Ridicatul din umeri la români

Datorităunei educații cu nenumărate carențe oamenii:

• vorbesc neîntrebați;
• formulează probleme fără sens;
• construiesc fraze de neînțeles;
• fac pe fataliștii;
• nu se mai miră de nimic;
• nu se implică;
• au reacții absolut bizare;
• își crează propriul univers;
• dezvoltă raționamente absurde;
• trag de timp.

Cel mai rău lucru este că oamenii se resemnează prea repede și ridică din umeri zicând:

- Asta e!

sau:

- Nu mai e nimic de făcut.

sau:

- Nu e treaba mea.

sau:

- De ce să mă bag?

Introducând prea multe condiționalități în viața de zi cu zi, omul se închide în el și se retrage, fără a mai avea opinii, fără a lua atitudine. Au fost nenumărate situații din care s-a văzut că reacțiile oamenilor au fost nu dintre cele mai nimerite, mai ales când cineva este în nevoie. Prea mulți oameni ridică din umeri în fața provocărilor cotidiene și merg mai departe nepăsători. Istoria l-a învățat pe român să aibă acest fel de a fi, să nu ridice privirea și să stea deoparte fără a vorbi tare și a călca apăsat, stând drept și hotărât atunci când trebuie. Un individ pe care l-am disprețuit atunci, îl voi disprețui întotdeauna mi-a zis că mândria nu este laîndemâna oricui și a mai zis el câteva lucruri care m-au durut, motivat fiind să vorbească și de sus și cu un pic de dispreț.

(26 octombrie 2016)

Catastrofa în zona doctoratelor în spațiul mioritic

De cânau apărut problemele cu doctoratele, deja în mediul academic lucrurile au luat o turnură foarte urâtă pentru că:

• tinerii nu mai văd necesar un doctorat care oricum este o aiureală;
• și așa preocupările legate de cercetarea științifică erau firave;
• nu există nimic ce ar avea drept fundament al unei motivări pentru studiu;
• locurile de muncă sunt plătite încât nu fac diferența celor cu doctorat;
• persoana cu doctorat e considerată supracalificat și locuri de muncă nu prea sunt;
• ironiile sunt la ordinea zilei pentru cine are un doctorat;
• din modă s-a transformat în ciumă orice tentativă de a fi doctor în științe.

Așa cum la noi comuniștii și-au bătut joc de comunism, securitatea a caricaturizat apărarea cuceririlor noii orânduiri, evident și în cazul doctoratelor trebuia să se întâmple ceva care să le ducă în derizoriu și iată, ca obiectivul este integral îndeplinit. Așa cum stau lucrurile, se derulează un recul al preocupării tinerilor spre continuarea studiilor, întrucât societatea în integralitatea sa îi demobilizează. Acum, dacă pentru propunerile de la deputați și de la senatori vor apare valori autentice care să repună pe șine activitatea doctorală adevărată, vor fi șanse ca în vreo 10 ani după ce se uită marasmul stagiilor doctorale instantanee, se va revigora ceea ce ar fi trebuit să fie clar asemeni imaginilor din oglinzile de cristal de Veneția.

Mă întrebam în sinea mea cea interioară de ce s-a dorit presiunea cu 3 ani de stagiu doctoral și acum mi-am găsit răspunsul. Fără o astfel de porcărie, evident, nu se mai susțineau teze cât ai bate din palme, că nu vrea niciun puternic al zilei să zacă într-un stagiu doctoral cel puțin cinci ani și cine știe dacă vreo dată va mai și finaliza cu susținerea tezei în ședință publică. Nimeni nu rezistă sus-sus peste 7 ani în așa fel să facă o teză de doctorat temeinică așa cum cerea pe vremuri un barosan autentic.

(26 octombrie 2016)

Editorii Karagiannis, Mayr și John Mylopoulos

În articolul Surpriza lui Robert BUCHMANN, publicat aici pe blogul ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ la data de 05 octombrie 2016 am dat o serie de detalii legate de cartea Domain-Specific Conceptual Modeling Concepts, Methods and Tools, apărută în Editura Springer în anul 2016, avându-i ca editori pe Dimitris Karagiannis, Heinrich C. Mayr,  John Mylopoulos. Cartea are 594 de pagini este identificată prin ISBN: 978-319-394-9, DOI: 10.1007/978-3-319-39417-6 și  ISBN 978-3-319-39417-6 (eBook).

Conținutul cărții este următorul:

Contents

Part I An Introduction to Modeling Method Conceptualization

Fundamental Conceptual Modeling Languages in OMiLAB ......... 3

Dimitris Karagiannis, Robert Andrei Buchmann, Patrik Burzynski,

Ulrich Reimer and Michael Walch

SemCheck: Checking Constraints for Multi-perspective

Modeling Languages. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Manfred A. Jeusfeld

OMiLAB: An Open Collaborative Environment

for Modeling Method Engineering . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

David Götzinger, Elena-Teodora Miron and Franz Staffel

Part II Big Data

Design Semantics on Accessibility in Unstructured

Data Environments. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Nicholas Roussopoulos and Wilfrid Utz

Big Data—Integration and Cleansing Environment

for Business Analytics with DICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Wilfried Grossmann and Christoph Moser

Part III Business Process Management

Using the Horus Method for Succeeding in Business Process

Engineering Projects. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Andreas Schoknecht, Arthur Vetter, Hans-Georg Fill

and Andreas Oberweis

Semantic Evaluation of Business Processes Using SeMFIS . . . . . . . . . . 149

Hans-Georg Fill

Part IV: Business Process 

Feature Model: An Approach to Deal

with Variability of Business Processes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Riccardo Cognini, Flavio Corradini, Andrea Polini and Barbara Re

Part IV Business and Process Transformation

Capability-Oriented Enterprise Knowledge Modeling:

The CODEK Approach. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Pericles Loucopoulos and Evangelia Kavakli

