Este eradicarea analfabetismului funcțional, un obiectiv de țară?

Mulți vorbesc despre obiectivul de țară și-și imaginează că șeful statului este acela care are datoria să definească acel obiectiv de țară și să scrie un proiect, mai exact proiectul de țară, iar cetățenii să se încoloneze și să-l urmeze pe președinte ca în 5 ani sau mai exact în 10 ani să se vadă că s-au făcut pași în dezvoltarea țării.
Unii ar zice că proiectul de țară ar fi realizarea a 2.000 Km de autostradă.
Alții cred că proiectul de țară ar fi dublarea productivității muncii.
În vremurile de demult, proiectul de țară era să ajungem Spania din urmă.
Foarte mulți cred că o echipă complexă de specialiști, așa cum a procedat președintele Klaus IOHANNIS când a făcut programul România educată, trebuie să lucreze și să facă câteva zeci de pagini care să reprezinte proiectul de țară. În opinia mea, proiectul de țară trebuie să fie un text scurt, chiar foarte scurt, pe care să-l citească tot poporul și fiecare cetățean să ia de acolo tot ceea ce trebuie ca să devină acea furnicuță ce se încolonează și transpune în fapt obiectivul trasat în respectivul text, astfel încât în 10 ani sau în 20 de ani, când se trage linie, să se vadă că s-a realizat ceea ce s-a propus.
În opinia mea, eradicarea analfabetismului funcțional, un obiectiv de țară, este un proiect de țară. Dacă profesorii citesc aceste 7 cuvinte știu ce au de făcut. Dacă directorii de școli citesc și ei textul, știu ce au de făcut. Și ministrul educației, dacă citește textul va acționa ca prin măsurile pe acre le ia să contribuie la eradicarea analfabetismului funcțional.  Tot poporul va lucra cot la cot pentru a eradica analfabetismul funcțional.


(14 septembrie 2025)

Pe Autostrada de la București la Curtea de Argeș

Se știu de la televizor despre tot feluil de violuri, crime sau alte feluri de agresiuni de pe întreg spațiul nostru cel mioritic, dar despre faptul că se poate merge de la București la Curtea de Argeș direct pe autostrada A1 e mare liniște, căci informația nu atrage rating.
Am plecat de la București la 08:45 și după ce am traversat orașul plin de tot felul de șantiere unde nu lucra nimeni, căci era sfânta zi de Sâmbătă, când e zi de ne-muncă, de liniște și de chefuri și am parcurs după aceea pe autostrada A1 cei 164 Km cu viteze variind între 100 și 130 Km, ceea ce a fost o mare delectare. Porțiunea de autostradă de la Pitești la Curtea de Argeș este de calitate excelentă, șoferii au fost disciplinați și experimentul am considerat că a fost reușit, mai ales că la Curtea de Argeș se află restaurantul LA COSTICĂ unde bucatele sunt bune și are și locuri de parcare proprii.
Întoarcerea spre București a fost cu probleme, căci la Km 74 a avut loc un accident din care am văzut o mașină care a ars și din care a rămas doar ceva tăblărie. Se verifică faptul că șoferii sunt impridenți și:
- merg haotic,
- nu păstrează diistanța față de cel din față,
- sunt agresivi,
- nu se asigură.
Autostrada nu era foarte circulată, dar indisciplina din trafic și-a spus cuvântul. Oricum, experiența de ieri a fost una interesantă, care merită să fie repetată, deși ori de câte ori am mers la Autostrada A1 am văzut câte ceva ce n-aș fi vrut să văd, dar oamenii nu înțeleg și derulează aventuri riscante, cu consecințe dramatice.

Voi fi foarte fericit atunci când în Curtea de Argeș voi vedea semnalizarea accesului la autostrada A1, pentru a nu mai merge pe drumul vechi.

(07 septembrie 2025)

Nu mai merge și așa, să fie clar!

Acum facem tot felul de activități ca în vremurile lui merge și așa și vedem că apar tot felul de catastrofe care ne arată clar că nu mai merge deloc așa. Ceea ce s-a întâmplat la Crevedia, ceea ce s-a întâmplat la Călimănești de pe A7, arată că trebuie efectuate schimbări majore la toate nivelurile.

