe românește. '

Păstrând vechile tradiții din a privi peste gard la vecini, crezând că de acolo vine lumina, în contabilitatea din anii '60 se folosea conceptul de hozrasciot, preluat din literatura sovietică, adică ХОЗРАСЧЕТ, deși exista termenul de autofinanțare, în condițiile în care partidul era cel care dădea la întreprinderi bani, dădea cetățenilor case, dar ideea de autofinanțare era prevăzută prin plan ca modalitate de a asigura reluarea ciclurilor de producție, prin utilizarea eficiență a fondurilor și prin stoparea risipei. Pe mine m-a siderat să văd că în cărțile de contabilitate după care învățam în studenție se vorbea despre Luca PACIOLO ca părinte al contabilității și despre ХОЗРАСЧЕТ, chestii care în mintea mea se băteau cap în cap, căci dacă Luca PACIOLO era tăticul contabilității, ХОЗРАСЧЕТ avea deja împământenită autofinanțarea și nu se mai justifica decât ca act de slugărnicie, pentru a evidenția supunerea față de contabilitatea comunistă, cu rădăcini în planificarea bolșevică rigidă, dogmatică și bizară.


(05 aprilie, 2025)