Supporting Business Process Improvement Through

a Modeling Tool . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217

Florian Johannsen and Hans-Georg Fill

Part V Enterprise Information Systems

Multi-perspective Enterprise Modeling—Conceptual Foundation

and Implementation with ADOxx . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241

Alexander Bock and Ulrich Frank

Holistic Conceptual and Logical Database Structure Modeling

with ADOxx . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269

Frank Kramer and Bernhard Thalheim

Tool Support for the Semantic Object Model . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291

Otto K. Ferstl, Elmar J. Sinz and Dominik Bork

Part VI Enterprise Strategic Management

Evaluation Chains for Controlling the Evolution

of Enterprise Models. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313

Frank Wolff

Part VII Internet of Things/Future Internet

Algebraic Method to Model Secure IoT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335

Yeongbok Choe and Moonkun Lee

Security Requirements Engineering for Cloud Computing:

The Secure Tropos Approach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357

Haralambos Mouratidis, Nikolaos Argyropoulos and Shaun Shei

Part VIII Knowledge Engineering

MELCA—Customizing Visualizations for Design Thinking. . . . . . . . . . 383

Igor Titus Hawryszkiewycz and Christoph Prackwieser

viii Contents

Business Process Flexibility and Decision-Aware

Modeling—The Knowledge Work Designer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397

Knut Hinkelmann

Part IX Production Management Systems

Modeling Product-Service Systems for the Internet of Things:

The ComVantage Method . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417

Robert Andrei Buchmann

User Story Mapping-Based Method for Domain Semantic

Modeling . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439

Dimitris Kiritsis, Ana Milicic and Apostolos Perdikakis

Product-Service-System Modeling Method . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 455

Xavier Boucher, Khaled Medini and Hans-Georg Fill

Part X Requirements Engineering

The i* Framework for Goal-Oriented Modeling . . . . . . . . . . . . . . . . . . 485

Xavier Franch, Lidia López, Carlos Cares and Daniel Colomer

Part XI Service Science: Social Implications

Global Service Enhancement for Japanese Creative Services

Based on the Early/Late Binding Concepts. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 509

Yoshinori Hara and Hisashi Masuda

HCM-L: Domain-Specific Modeling for Active and Assisted Living . . . . 527

Heinrich C. Mayr, Fadi Al Machot, Judith Michael, Gert Morak,

Suneth Ranasinghe, Vladimir Shekhovtsov and Claudia Steinberger

Part XII Technology Enhanced Learning

Modeling Learning Data for Feedback and Assessment . . . . . . . . . . . . 555

Peter Reimann and Wilfrid Utz

Modeling for Learning in Public Administrations—The Learn

PAd Approach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 575

Guglielmo De Angelis, Alfonso Pierantonio, Andrea Polini, Barbara Re,

Barbara Thönssen and Robert Woitsch

Așa cum se vede din cuprins dar mai ales din conținut, autorii abordează întreaga problematică legată de Modeling Conceptualization întrucât vin cu abordări teoretice generale mai întâi, după care dezvoltă acele elemente ale  modeling conceptualization în zona sistemelor informatice, la definirea strategiilor din intreprinderi, în organizarea de aplicații bazate pe big data, în sistemele de e-learning avansat, în domeniul managementului de cunoștințe, pentru managementul sistemelor complexe, precum și în zonele de definire a cerințelor exacte din zona tehnico-inginerească.

Așa cum am arătat în articolul precedent, cartea concentrează rezultate valoroase ale unor proiecte de cercetare coordonate de  colective din multe țări de pe cele cinci continente, care au adoptat tehnologii sau metodologii oferite de OMILab si care au obtinut rezultate concrete în forma unor produse software de modelare specializate pe o gama foarte variată domenii.

OMILab s-a constituit ca  o comunitate/portal asemeni comunitatii Eclipse, la care se afiliază echipe ce lucrează la proiecte de cercetare icu tematici aparținând uneia  din  următoarele direcții:

- designul a noi limbaje de modelare,

- extinderea limbajelor de modelare consacrate UML, BPMN dar și a altora,

- implementarea de produse software de modelare conform unui anume limbaj.

Fiecare capitol din carte este un astfel de exemplu ce se referă fie  limbaje de modelare, fie la instrumente create special  pentru diverse domenii de aplicare in care limbajele standard ar fi dificil de utilizat prin generalitatea operatorilor și regulilor definite. Fiecare instrument prezentat în carte a fost creat cu tehnologia oferita de OMiLAB folosind preponderent cu mediul de programare ADOxx, specializat pe crearea instrumentelor de modelare.

Se desprind câteva direcții de urmat:

-  participari in editii viitoare ale scolii de vara NEMO, detalii se află la adresa: 

   http://nemo.omilab.org/2017/

- implicarea in comunitatea OMILab cu abordări teoretice, cuproiecte sau cu produse software;

- achiziționarea, cunoașterea și utilizarea instrumentelor deja disponibile în OMILab.

Din punctul meu de vedere, apariția acestei cărți reprezintă un moment de cotitură în studiul sistematic al teoriei și practicii modelării bazate pe cele mai noi tehnologii, pentru că oferă atât fundamentele teoretice ale conceptualizării, dar în același timp dă acele deschideri necesare celor care doresc să aprofundeze problematica lor în domeniul practic unde activează și unde vor să obțină creșterea de performanță.

(25 octombrie 2016)

Alex VELEA la SAS GYM

Aparițiile solistului Alex VELEA la sala de forță sunt cu totul spectaculoase întrucât:

• are o voce de zile mari;
• tot corpul lui este cu tatuaje foarte bine realizate;
• numărul de fani este considerabil;
• alege melodii care i se protrivesc;
• etalează niște mușchi de invidiat;
• ritmurile în care se mișcă sunt 100% pe muzică.