La toate nivelurile trebuie definite proceduri, trebuie învățate acele proceduri și trebuie respectate acele proceduri.

Muncitorii trebuie să învețe meserie și meseria înseamnă proceduri, experiență și nu lucru după ureche.

Șefii de șantiere și maiștrii trebuie să învețe proceduri și să respecte procedurile când lucrează cu muncitorii, iar ei trebuie să urmărească dacă muncitorii știu procedurile, le aplică, deci nimeni nu mai trebuie să lucreze după cum îi bubuie țeasta.

Echipa managerială are procedurile ei, pe care trebuie să le cunoască, să le aplice și toate relațiile de pe toate nivelurile se derulează conform acelor proceduri. Dacă luăm toate catastrofele care s-au produs, vom observa că acolo nu au existat proceduri. Că acolo a fost un dezinteres total față de proceduri, de aplicarea procedurilor, că fiecare a lucrat după cum a crezut, căci merge și așa, dacă așa a mers până acum.

(21 septembrie 2023)

Ferește-te singur, înainte de a te feri alții!

Ceea ce scriu este din proprie experiență. Eram la trecerea de pieton și semaforul arăta pentru mine verde, ceea ce însemna că aveam liber să trec pe zebră nestingherit. Venea din stânga mea, cu viteză  destul de mare o mașină scumpă. Am ezitat să trec și bine am făcut, pentru că mașina nu numai că nu a încetinit viteza, dar parcă chiar a accelerat. M-am mirat și pentru o secundă am văzut că era la volan o doamnă care era tare concentrată să-și folosească telefonul. M-am felicitat că nu m-am aventurat să traversez strada, După câțiva metri de mers ai mașinii de lux, am auzit un zgomot puternic. Doamna de la volan a izbit o mașină care circula regulamentar. Scena pe caream văzut-o a fost halucinantă. Doamna s-a dat jos din mașină, a început să urle, să-și smulgă părul din cap și apoi să se tăvălească pe jos. Eram prea grăbit să văd ce s-a mai întâmplat, dar știu că circulația a fost întreruptă, chiar și după ce eu îm rezolvasem problemele și făceam cale-ntoarsă pe același traseu.

Morala: eu trebuie să mă feresc singur, pentru că nimeni altcineva nu mă ferește.

În vremurile bolșevice eu am avut un ARO 244D, mașină grea, cu inerție mare și pe care am învățat s-o conduc preventiv, lăsând o distanță suficient de mare între mine și mașina din fața mea. Această lecție am reținut-o și acum când am o mașină oarecare, ceva mai fragilă și care cred eu, nu mi-ar dabătaie de cap dacă aș păstra o distanță cu mult mai mică decât o fac, față de mașina din fața mea. Am observat că sunt foarte mulți șoferi extrem de nervoși care mă semnalizează cu faza lungă să măresc viteza, nu să eliberez banda, căci nu mă aflu pe banda de depășire, să zicem. Îmi văd de drum, așa cum știu eu. 

Eram pe autostradă și am văzut un șofer dansator, care fie mă depășea, fie se lăsa depășit, fără să am o motivație a mersului său fluctuant. Îi plăcea probabil să arate cât de veteaz este. Când se afla în spatele meu mărea viteza, se apropia de mașina mea, mă semnaliza cu faza lungă, apoi mă depășea, intrându-mi în față, căci avea spațiu suficient, așa cum las eu din prudență. Tot făcând respectivul acest dans, la un moment dat de neatenție, el nu a sesizat că cel din fața lui, care fusese acum câteva clipe în fața mea, a frânat brusc și el nu l-a mai evitat, lovindu-l în partea din spate a mașinii destul de serios. Am oprit pentru un minut. Am văzut că nu sunt persoane accidentate. Lucrurile erau clare, când mașina lovește în spate o altă mașină, șoferul poartă toată vina. Nu am spus nimic, deși trebuia să-l atenționez pe șoferul neatent că viytejia costă uneori.

