1000- de oameni care m-au dezamăgit: Alexandru CUMPĂNAȘU

Cum a apărut, tot așa a dispărut Alexandru CUMPĂNAȘU cel care s-a recomandat ca unchi al copilei Alexandra MĂCEȘANU, victima criminalului Gheorghe DINCĂ numit și monstrul din Caracal.  Eu îl știam de la televizor pe Alexandru CUMPĂNAȘU, căci mai apărea el, când și când cu niște intervenții din care nu am înțeles niciodată nimic.
Nu m-a dezamăgit că a avut contracte cu MAI.

Nu m-a dezamăgit că nu a explicat coerent ce studii are.

Nu m-a dezamăgit nici tonul violent cu care cerea să se facă dreptate, căci oricine ar fi abordat la fel.

Nu m-a dezamăgit nici ceea ce expunea ei pe Tic-Toc, pentru că era conținut digital acceptat oficial.

Nu m-a deranjat nici că se considera un fel de influencer în sensul rău al termenului.

Alexandru CUMPĂNAȘU m-a dezamăgit că imediat ce a avut un pic de vânt la pupa, datorat faptului că era unchiul Alexandrei MĂCEȘANU, a căutat să exploateze oportunitatea și a intrat în cursa prezidențială. O astfel de abordare am considerat că este aberantă, că nu vine din partea unuei persoane civilizate, care respectă memoria unei victime inocente.

Nu mi-am făcut o preocupare în a urmări intervențiile lui Alexandru CUMPĂNAȘU în perioada campaniei, căci el avea nenumărate intervenții, aducând rating, iar televiziunile avide după rating, au făcut rabat de la deontologia profesională și de la calitate, lăsându-l pe Alexandru CUMPĂNAȘU să spună tot ce are de spus pe probleme unde nu era el specialistul.

M-a dezamăgit Alexandru CUMPĂNAȘU și prin faptul că nu a avut simțul ridicolului, căci încolțit fiind din toate părțile, el tot persevera în a-și expune aberațiile crezând că este profund, subtil, cult și interesant.



(23 iunie 2022)

Schemă simplistă, dar exersată ieri

Ieri, un candidat a exersat o schemă:

- simplistă,

- bizară,

- grotescă,

- aiuritoare,

- falsă,

- previzibilă,

doar-doar pentru a se vorbi despre el. Se știe că sunt situații prin care o emoție 

- autentică,

- puternică,

- directă,

- plasată,

are menirea să schimbe multe în ierarhiile candidaților și chiar o face. Numai că ieri, personajul care a prezentat un filmuleț neclar, neconvingător și mai ales neinspirat, a reușit doar prima parte a schemei de manipulare, adică să se vorbească pentru o zi despre el, ceea ce este absolut insuficient.

Tot ceea ce a urmat după acel episod cu filmulețul nu a fost altceva decât bătutul apei în piuă, fără a se arăta nimic despre personajul care a dezvoltat scena și a incitat la discuții.

Unii dintre analiștii de ocazie din televiziuni au fost vehemenți, picând în plasă, căci nefericitul candidat nu a vrut să răscolească nimic, ci doar să se vorbească despre el, căci totul era cusut cu ață albă, mai ales că totul pica în ziua în care se închidea campania electorală, deci ar fi trebuit să fie bomba care răstoarnă totul. A fost doar un fâs sulfuros, fără undă de șoc, pentru că însuși personajul este mediocru prin întreaga sa abordare. Față de momentul rău gândit pentru difuzare, în care a fost difuzat filmulețul în care un candidat caftea un copilaș, de această dată momentul a fost optim, numai că știrea a fost lipsită de conținut, ca să nu spun prost construită și făcută la un nivel de amatorism vecin cu penibilul.

(09 noiembrie 2019)

Șansele prezidențiabilului Theodor PALEOLOGU

A fost o surpriză pentru mine să văd că Theodor PALEOLOGU se înscrie pentru cursa prezidențială. El este fiul lui Alexandru PALEOLOGU, celebrul Conu Alecu despre care istoria liberalismului încă nu s-a apucat să scrie nimic, din motivele ocupării cu mărunțișuri, știut fiind faptul că tăticul lui Theodor a fost ambasadorul nostru la Paris după 1989, dar care a părăsit postul din convingeri politice care nu-i permiteau să fie exponentul în străinătate al mpoliticii FSN-ului.

Theodor PALEOLOGU este recomandat ca un intelectual fin. Nu stau acum să verific eu dacă ceea ce se spune despre Theodor PALEOLOGU este sau nu adevărat, pentru că nu fac analiza studiilor sale și nici a operei sale. Știu doar că a fost ministru al culturii în vremurile de tristă amintire ale regimului care a transformat țara într-un stat mafiot, așa cum tăticul regimului a recunoscut de bună voie și nesilit de nimeni, crezând că face o glumă, probabil.

Numai faptul că a intrat în acea mocirlă și s-a așezat la acea troacă unde au fost tocate 20 de miliarde de parai, mă face să cred că Theodor PALEOLOGU este un personaj și pentru a fi o parsonalitate mai are de parcurs mulți pași.

Am văzut afișele electrorale ale lui Theodor PALEOLOGU și bag samă că dispune de importante resurse dacă și le permite. În mașina 133 o femeie zicea cu glas tare că dacă o garsonieră costă 30 de mii de euro, cu ceea ce a pus Theodor PALEOLOGU să obțină vizibilitate s-ar face câteva zeci de garsoniere.