Toate aceste asunt la vedere, dar puțini știu că Alex VELEA petrece foarte mult timp în sala de forță. De mulți ani l-am văzut fie pe bandă alergând, fie exersând cu ganterele, fie lucrând la tot felul de aparate. Și toate astea s-au întâmplat cu foarte mulți ani în urmă dar se întâmplă și acum, căci vineri 21 octombrie 2016 la ora când mă antrenam la SAS GYM am văzut un tip cu tot corpul tatuat care lucra de zor în partea stângă a sălii unde sunt ganterele. Era Alex VELEA, dar era cu el și Antonia soția lui, cu burticica destul de mare, care îl asista. Ca și altădată Alex VELEA își vedea de treburile lui, dar la SAS GYM toți vin și lucrează și-și văd de treburile lor. Probabil de aceea el agrează să vină aici, pentru că lumea nu se bulucește să intre în vorbă cu el în mod convențional și-l lasă să lucreze. Îmi aduc aminte că am văzut acum mulți ani un tenor în Traviata la Timișoara, un tip care și cânta foarte bine și arăta bine, căci era tânăr foc. Acum vreo doi ani m-am ținut să-l văd la ONB în Faust de Gunod. M-am șocat. Era gras ca un porc și parcă nici voce nu mai avea. Se vede treaba că nu frecventa nicio sală de forță și credea că vocea îi este suficientă. Uite că nu e așa și cred că daca ar fi știut ce face Alex VELEA ar fi intrat într-o sala, ar fi tras și el de fiare și ar fi fost în stare să joace chiar rolul lui Alfredo Germont în slip pe orice scenă și nu numai pentru voce, dar mai ales pentru un abdomen numai pătrățele ar fi oftat toate femeile de pe scenă, dar mai ales cele din loje sau de la balcon. Pentru grăsimuri și pentru o gușă supradimensionată care atârnă hidos sub barbă, zău nu oftează nicio babă ramolită.

Ține-o tot așa Alex VELEA, căci sunt foarte mulți cântăreți care și după 50 de ani performează la bustul gol. Tu mai ai mult până atunci, dar punând cu sârg cărămidă pe cărămidă la sala de forță vei reuși să fii ceea ce ești dar chiar și cu mult  mai mult decât atât!

(24 octombrie 2016)

Despre disciplină și ceva mai mult

Mie mi-a plăcut să testez oamenii cu care voi colabora și mai ales am vrut să văd în ce ape se scaldă. De aceea de fiecare dată când am avut prima întâlnire:

• le propuneam un subiect de abordat și vedeam dacă doresc să lucreze pe acea chestiune sau dacă vin ei cu ideile lor; nu de puține ori mi s-a întâmplat să văd că eu am zis ceva, iar interlocutorul meu pe care îl invitasem să facem împreună ceva venea cu o ideie ca eu să mă înham să-i rezolv lui problema, pentru care nu avea fonduri certe, în timp ce eu aveam și mai ales că problema era a lui, veche, particulară, neinteresantă pentru un finanțator și doar îl ajuta să promoveze, în timp ce problema mea era interesantă, nouă și bănoasă;
• vorbeam de următoarea întâlnire și îi propuneam să stabilească ziua, ora și locul, dar și materialele cu care să vină acolo; nu de puține ori mi s-a întâmplat ca respectivii să se scuze că au uitat și să dorească o reprogramare care nu a mai fost niciodată sau să vină la ora și în ziua și la locul respectiv, dar fără nimic făcut, adică având degetul în gură sau într-o altă gaură pe care nu nreau s-o deconspir aici; evident, nici în acest caz nu a mai existat o a doua șansă; au fost și tipi care au venit așa cum am stabilit, cu temele făcute, în locul, în ziua și la ora stabilită, fiind bineînțeles colaboratorii mei de nota 10.

Observ că prezidentul Iohannis când zice că va cuvânta la ora 17, apăi la ora 17 fără trei secunde se deschide ușa și la 17 e la microfon și zice ce are de spus, ceea ce este mare lucru în ziua de azi și eu apreciez așa ceva în mod deosebit, cum apreciez fraza lui scurtă, clară și discursurile necolorate, adică oficiale. 

Cam în aceeași notă se află și obținerea aprobărilor legate de mitinguri. Se scriu în solicitare detalii legate de:

• traseu;
• zi, ora, luna;
• durată;
• număr estimat de participanți;
• cine organizează;
• temă;
• solicitări de resurse.

Cei ce dau aprobări au stabilite restricții cunoscute de solicitant. Este de neînțeles cum solicitanți cu vechi ștate, care știu care sunt regulile, în spirit dâmbovițean schimbă regulile jocului în timpul jocului, așa cum s-a întâmplat sâmbătă 22 octombrie 2016 când s-a dorit deplasarea pe Calea Victoriei, mai nou. Iar schema cu corturile noi și toate la fel, din Piața Universității pare a fi o acțiune premeditată, căci nimic nu se face bătând din palme.

(24 octombrie 2016)

1918 - 2018 un centenar de la Marea Unire

Numai mâine nu este poimâine, adică mai este foarte puțin până la 1 Decembrie 2018, când se vor împlini 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Este un prilej de mare bucurie pentru suflarea românească. Cine va dori să trăiască momente de mare intensitate, va trebui să privească harta României Mari, exact așa cum apărea ea, după ce Regele Ferdinand Întregitorul a făcut tot ce maximum era de făcut pentru patria sa.

Marea Unire ne găsește plini de speranță ca și peste meleagurile acestea va răsări soarele, cornul abundenței se va năpusti asupra noastră și vom fi mai fericiți, mai buni și mai încrezători în steaua noastră. Chiar dacă nu avem acele autostrăzi care să facă distanțele dintre frați cu mult mai scurte ca drurată a parcurgerii de trasee, căldura în suflete este la fel de mare ca în acel 1 Decembrie 1918, când străbunicii noștri visau la o Româine a lor, a copiilor lor, a nepoților dar și a stră, stră-nepoților lor, vis care este o realitate incontestabilă de care ne bucurăm noi și se vor bucura generații și generații de acum încolo.