Morala: în trafic nu trebuie să mă impresioneze nimeni prin felul său de a conduce.

În viața de pieton, nimeni nu trebuie să fie sigur că șoferii din trafic sunt concentrați pe ceea ce se petrece pe traseu și de aceea este deosebit de important ca eu ca pieton să fac ochii mari și să mă asigur că deciziile pe care le iau nu-mi vor fi fatale.

Acum șoferii vorbesc la telefonul mobil, deci au concentrația distribuită o mică parte pe condus, o mare parte pe dialogul de la telefon. Mai mult, sunt șoferi care butonează pe telefon texte în timp ce conduc sau sunt la stop sau se apropie de stop, iar în acest caz, concentrația lor spre condus se apropie de zero.

Morala: tu ca pieton răspunzi de tot ceea ce ți se întâmplă când ești în traseul tău și crezi că ai drepturi, dar înainte de toate asigură-te că partenerii tăi ți le garantează practic.

(10 iunie 2023)

Eșec după eșec până la victoria finală

Anul 2022 a însemnat o succesiune de eșecuri, din care voi enumera doar câteva.
În anul 2022 nu s-a înregistrat punerea pietrei de temelie la niciun spital municipal.
În anul 2022 nu s-a finalizat drumul rapid Craiova - Pitești.

În anul 2022 nu s-a  nu a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Brăila.

În anul 2022 nu s-au demarat lucrările la autostrada Comarnic - Brașov.

În anul 2022 nu s-a realizat un preț sub 90 lei pe zi de parcare la Mamaia.

În anul 2022 nu a progresat corespunzător autostrada Pitești - Sibiu.

În anul 2022 nu ne-am calificat la Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar.

În anul 2022 nu s-a realizat promisiunea ca bucureștenii să aibă apă caldă în apartamente.

În anul 2022 nu s-a realizat aderarea noastră la spațiul SCHENGEN.


(08 decembrie 2022)

Nu mai cârcotiți și puneți-vă pe treabă!

Acum văd că se discută despre autostrada Ploiești - Brașov.
Că este prea scumpă.
Că are prea multe tuneluri.
Că e prea dreaptă.
Că există și alte soluții.
Că durează prea mult.
Că trebuie mai repede.
Că nu e nevoie de ea.
Că trebuie s-o facă niște români.
Că.
În opinia mea, s-a discutat destul. Nu s-a făcut nimic. Chiar dacă este scumpă, mai ieftină n-o va face nimeni în vecii-vecilor. Trebuie doar să se treacă la treabă. Dacă există proiect să se facă contractele de execuție.
Dacă nu există proiect, să se facă proiect.
Trebuie dat un termen până  la care ONG-urile să formuleze opinii și după acel termen să se facă proiectul. Chestiile cu studiile de fezabilitate sunt pretexte de a păpa banul public, căci studiile de fezabilitate sunt frecții la un picior de lemn. Ele se justifică dacă ai 4 spitale într-un oraș și vrei să-l faci pe al V-lea. Este necesar studiul de fezabilitate să nu te trezești că ai făcut spitalul și nu ai mușterii la el. Când însă vrei să faci o autostradă și tu nu ai nimic, nu trebuie niciun studiu de fezabilitate, căci se vede cu ochiul liber că la Bușteni pierzi două ora, că drumul Ploiești-Brașov durează 6 ore în zilele ceva mai turistice.
Să ne oprim din a fi cârcotași și să începem să muncim, că pute pământul sub noi de leneși ce suntem.

(06 septembrie 2022)

Cine ia taurul de corne, nenicule?

