Showing posts with label mausoleu. Show all posts
Showing posts with label mausoleu. Show all posts

Sunday, April 22, 2018

Vladimir Ilici LENIN

În anul 1870, pe data de 22 aprilie s-a născut Vladimir Ilici LENIN, cel care avea să schimbe soarta lumii prin ideile sale care au fundamentat dar și pus în practică prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie comunismul, mod de producție care mai dăinuie și azi în China, Mongolia Cuba și Vietnam.
La noi, până în 1965 numele lui Vladimir Ilici LENIN era în manuale, în filme, în picturi, în poezii, în cântece, iar la Casa Scânteii trona o imensă statuie reprezentându-l pe Vladimir Ilici LENIN, după ce de pe același soclu fusese dat jos Iosif Visarionovici STALIN.
Toată puștimea trebuia să citească povești despre Vladimir Ilici LENIN. Știu că într-un manual era o poveste despre Vladimir Ilici ULIANOV, căci acesta era numele său real. Îmi aduc aminte cum el își ascuțea vârfurile la creioane. El a creat o ramură a socialismului științific, numită leninism.
La noi, a existat în București raionul LENIN cum și Brașovul s-a numit Orașul Stalin. Actualul ASE  s-a numit IPSEP V.I. LENIN, denumire care a stat și după 1970 pe clădirea din Piața Romană 6.
Vladimir Ilici LENIN este îmbălsămat și expus în Mausoleul care-i poartă numele. Se făceau cozi imense să fie văzut de turiști, iar mirii din Moscova musai trebuiau să treacă pe la Vladimir Ilici LENIN după ce spuneau DA la starea civilă. Ei nu așteptau prea mult, căci aveau prioritate. Când am fost și eu la Moscova într-una din nenumăratele mele vizite, am fost cu grupul la Mausoleu. Era rece acolo, Vladimir Ilici LENIN parcă dormea. Se zice că seara este coborât și la subsol este o adevărată industrie care asigură conservarea acestuia. Oricum, un mort este un mort.
Acum:
- copiii nu mai citesc povești despre ULIANOV,
- în școli nu se mai învață despre LENIN,
- nu se mai publică operele lui,
- statuile cu LENIN s-au evaporat,
- nici denumirile de străzi nu mai sunt cu LENIN,
- radioul și televiziunea nu mai dau cântece cu LENIN,
- nici filme despre LENIN nu se mai fac,
- se spun bancuri cu LENIN.
Se zice că la Moscova erau trei statui, una cu LENIN, alta cu STALIN și a treia cu HRUȘCIOV, dar pe toate scria B.T. Turiștii întrebau ce înseamnă fiecare B.T. de la fiecare statuie, iar ghizii spuneau plini de fală.
La LENIN, B.T. înseamnă balșoi titan.
La STALIN înseamnă balșoi tiran.
La HRUȘCIOV înseamnă balșoi turist.
Mai era un alt banc cu un concurs de picturi dedicat compozitorului Piotr Ilici CEAIKOVSKI instituit pentru a omagia 150 de ani de la nașterea sa în anul 1990. 
Premiul al III-lea a fost acordat pentru o pictură care-l înfățișa pe CEAIKOVSKI  cântând la pian.
Premiul al II-lea s-a acordat unui tablou care-l înfățișa pe GORKI scriind despre CEAIKOVSKI .
Premiul I a fost acordat unui tablou ce-l înfățișa pe LENIN ascultând muzică de CEAIKOVSKI .
Las în seama istoricilor să spună ce și cum cu LENIN și cu viața sa personală presărată și ea de picanterii, dar trebuie să recunoaștem că în istorie Vladimir Ilici LENIN are locul lui bine definit, orice s-ar spune și orice ar crede unii istorici, chiar dacă cifrele sunt seci și reci, căci socialismul și comunismul nu a însemnat lapte și miere, ci a însemnat destine frânte și multă suferință, mulți morți, multă teroare, dar și electrificare, industrializare și alfabetizare. Să nu uităm că el a garantat tezaurul românesc trimis la Moscova, tezaur care nu s-a mai reîntors niciodată. Multe nu avem de uitat și mă gândesc la acel fragment din romanul Desculț de Zaharia STANCU cu nenumpratele repetări:
- Să nu uiți Darie! Nimic să nu uiți!
- Cum să uit ? Nimic n-am uitat.
Cu detașare trebuie să știm care au fost rădăcinile răului, căci răul a venit și de aiurea, dar mult rău ni l-am făcut și singuri, căci anii'50 dacă nu ne aparțin 100% nouă, după 1960 nici LENIN și nici STALIN nu au adus sărăcia aici unde pământul este roditor, căci comunism a existat și în Cehoslovacia și în Ungaria și în RDG, dar pe lângă apăsare, stagnare și tristețe era totuși mâncare și căldură în case, în timp ce la noi se cântau simfoniile cu mănuși și câtăreților le ieșeau aburi din gură.





(22 aprilie 2018)

Tuesday, September 12, 2017

Comuniștii și mausoleul

Deși comuniștii se considerau veșnici ca sistem, ca oameni aveau conștiința vremelniciei, drept care pentru a-și asigura un loc respectabil după, au purces la construirea unui monument al eroilor luptei pentru socialism, un loc deci unde să li se depună stârvurile când vor părăsi această lume. A fost proiectat și realizat din materiale scumpe chiar în Parcul Libertății acel monument, adică un mausoleu, un fel de Pantheon dâmbovițean, neavând noi niciun Napoleon.
Au fost făcute cripte în exterior unde au fost plantați comuniștii mai mărunței, iar în interior au fost puși comuniștii mai importanți, era să zic mai spălați. În mijloc trona mormântul lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nu știu dacă chiar el se gândise unde să-și ducă somnul de veci, dar bănuiesc că din respect pentru cine era el n-a fost pus nici mai la dreapta, nici mai la stânga. Știu că după ce a murit, orașul Onești s-a numit orașul Gheorghe Gheorghiu dej nu pentru multă vreme, căci s-a revenit. Nici opra lui nu s-a republicat și nici numele lui nu a fost scris pe un munte așa cum s-au angajat sub imperiul durerii cei ce i-au urmat la cârma partidului. Remarc faptul că Nicolae CEAUȘESCU nici nu l-a împins într-o parte pe DEJ în mausoleu, nici nu și-a construit altceva, considerându-se veșnic sau intuind ce i se va întâmpla, nefericitul de el. Nici lingăii lui, de teamă n-au făcut ceva megaloman în buricul Bucureștiului așa cum au fpcut unii prin Asia comunistă înainte de evenimente.
Am vizitat și eu acel loc de pelerinaj pe când mergeam cu copiii în Parcul Libertății, dar acolo am intrat doar eu, nu soția și nici copiii. Nu era nimic special, nu era niciun aer solemn, ci o atmosferă de hrubă cu butoaie de vin, rece și neprimitoare, nimic altceva, nici sobietate, nici înălțime.
După Revoluție au fost scoase sicireiele comuniștilor de acolo, ca mod de rescriere a istoriei și unii au jubilat, exact cum au făcut legionarii când și-au deshumat morții lor și i-au plimbat în căruțe pe străzile orașelor de strigau la mitinguri zent în locul celor din sicrie când li se rostea numele.
La un moment dat s-a pus problema demolării acelui monument, dar barbaria nu s-a mai produs că au fost demonstranți care s-au opus. Acum nu mai știu ce este acolo, dar bănuiesc că  bântuie acolo stafiile comunismului și nimeni și nimic nu are cum să șteargă cei 50 de ani nefericiți de istorie.


(13 septembrie 2017)