Sunt sigur că la 1 Decembrie 2018 clopotele marii Catedrale a Neamului Românesc vor vesti pentru prima dată începerea celui de al II-lea centenar al țării noastre doritoare de a fi ceea ce străbunii au făptuit de 1919 prin jertfă de sânge. Numai o Românie prosperă, în care economia și cultura sunt înfloritoare se constituie în mama ai cărei copii se reîntorc acasă dintre străini sau după înstrăinare. Nu mai este mult până atunci dar în cei doi ani rămași cu gândul la măreața zi, multe visuri vor deveni realitate și mândria de a fi român va încolți și va da roade în toate inimile celor ce trăiesc pe aceste plaiuri de poveste.

(23 octombrie 2016)

Strategiile în culturism

Când se lucrează fără a avea o strategie, marile obiective sunt tratate incomplet și sunt rezolvate problemele curente, fără a fi luate în considerare marile obiective care necesită mai mulți ani de lucru dedicat.

• Strategia pe termen scurt, vizează o perioadă ce nu depășește 2-3 ani, ceea ce înseamnă că se suprapune cu un mandat al unei echipe manageriale. Aici se definesc obiective cu caracter limitat ce vizează creșterea calității competiționale, înființarea de cluburi sportive, dar și mici reorganizări care să ducă la creșterea potențialului de concurenți legitimați, prin crearea de facilități sportivilor dar și cluburilor.
• Strategiile pe termen mediu se referă la perioade de 3-7 ani și includ obiective mai importante care se referă la crearea unei școli naționale de culturism care să aibă un cuvânt de spus în culturismul balcanic și în culturismul european. Se are în vedere rafinarea activității sportivilor, crearea de centre de instruire a antrenorilor și a medicilor specializați, dar și o ierarhizare a cluburilor, oferindu-le facilități și asistență. Un rol deosebit revine creșterii transparenței în tot ceea ce vizează culturismul și fondurile care sunt utilizate în dezvoltarea acestui sport.
• Strategiile pe termen lung iau în considerare perioade mai mari de 7 ani, fără a depăși să zicem 15 ani, știut fiind ritmul în care apar modificările în tot ceea ce înseamnă culturism ca sport, ca exigență, ca performanță și ca nivel de cuprindere în masa de tineri care doresc să practice un sport, iar culturismul este un sport scump.

Între cele trei tipuri de strategii nu există nicio contradicție. Strategia pe termen lung include strategii pe termen mediu, iar strategia pe termen mediu include strategii pe termen scurt. O astfel de abordare asigură continuitate în tratarea oricărei probleme din culturismul românesc, în mod eșalonat, fără a cere realizarea unor obiective ce presupun eforturi pe o perioadă lungă de timp. În niciun caz nu se va prevedea participarea la două competiții de maximă importanță care să permită acces la finala de la Mr. Olympia ca obiectv ce va fi atins în doi sau  trei ani. Un astfel de obiectib presupune o abordare științifică a problemei, studierea zestrei genetice a adolescenților care doresc să devină culturiști. Din 10.000 de tineri care s-au antrenat 2-3 ani, vor fi selectați 1.000 cu care se va lucra  3-4 ani și din aceștia se va lucra cu 50 care au potențialul cel mai bun, o perioadă de 2-3 ani și dintre aceștia vor pleca 5-10 care să intre în marile concursuri din USA. Deci rezultă că o viziune pe 10 ani este suficientă spre a atinge un astfel de obiectiv. Strategiile au câmp de acțiune. O strategie la nivelul FRCF are un anumit grad de abordare, o strategie a unui club altfel stabilește obiective, iar strategia unui sportiv are cu totul alte conotații.
Strategiile în culturism reprezintă cheia succesului. Numai că pe la noi tot ceea ce au făcut înaintașii noștri obligatoriu nu este bun și trebuie schimbat, deci luat totul de la zero. Vechea moștenire ne bântuie nemijlocit, deși cunosc cazuri când în noua echipă este doar șeful altul, dar a fost cu poziție importantă în fosta echipă. Și totuși acest șef care avea tot ce trebuie să preîntâmpine necazuri, se vaită că a găsit o grea moștenire pe care și-a lăsat-o lui însuși pentru a avea de ce se văita o țâră ca așa stă bine oricărui românaș.

Deci: trebuie definite strategii nu numai în gând ca o însăilare de idei disparate, ci ca un text închegat și structurat care să răspundă la întrebări precum: CE? DE CE? CUM? CU CE? CINE? CU CINE? UNDE? CÂND? Și tot așa.

(23 octombrie 2016)

Testul Cappuccino

Mă consider deja un expert în produsul numit Cappuccino și oriunde merg, testul pe care îl aplic este acela de a solicita o astfel de cafea și de a-i acorda un punctaj, care ține de foarte multe caracteristici pe care ceea ce mi se oferă în ceașcă le are sau nu le are.

• Nota 1 am oferit-o unei cafenele pe Dorobanți pestre drum de Cibernetică pentru că la preț de 22 lei per ceașcă mi s-a oferit o zeamă lungă preparată dintr-un pliculeț care în METRO costă fix 50 de bani și se vând la pachet de 10 pliculețe.
• Nota 4 am oferit-o unui bar din Delta Dunării care prepara Cappuccino și spunea că face crema din lapte, dar de fapt ei foloseau niște capsule unde totul este un amestec și aparatul este cel care face produsul.
• Nota 6 am oferit-o cafeneilei de la plecări de pe Otopeni unde se zice că se vinde Cappuccino făcut din cafea Lavazza, ceea ce nu prea este adevărat. Scăderea notei s-a datorat faptului că fata care servea cafeaua a venit, i-am dat 50 de lei și a dispărut fără să mai aducă restul. Hoața a mizat pe faptul că la o anumită oră pleacă multe avioane și check-in-ul îi obligă pe oameni să se grăbească. Numai că eu însoțeam pe cineva. Nici la insistențele mele la barman n-am reușit s-o readuc pemârșavă. Ei erau complici.
• Nota 10 am dat celor care fac Cappuccino la cofetăria Ana de la Mall Vitan, de la Starbucks Vitan, de la Gloria Jeans - toate sucursalele, de la restaurantul Diesel din Floreasca și de la foarte multe cafenele din alte țări unde acolo lumea se respectă cât de cât.