În târg se vorbește despre autostrada Ploiești - Brașov. Se zice că ar costa 9 miliarde de euro, adică prea mult. Sunt sigur că va apare un dezvoltator care va spune că o va face cu 1.000 de euro, va câștiga licitația și din aproape în aproape, în 200 de ani, cu tot felul de amânări, va fi dată în folosință, iar costul final va fi de 1.000 de miliarde de lei, ca să fie ceva mioritic, de-al nostru, cu iz dacic, adică, neaoș. Bănuiesc că viaductele și tunelurile ce trebuie construite nu se fac nici din mămăligă, nici din lut nears și nici din scândură de brad trasă la rindea, ci din beton și din metal, cu utilizarea de utilaje speciale și mână de lucru calificată, care lucrează 24/24, fie vară, fie iarnă, fie soare, fie ger, pe ploaie sau pe arșiță.

În opinia mea, trebuie spus din capul locului că proiectantul are o echipă de specialiști și trebuie enumerați acei specialiști, la fiecare trebuind să fie dată experiența și proiectele de succes pe care le-au realizat. După aceea, o echipă de specialiști autentici, nu niște ratați, îmbrăcați în haine de circari sau de cioclii, trebuie să vină și să prezinte criteriile care au stat la baza alegerii variantei de 9 miliarde de euro.

Rapid, trebuie organizată licitația și parcurși pașii pentru a se trece la treabă, căci au trecut 30 de ani de cârcoteli, de bârfe, de comentarii din partea unor neica-nimeni, care și-au dat cu părerea și autostradă de la Comarnic la Brașov, nu avem. Lecția cred că a fost învățată și eșecurile ar trebui să ne facă să lăsăm capul în jos și să nu mai stăm cu coada pe sus, ci trebuie să ne punem pe treabă, căci am ajuns de râsul curcilor.

Cineva trebuie să ia taurul de coarne. Nu mai trebuie să fie indivizi fricoși și lași care să paseze vina imposibilității lor de a decide, în seama unor forțe obscure sau oculte, care s-au opus construirii acelei autostrăzi. Dacă tot procesul este transparent și mai ales, dacă se stabilesc termene și reguli clare, totul va fi excelent și se vor elimina pierderile de timp. La noi sunt prea mulți care neagă, care-și dau cu părerea și care nu vin cu idei noi, care nu-și asumă nimic și care taie frunză la câini sau mai rău, construiesc teorii sofisticate pentru a demonstra de ce nu au făcut nimic ani și ani la rând.

Acum, mai mult ca oricând, este nevoie de un om credibil, care vine și se implică direct în realizarea tuturor etapelor care sunt necesare pentru a realiza autostrada Ploiești - Brașov, așa cum scrie la carte, adică doar cu oameni serioși, cu lucruri foarte clare, cu beneficii dacă totul este în grafic sau cu penalizări, dacă se iese din grafic, fără a mai se permite invocarea forței majore atunci când nu a fost cazul de așa ceva. Trebuie să existe un nou început și trebuie spart ghinionul care ne-a urmărit zeci și zeci de ani, căci după o perioadă de întuneric, soarele trebuie să răsară și pe ulița noastră.

(03 septembrie 2022)

Ce aveți, bre, cu consultanța? E un fel de șpagă, nu știați?

Când am fost la Congresul al XXI-lea al IPMA de la Cracovia, fostl președinte al Poloniei Lech WALESA a spus un lucru esențial: finanțarea de la UE se obține dacă și numai dacă proiectele sunt realizate pe bază de consultanță acordată de organizme de specialitate și au valoare de cel puțin 10% din valoare obiectivului care trebuie realizat. Dacă vrei să faci un spital regional de 500 milioane de euro, consultanța este de 50 milioane de euro. Cine nu realizează proiecte pe bază de consultanță, așa cum a făcut țara noastră până acum, sunt foarte slabe speranțe de a primi finanțare, căci proiectele fărcute fără consultanță, sunt proiecte neviabile, greșit fundamentate, deci care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate.

Așa că, nu mai fiți cârcotași, dacă vreți să beneficiați de cele 30 de milioarde de euro din PNRR, 3 miliarde dați-i pe consultanță, realizați proiecte corecte, primiți finanțarea și nveți avea și spitale regionale și autostrăzi și sistem de pensii performant și servicii medicale de calitate. Nu plătiți consultanță, nu veți accesa niciun euro din PNRR. Ideea că noi suntem cei mai tari din parcări este greșită, cei de la UE s-au prins că nu suntem noi cei mai grozavi și nu vor să se riște aruncând cu banii  din PNRR pe fereastră, așa cum se face cu proiectele din programul SALIGNY.

