Marcel VOICA este exemplul de dăruire pentru munca pe care o face. Spun toate acestea pentru că îl cunosc pe Marcel din 1980, pe când lucra la Centrul de Calcul al ASE, jos la sala calculatorului, ca operator pe FELIX C-256. Era acolo o echipă fantastică formată din tineri care:
- știau să vorbească;
- aveau proceduri de lucru;
- lucrau de nota 10;
- făceau programări realiste;
- înțelegeau situațiile;
- nu încurcau lucrurile.
Pe Marcel VOICA l-am remarcat din start căci avea vorba măsurată, era exact în estimările la care vor fi gata job-urile de cartele, pentru a nu bate drumuri fără rost. Ca și ceilalți operatori de calculator, avea un halat alb, tot timpul alb și m-a impresionat că se mișca cu mare viteză între sală și dispecerat, mai ales când erau situații urgente. La studenți erau nenumărate situațiile urgente, mai ales în zilele când se susțineau lucrările de licență, căci toată lumea aștepta ultimele rulări de la calculator. În vremurile despre care scriu, nu existau PC-uri, deci tot poporul depindea de un calculator FELIX C-256, de cum se citeau cutiile cu cartele perforate și de norocul ca nicio astfel de cartelă să nu fie respinsă de cititorul optic. Din start am să scriu că Marcel VOICA m-a sprijinit enorm pe tot parcursul perioadei cât am lucrat la disciplina de Programe aplicative, căci studenții cu care colaboram aveau aplecare spre a învăța să lucreze cu pachetele de programe VERONICA, OPALINE, CROCODIL sau EMI. Tot timpul Marcel prelua cutiile voluminoase cu cartele și spunea când să vin după rezultate. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fie job-uri neprelucrate sau pierdute. Marcel VOICA era omul de bază cu care se colabora excelent, din echipa formată din Virgil HORNOIU, Ștefan PREDA, Costin PREJBEANU, Ion TUREA, Lucian PASCU și Alexandru BOCÂRNEA.
Revoluția din Decembrie 1989 a adus mari schimbări care s-au reflectat și la nivelul Centrului de Calcul, a cărui activitate s-a degradat vizibil, lună de lună, an de an. Mersul descendent a făcut ca mulți cercetători să plece de acolo, dar au plecat și cei care lucrau ca operatori la calculatoare. Așa se face că în 1992 Marcel VOICA a făcut pasul spre Catedra de Informatică Economică, venind prin concurs pe post de tehnician. Colaborarea cu Marcel VOICA a continuat li s-a intensificat chiar. Am observat de-a lungul timpului la colegul meu o serie de trăsături pe care le voi dezvolta mai jos.
În primul rând, Marcel VOICA este dedicat muncii sale. Niciodată nu s-a întâmplat să lase ceva neterminat sau terminat și neverificat.
În al doilea rînd, Marcel VOICA dacă se apucă să facă ceva, chibzuiește cu mare atenție și trece la lucru numai și numai atunci când este convins că ceea ce va fi terminat este un lucru bine făcut.
În al treilea rând, Marcel VOICA are o putere de muncă fantastică și nu lasă niciun detaliu deoparte, ceea ce-i dă posibilitatea să arate că tot ceea ce face este bine gândit și bine executat.
În al patrulea rând, Marcel VOICA se implică în a face lucruri dificile și arată o perseverență cu totul specială, ceea ce-l diferențiază de alte persoane care se dau laoparte când e vorba de ceva greu.
În al cincilea rînd, Marcel VOICA știe să mobilizeze colegii pentru a realiza în termenele stabilite exact ceea ce i se cere, fără a insista pe explicații inutile, dar obținând totul așa cum s-a stabilit.
În al șaselea rând, Marcel VOICA știe să argumenteze fiecare mișcare pe care o face mai ales atunci când este vorba de ierarhizarea colegilor, funcție de aportul fiecăruia la locul de muncă, neexistând tensiuni care s-ar datora unor abordări subiective, inexistente la el.
Sunt foarte mândru de mine pentru că l-am cunoscut pe tânărul Marcel VOICA, pe maturul de azi Marcel VOICA și că am avut onoarea să colaborez cu un om de mare caracter, pe care îl caracterizez ca fiind:
- punctual;
- de cuvânt;
- sufletist;
- corect;
- respectuos;
- deștept;
- determinat;
- parolist.
Nu mi s-a întâmplat ca atunci când am stabilit ceva, Marcel VOICA să nu respecte termenul, să nu finalizeze ceea ce am stabilit și mai ales întotdeauna calitatea a ceea ce a executat Marcel VOICA a fost de nivelul maxim. Nu trebuie să reamintesc modul exemplar cum a finalizat realizarea centrului de Internet în colaborare cu Fundația KADO din republica Korea, reușind să depășească toate restriccțiile cu vama, până la aducerea acelui TIR imens cu componente în fața laboratorelor Ciberneticii, având toate aprobările, pe care numai un mare maestru și un mare strateg și le închipuia pentru a face dintr-un vis, o realitate. Despre dotările laboratoarelor nu vreau să discut că și ele au fost realizate de nota 10+. Pentru mine el este un adevărat exemplu de dăruire în munca de zi cu zi în slujba unei cauze nobile care este dezvoltarea învățământului de informatică economică de la noi.
Respect, Marcel VOICA!
(02 august 2017)