Făcutul unei cafele de calitate presupune un minim de respectare a rețetei și de utilizare a cafelei care este scrisă acolo pe denumirea afișelor. Dacă afară zice Illy, apăi cafea Illy să fie pus în aparat și cantitatea să fie aceea care trebuie, căci omul vine să bea o cafea, nu spălătură de vase. Hoții înlocuiesc cafeaua punând una de calitate inferioară și ca să-și dovedeasacă dimensiunea de hoți proști, înjumătățesc cantitatea de cafea la ceasca pe care o aduc s-o bei. Ei mizează pe faptul că omul nu mai vine și a doua oară. Exact ca bandiții cei mai tâmpiți care dau spargeri la întâmplare, fără să gândească și că tot din întâmplare vor fi și descoperiți. La un moment dat, undeva pe Valea Oltului unde este un restaurant și o benzinărie OMW și unde camioanele o iau pe ruta ocolitoare, am cerut un Cappuccino. Mi s-au adus niște lături. Am mers la bar, i-am reporșat barmanului că ceea ce mi-a dat nu este Cappuccino și am cerut să văd că-mi prepară un Cappuccino. Nici nu știa să prepare Cappuccino deși avea aparatul. Imbecilul știa însă să fure sub oblăduirea șefilor lui care și ei tot niște cârpe erau. Acestuia îi dau nota -100.

(23 octombrie 2016)

Comunicatorii partidelor

Cu ceva timp în urmă am analizat activitatea comunicatorilor proveniți de la partide și mă refeream la cei ce apar la televizoare și caută să abordeze probleme, să dea răspunsuri, să se afleîn treabă sau să se audă vorbind. Voi face un rezumat:

• PSD are comunicatori cam liniari, uneori zgomotoși care punctează, dar ceva mai liniar, fără a ieși în evidență în mod deosebit; cel care este vocea este însuși șeful de partid, iar ceilalți îl urmează sprinteni sau monotoni, fără inițiative supărătoare;
• PNL prin comunicatorii lor care nu omit nicio clipă să spună că partidul lor, adică PNL, în antiteză cu PSD face și drege; numai că în toate cazurile acești comunicatori niciodată nu răspund la întrebări, ci tot timpul sunt pe lângă, ceea ce crează o imagine rea;
• USR are cei mai buni comunicatori pentru că ei au inventarul marilor întrebări și ale întrebărilor cel mai frecvent puse și toti dau aceleași răspunsuri foarte precise și în cuvinte foarte puține, fiind foarte clari;
• PMP are un singur comunicator în persoana președintelui său, care însă nu iese din linia discursului bine rostit, însă fără conținut; este interesant că mesajul se dorește clar dar este totuși foarte vag, deși cel ce comunică crede că-și atinge ținta.

Ceilalți actori ai vieții politice și aici mă refer la alte formațiuni politice, senzația este de mod incoerent de abordare, ceea ce le face să fie de neluat în seamă, tot ceea ce spun dispersându-se și așa într-un spațiu apos, incolor, inodor și ambiguu, să nu zic irelevant.

(23 octombrie 2016)

O poezie de maximă actualitate

Există o poezie pe care o consider a fi de maximă actualitate. Iat-o:

Decebal către popor 
                       de George Coşbuc
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!

De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!

(23 octombrie 2016)

Taxa de solidaritate

Acum câtva timp am aflat dintr-o întâmplare hazlie că ani în șir am plătit o taxă de solidaritate în valoare de câțiva cenți per litru de combustibil, la pompa de motorină, ori de câte ori am alimentat. Mi-a scăpat pur și simplu acest detaliu din varii motive. Știam unele detalii, dar o astfel de soluție nici în visele mele cele mai negre nu mi-am imaginat că voi avea posibilitatea să văd că se aplică în realitatea care să mă afecteze și pe mine, nu financiar în primul rând, ci moral, chiar acum peste ani. Un cent per litru nu este mult, dar este scandalos, pentru că:

• BANCOREX era o bancă mare și profitabilă;
• de la BANCOREX șmecherii au luat credite și nu le-au mai returnat;
• BANCOREX a fost falimentată conștient prin inginerii frauduloase;
• BANCOREX era vârful de aisberg al corupției generalizate;
• BANCOREX trebuia să rămână un mister;
• BANCOREX era o piesă devenită slabă in jocul de domino;
• BANCOREX a fost neglijată de BNR în mod conștient și deliberat.