În anul 2003 o oră de consultanță era în Spania 5.000 de euro.
Consultanța nu se vede.
Consultanță nu dă oricine, ci doar aleșii, specialiști super-calificați.

La noi a fi consultant e ceva neserios, căci orce neavenit a fost angajat la noi pe post de consultant financiar sau consultant științific, sau consultant tehnic sau consultant juridic. În lumea spălată, consultantul este cel care are soluții la probleme spinoase și semnează acele soluții, adică și le asumă, ceea ce consultanții noștri nici pe departe nu procedează așa.

(18 august 2022)

Culturra autostrăzii

 Există o cultură a autostrăzii care zice că pe autostradă:
- nu conduci cum îți bubuie ție prin cap,
- nu mergi în marșarier orice ar fi,
- nu oprești pe nicio bandă să-ți repari mașina,

- nu staționezi pe nicio bandă,

- banda de urgență e chiar de urgență, nu e a mă-tii,
- conduci pe o anumită  bandă în funcție de viteză,
- nu deschizi ușa la mașină oricum vrei tu,
- nu se merge niciodată pe contrasens, 
- semnalizezi obligatoriu la depășiri,
- ești cu mult mai disciplinat decât la mă-ta acasă,
- nu tai calea ca nesimțitul celui din spate.
Viteza fiind cu mult mai mare decât pe drumurile normale și reflexele oricărui șofer au limitele lor, este absolut necesară o disciplină a autostrăzii, căci altfel, rezultatele sunt de-a dreptul catastrofale, iar numărul de morți depășește cu mult numărul răniților, adică este invers decât pe drumurile obișnuite. Românii neavând autostrăzi, nu au nici cultura autostrăzii și de aceea apar cazuri în care șoferii români:
- sunt antrenați în accidente oribile pe autostrăzile din străinătate,
- circulă pe contrasens pe autostradă,
- nu au viteză adaptată benzii pe care merg,
- îi încurcă teribil pe ceilalți parteneri de trafic,
- deschid ușa la mașină unde nu trebuie și provoacă accidente,
- vor să traverseze autostrada,
- circulă cu căruțele și cu bicicletele pe autostrăzi,
- circulă noaptea cu farurile și stopurile stinse pe autostradă.
Vor trebui să treacă cel puțin 50 de ani, să se circule mult în afară pe autostrăzi, să se construiască și la noi cei 4.000 km de autostrăzi, până românii să dobândească cultura autostrăzii și să intrăm și noi în rândul lumii civilizate  și din acest punct de vedere. Bulgarii și albanezii sunt înaintea noastră.


(13 iunie 2022)

Ciotul

Eu știam de ciot de lemn. Știam de ciot, când se vorbea despre oameni care se întorseseră de pe front fără un picior sau fără o mână și partea care le rămăsese se numea în vorbirea dintre oameni, ciot.
Democrația a adus un nou ciot. Este vorba despre ciotul de autostradă, adică u bucățică de sub 10 Km de autostradă, făcută de vreun constructor rătutit care a câtigat și el un fentelic pe care s-a scremut să-l finalizeze pentru a-și încasa bănuți, știut fiind faptul că la noi un Km de autostradă costă 10 milioane de euro și 50 de milioane sau 20 de milioane de euro sunt bani mulți pentru toate firmulițele leșinate care participă la licitații de pe poziții de sub-contractanți. La orice sub-contractant din cei 10 milioane per Km dacă ajung 4 milioane deja e mult. Este regula suveicii care se practică în spațiul mioritic de pe vremea lui Burebista, am auzit undeva prin târg când îmi beam cafeaua cu mult zaț dacic.
Pe vremea comuniștilor se zicea că spic cu spic dă patriei rod. Acum zicem că ciot cu ciot dă patriei infrastructură. Glumesc.

(3 decembrie 2021)