Eu l-am văzut pe Theodor PALEOLOGU pe la Tv în compania unor oameni spălați și mi s-a părut un intelectual de treabă, care n-ar avea ce căuta în haznaua politică dâmbovițeană, căci discursul său este spumos, elevat, distractiv, direct și complex, iar aici se cer oameni simpli, prea simpli, în care fiecare cetățean să se regăsească într-o cât mai mare proporție. Nu se regăsesc nici 5% în Theodor PALEOLOGU, ceea ce nu e prea bine pentru prezidențiabilul Theodor PALEOLOGU, care la o catedră de maximă exigență din Europa ar fi de lăudat, de urmărit și mai ales de urmat de studenții care se instruiesc în zona științelor umaniste.

Eu cred că cele câteva luni pierdute cu prezidențialele i-ar fi permis lui Theodor PALEOLOGU să scrie o lucrare fundamentală, căci exercițiile date în lista sa de lucrări îl recomandă ca pe un tip capabil, de talent și mai ales productiv. 

Unii îl văd în turul al II-lea. Mi-aș dori, căci cu oricare dintre cei bine poziționați s-ar întâlni ar avea ce să spună și cum să-i pună în dificultate, căci cultura sa este de departe un mare avantaj. Probabil, numai în compania lui Micrcea DIACONU ar avea unele probleme.

(07 ocotmbrie 2019)

Cazul Alexandra de la Caracal

Mult timp s-a făcut garagață despre Caracal cum că pe cadranul ceaului de la gară în loc de IV ar fi IIII, dar asta am văzut și la case mai mari, că acolo cimitirul se află pe strada Învierii și că pușcăria se află pe strada Libertății. Deși am avut prieteni din Caracal, pentru a-i proteja nu i-am întrebat niciodată despre aceste lucruri și nici eu nu am avut curiozitatea să ajung în Caracal să mă conving pur și simplu.

Chestia cu faptul că la Caracal s-a răsturnat carul cu proști am considerat-o o glumă neavenită, tâmpită și răutăcioasă, dar acum după ceea ce am văzut în cazul crimei odioase de zilele trecute, mă gândesc să reconsider ceea ce am scris, căci reacțiile autorităților de acolo parcă dovedesc altceva.

Eu am mai spus că lipsa:

- procedurilor eficiente,

- responsabilizării exacte,

- profesionalismului dovedit,

- soluțiilor optime,

- sancțiunilor exemplare,

vor duce la situații dintre cele mai groaznice, aproape fără ieșire, cu final previzibil, dar deloc fericit. Perpetuarea unor stări de fapt, abordările aproximative, pasarea responsabilităților și diluarea deciziilor sunt acele elemente care fac din negru alb și vice-versa, ceea ce adâncește mocirleala în care nu aflăm și crează senzația de drum înfundat pentru orice s-ar încerca să se realizeze sau să se construiască.

Dacă  la intrarea în schimb politistul care primea sesizările avea procedură:

- să se identifice,

- să dea număr de înregistrare,

- să dialogheze civilizat,

- să pornească imediat acțiuni specifice de soluționare,

- să știe exact ce se întâmplă dacă nu respectă procedura,

cu siguranță că lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Dacă procurorul ar fi avut și el o procedură eficientă și detaliată legată de o situație care să-i dea posibilitatea de a acționa conform situației specifice, sunt sigur că așteptarea aceea nu ar mai fi existat. 

Dacă ar exista cu mult mai multă fermitate în abordarea problemei indisciplinei cetățenilor, adică un apel fals la 112 care este identificat să însemne o amendă de 10.000 de euro sau pușcărie 5 ani fără comentarii, chestiile cu glumele și cu expresiile neadecvate nu ar mai cântării aiuritor.

Dacă indisciplina crasă s-ar solda cu ieșirea din sistem și nu cu cocoloșirea celui în cauză din spirit de castă, precis:

- învățătorul nu și-ar mai bate elevul,

- polițistul ar lucra de o mie de ori mai atent și mai responsabil,

- avocatul, notarul, judecătorul și procurorul ar cântării de un milio de ori mai cu grijă ceea ce face,

- șoferul n-ar mai batjocori regulile în trafic,

- jurnaliștii n-ar mai produce elemente false de manipulare grosolană,

- politicienii ar fi cu mult mai rezervați și ar da soluții nu acuzații.

Viața însă arată că trebuie să fim:

- iertători,

- îngăduitori,

- acoperitori,

fără să ne dăm seama că trecând peste anumite limite totul se duce de râpă și apar situații care scapă de sub control și caracterul lor ireversibil duce la pierderi incomensurabile. Se mizează pe uitare și pe memoria colectivă care musai este considerată scurtă și care la următorul ciclu electoral prin îmbibarea cu noi emoții generate artificial, va duce la rezultatul dorit prin manipularea după manual.

Cazul Alexandra de la Caracal mi-a arătat unde am ajuns dacă în Constituție nu figurează cuvântul onoare, căci tot ceea ce s-a întâmplat îmi arată că a existat un lant de oameni fără onoare, care fiecare a acționat după propriile-i reguli care nu au nicio legătură cu valorile umane sau cu Constituția care garantează dreptul la viață.

(27 iulie 2019)