Statul și parlamentul au creat legi care să permită protejarea șmecherilor care s-au împrumutat fără a avea capacitatea de a restitui creditele. BANCOREX a falimentat și acum este istorie. Așa cum avem morți la revoluție și nici după 27 de ani nu se știe cine i-a împușcat, așa cum avem corupție fără corupți, așa cum avem și acum sute de probleme rezolvate în coadă de pește, precum dispariția în neant a  cotractului Bechtel, nu sunt date publicității listele celor care au luat credite de la BANCOREX și nu le-au returnat, căci aceasta înseamnă credite neperformante. Eu știam niște tipi care aveau salarii sub cel al primului ministru, dar aveau rată lunară la BANCOREX de trei ori valoarea acestui salariu, motivând că socrii le plătesc ratele. La teorie tot românul este atoateștiutor, numai că practica ne omoară cu zile. Există niște principii simple de acordare a creditelor care evidențiază capacitatea de a le returna. La BANCOREX nu s-au aplicat aceste principii căci ținta era una clară: devalizarea băncii, cu complicități de la cel mai înalt nivel. Protecția este atât de solidă că nici acum după 20 de ani nu se publică listele cu cei care au luat credite fără să le mai returneze. Sunt acolo nume foarte grele de inși care dealtfel pozează în oameni onești, cu dragoste de popor și de țară și care sunt bântuiți de principii, inclusiv participă la slujbe și fac mătănii în fața camerelor tv. Nu se va face sănătos niciodată sistemul economic de aici până nu se vor ști marile adevăruri și până transparența va fi totală, iar consecințele reale și efective. Atunci teama de a pierde tot se va instala în indivizii care sunt șmecheri, că aceștia sunt și superlași, iar începutul funcționării principiilor care au la bază onoarea și cinstea sunt primele semne că ceva pozitiv se întâmplă. Până atunci este numai spectacol, cătușe și jaful continuă ca un serialde televiziune cu mii și mii de episoade, dar numai cu câțiva actori, cabotini dealtfel.

(22 octombrie 2016)

Asemănări între UE și lagărul comunist

Multă lume zice că nu este nicio deosebire între UE și fostul lagăr comunist. UE conține următoarele țări:

Austria

Belgia

Bulgaria

Cehia

Cipru

Croația

Danemarca

Estonia

Finlanda

Franța

Germania

Grecia

Irlanda

Italia

Letonia

Lituania

Luxemburg

Malta

Olanda

Polonia

Portugalia

Regatul Unit

România

Slovacia

Slovenia

Spania

Suedia

Ungaria

În totalitate UE are o populație de peste 500 milioane de locuitori și o suprafață de  4,3 milioane kmp.

Lagărul țărilor comuniste includea țările următoare:

R.P. Albania

R.P. Bulgaria

R.P. Cehoslovacia

R. P. Cubaneză

R.D. Germană

R.F.S. Iugoslavia

R.P.Polonă

R.S România

R.P. Ungară

U.R.S.S.

Numai U.R.S.S avea 23 milioane kmp si populație de 290 milioane de locuitori. Țări comuniste erau și R. Chineză, R.P. Mongolă și R.P.D. Vietnam care făceau ca populația trăitoare în socialism să fie foarte numeroasă.

Asemănările dintre cele două construcții sunt numeroase, dar aici vor fi tratate numai cele pe care le-am identificat și pe care le consider importante în raport cu evoluția lor în timp.

Asemănarea nr. 1: și lagărul comunist - LC prescurtat și Uniunea Europeană - UE prescurtată sunt conglomerate de state neomogene, diferite ca nivel de dezvoltare economică, trecut istoric, cu popoare care au traversat experiențe extrem de variate.

Asemănarea nr. 2: și LC dar și UE au ca obiectiv creșterea bunbăstării popoarelor pe care le includ prin muncă și prin utilizarea de tehnologii avansate, respectând inegalitatea fundamentală a economiei conform căreia ritmul de creștere al productivității muncii trebuie să fie mai mare decât ritmul de creștere al salariilor.

Asemănarea nr. 3: și LC dar și UE au în centrul lor omul ca singură sursă de plusvaloare și față de care trebuie manifestată atenție la cele mai înalte cote pentru a fi valorificat întregul potențial al fiecărui cetățean.

Asemănarea nr. 4: și LC dar și UE au atât piețe naționale dar și tendințe de a face piețe unice, foarte dificil de înfăptuit datorită nivelurilor foarte diferite de performanță. Dacă UE are ca monedă EURO, în LC era rubla convertibilă ca etalon convențional ce nu reflecta o dinamică reală a economiilor.

Asemănarea nr. 5: și LC dar și UE aveau un pion dominant, adică o economie puternică bazată pe resurse sau pe performanță în jurul cărora gravita întreaga construcție. La UE este germania, la LC era URSS pentru resursele sale inepuizabile și dezvoltarea tehnologică din cosmonautică și tehnologiile nucleare. Elementele legate de o limbă vorbită au la bază în UE limba engleză și în LC limba rusă învățată forțat și fără prea mare eficiență.

Asemănarea nr. 6: și LC dar și UE au dezvoltat sisteme birocratice supradimensionate, în centre bine definite, cu salarii foarte mari și cu privilegii, de asemenea, speciale, care să le dea putere foarte mare și săle facă să devină deosebit de importante, deși birocratizarea nu duce la dezvoltare, ba din contră, face ca sistemele să evoleze, lent, încetișor, pe loc și deloc. 

Asemănarea nr. 7: arată că atât în LC cât și în UE există câte un centru de forță care face și desface totul, întrucât credibilitatea acestor centre este dată de puterea economică. Exemplul soluției problemei din Grecia a vizat că germania a avut un cuvânt greu, iar în cazul LC, soluțiile moscovite erau baza, mai ales din considerente de ceea ce s-a întâmplat din 1939 până la 9 mai 1945.
Asemănarea nr. 8: cele două construcții au avut și UE are încă blocuri militare. LC avea Tratatul de la Varșovia, iar UE are toate țările sau aproape toate, membre NATO. Franța a avut reticențe față de acestă alianță militară cândva. Și din punct de vedere economic, a existat ceva, LC avea CAER, iar UE a avut  componenta de piață comună.

Asemănările arată că există baze suficiente pentru a arăta care sunt limitele de dezvoltare a unor maximal care se manifestă într-o construcție care are la bază premise asemenea construcții și mai ales care sunt pericolele care fac din aceste construcții ceva suficient de fragil, dacă nu chiar vremelnic. Brexit-ul este dovada dinamismului de tip entropic 

Probabil că mai sunt și alte asemănări pe care nu le-am identificat încă.

(21 octombrie 2016)

Debirocratizare prin integrarea bazelor de date

La ora actuala exista tot felul de baze de date care contin datele de indentificare ale fiecaruia dintre noi, desi se face atata caz ca sunt confidentiale. In realitate nu este asa, pentru ca tot felul de elemente sunt incluse la intocmirea de cereri, la elaborarea CV-uri si tot asa. Deci este o mare minciuna ca datele personale sunt confidentiale si eu am toate argumentele sa spun acest lucru. Am facut un contract si cum e si normal, acolo am scris tot felul de chestii dintre care nenumarate erau acele date asa-zise confidentiale. Normal asa ar fi trebuit sa ramana, pana cand cel cu acre aveam contractul a desertat baza de date la o companie care se ocupa de sondaje si chiar de exploatarea acestor baze de date in scopuri deloc oficiale, legale si oricum vrea fiecare dintre noi sa le considere.

In acest context, cred caar trebui sa existe:

• baze de date cu tot ce este necesar despre noi;
• structuri care sa genereze documente de completat, pretiparite;
• la completarea acelor documente sa fie preluate elemente din baze de date;
• posibilitatea de generare de documente;
• selectia de optiuni;
• completare de campuri cu validare;
• inscrierea in fluxuri bine definite;
• eliminarea drumurilor inutile;
• generalizarea fluxurilor electronice;
• lucru in regim de management eficient de documente.

Sa zicem ca vreau sa obtin o adeverinta de vechime. Acum e o forma extrem de greoaie de a obtine asa ceva. Ar fi foarte interesant daca la nivelul organizatiei:

• ar exista o baza de date;
• fiecare dintre noi ar avea un cont;
• avem posibilitatea sa intram in cont;
• exista optiuni de selectat si una sa fie adeverinta de vechime;
• selectarea si generarea trebuie sa dea respectivul document;
• documentul sa aiba un cod bara sau un alt sistem de codificare;
• tiparirea documentului sa fie suficienta.

Integrarea bazelor de date va face ca via'a fiecaruia dintre noi sa fie extraordinar de simoplificata. La un concurs de profesor universitar se face un dosar, care in mod normal are toate conditiile sa se faca prin generare automata. CV-ul? In organizatii exista toate datele necesare pentru un CV. Lista de lucrari? Aceasta se ia dupa numele candidatului exact generata in forma ceruta de concurs. Diploma de doctor este si ea intr-o baza de date care ar trebui sa se afle la MEC si regasirea sa se faca dupa CNP. Toate celelalte diplome si tot felul de foi matricole se gasesc la universitatea absolvita. tot in baze de date ;i de acolo se testeaza sa se vada daca respectivul indeplineste conditiile. ne amintim de necesitatea legalizarii certificatului de nastere, care acum se face acolo unde e nevoie, folosind o copie xerox si o semnatura a unui functionar. Ce frumos ar fi daca folosint CNP ar exista o certificare si chiar obtinerea unei poze a certificatului cu pricina, daca tot e folositor cumva. Tot prin integrare se ob'in acele adevernite medicale, petentul fiind solicitat sa ofere numai cate ceva elemente de regasire care permita accesul la elementele ce ar trebui inscrise in respectiva adeverinta. Deci, rezulta ca prin integrarea bazelor de date se elimina chestiile jenante si debirocratizarea devine operationala.

(21 octombrie 2016)

Legea rezolvarii petitiilor

La ora actuala nu exista o lege a rezolvarii petitiilor pentru ca nu exista:

• o lista a tipurilor de petitii;
• proceduri clare de urmat pentru fiecare petitie in parte;
• stabilite termene; 
• definite fluxurile de urmat;
• stabilite clar responsabilitatile;
• modalitatea de a inchide un flux;
• evaluari ale calitatii proceselor de solutionare;
• diferentierea intre cei care definesc interactiunile.

Inseamna ca Legea rezolvarii petitiilor, atat de necesara, trebuie sa puna ordine pentru ca toata lumea sa stie exact cum trebuie procedat si maui ales cetatenii trebuie sa-si cunoasca drepturile mai intai si in egala masura obligatiile, fara a fi umiliti.

Na aflam acum in situatia in care:

• contractul a fost incheiat cu Bechtel in tz exemplare;
• contractul avea clauze secrete...
• contractul este de negasit;
• nu a existat nicio transparenta;
• nu exista responsabili de pierderile imense provocate.

Legea rezolvarii petitiilor trebuie sa spuna cu claritate ce trebuie sa faca fiecare parte angrenata si sa nu lase loc niciunei situatii arbitrare. Tot timpul trebuie sa se stie cine este responsabil de o anumita situatie si anume:

• petentul daca n-a creat petitia dar vrea drepturi nesolicitate;
• petentul daca nu a completat corect petitia;
• rezolvitorul daca nu da solutie corecta;
• rezolvitorul daca este ambiguu;
• petentul daca nu se incadreaza in termene.

Punand ordine ]n documentele care stabilesc raporturile intre cetateni si organizatii de orice natura ar fi ele, totul ar constitui o buna abordare a problemei debirocratizarii.

(21 octombrie 2016)

Proiectarea eronata de documente

Se vorbeste foarte mult despre debirocratizare si este foarte bine. Numai ca fenomenul trebuie analizat de la baza si trebuie umblat exact acolo unde trebuie. Cand se proiecteaza documente sau cand se cere elaborarea de documente in format liber - memoriu, proces verbal, scrisoare, cerere - trebuie sa se impuna o serie de reguli precise care sa nu genereze solutii fara sens, care deschid campl larg actelor de coruptie.

Orice document pretiparit are o structura ce inculde elemente precum:

• destinatarul;
• identificarea celui care il completeaza; specificarea solicitarii;
• data intocmirii;
• inregistrarea;
• data solutionarii;
• identificarea celui care a dat solutia;
• rezolutia;
• data anuntului catre solicitant.

In toate cazurile trebuie ca proiectantul documentului sa tina seama de:

• includerea tuturor elementelor pentru a nu genera confuzii;
• dimensiunea campurilor incat sa nu apara neclaritati;
• utilizarea unei terminologii consacrate;
• dispunerea campurilor intr-o ordine agreata de toata lumea.

Am vazut o cerere in care destinatarul era cunoscut si al carui nume  trebuia  tiparit deja in cerere. Am vazut un document in care numarului de cont ii era rezervat un spatiu extrem de mic incat obligatoriu trebuie iesit din acea zona si continuat acel numar undeva deasupra altor rubrici. Am vazut document unde nu apare rubrica pentru numarul de inregistrare si nici un spatiu destinat rezolutiei, ceea ce da senzatia ca respectiva slicitare va fi utilizata si pentru impachetarea unui sandvis. 

Analiza si proiectarea de documente este ea insasi o stiinta si nu-i este laindemana oricui pentru a se obtine fluxuri simplificate sau optimale  de documente, cum place lumii sa se zica. Chiar se dau teze de doctorat pe aceasta tema caci a face un lucru bun, inseamna a consuma multa materie cenusie. Se vede de la o posta cand un dosar care va fi supus aprobarii este prost proiectat pentru ca are:

prea multe documente;

documente redundante;

nevoie de prea multe legalizari;

solicita prea multe semnaturi;

nu include elemente de baza;

nu defineste cerinte exacte;

nu defineste adresant clar;

nu defineste termene.

Atunci cand apare acel nefericit va rog sa... este clar ca intervine arbitrariul, mita si coruptia, fie ea mititica.Abia dupa ce se solutioneaza aceste probleme marunte este normal sa se treaca la pasul urmator. In caz contrar, vor apare nenumarate variatii in fluxurile de documente si cu siguranta nu se vor respecta termenele de solutionare legale, iar de aici pana la mica sau marea coruptie nu prea sunt multi pasi de facut.

(21 octombrie 2016)

O carență la software, din specificații

Îmi amintesc că se vorbea acum câțiva ani despre:

• 100 de firme înscrise la o aceeași adresă;
• 3000 de inși care au primit cetățenie având toți o aceeași adresă de apartament;
• schimbarea culorii ochilor de la un document la altul;
• prestarea de mai mult de 24 ore pe zi de o persoană la mai multe contracte cu plată grasă.

Consider că este vorba de o eroare de specificații, numai că cele câteva dintre situațiile indicate de mine aici sunt cu mult mai mult, erori grave nu de specificații, ci de logică elementară. Nimeniu nu are cum să lucreze 30 de ore pe zi, știind că o zi are fix 24 de ore. Înseamnă că fără a fi indicate restricții în specificații, trebuie semnalizate distinct prin mesaje toate situațiile în care numărul orelor lucrate de un ins depășesc cele 24 de ore.

Acum există baze de date și firmele se înscriu unitar intr-o singură bază de date la nivel național, ceea ce impune ca la verificarea adresei să se țină seama că unei firme îi sunt necesari niște metri pătrați cât zice legea adică undeva la peste 6mp. La un apartament de 2 camere cu 60mp maxim 10 firme este posibil să aibă sediul social, considerând că și în WC dar și pe balcon vor fi birouri. La evidența populației tot așa se pune problema când se acordă buletin, pentru că într-un apartament de 100mp în niciun caz nu au cum să locuiască 300 de persoane. Produsele software automat trebuie sa aibă secvențe care să identifice cazurile aberante, de tot râsul care bat orice logică și distrug orice bun simț, deși unii ridică din umeri a neputință, dar din care răzbat actele violente ale corupției endemice.

(21 octombrie 2016)

Moda la sălile de cuturism

Mergând de ani buni la sală am observat că foarte mulți dintre cei care se antrenează respectă cerințele adică:

• au prosop;
• vin cu pantofi sport speciali de sală;
• au haine dedicate antrenamentelor;
• cumpără apă plată să se hidrateze.

Sunt rare situațiile în care cei care vin la sală intră direct cu încălțările și cu hainele de stradă la antrenament sau nu au prosop. Există observ preocuparea unora dintre sportivi, fie că sunt amatori, fie că sunt profesioniști să se îmbrace cu acele haine care să le permită executarea de exerciții în mod foarte lejer și mai ales să nu fie puși în situații stânjenitoare. Sunt sportivi care au un echipament care le scot în evidență rezultatele, drept care au maieuri cu deschideri generoase dar și șorturi suficient de mulate pe picior. De obicei încălțările pe care le-am văzut sunt asortate, culorile sunt interesante. Din 30 de bărbați can 28 au șosete la pantofii sport. Am văzut și pe un tip care a venit cu șlapi dar a fost atenționat de un instructor al sălii și nu s-a mai repetat. Din observațiile făcute rezultă că cei ce frecventează sălile de forță dau dovadă de interes țn legătură cu modul în care se prezintă. Domină în foarte multe din cazuri șosetele albe, tricourile albe, iar în cazurile în care se folosesc culorile, foarte mulți au costumele asortate, ceea ce este mare lucru, fără a fi abordări ostentative. La foarte mulți dintre sportivi am văzut mănuși din acelea fără degete de culoare neagră utilizate pentru protecție atunci când lucrează cu haltere. Există tineri care au șorturi care care poartă pe dedesubt ștrampi ceea ce le asigura evitarea oricărei situații delicate fie atunci când un șort prea scurt nu acoperă tot ce trebuie,fie în situația în care aspectul picioarelor impune o intensificare a antrenamentelor sau chiae o epilare profesională. 

Acum sunt la modă tatuajele ample și pe drept cuvânt posesorii lor simt nevoia să le arate, drept pentru care poartă fie tricouri cu mâneci foarte scurte, fie maieuri foarte decoltate. În toate cazurile am văzut că este preferat albul imaculat.

La sala unde merg, atunci când este vorba de sportivi cu ștate vechi, aceștia poartă mai ales tricouri mulate care să scoată în evidență forma umerilor lați și a șoldurilor înguste dar și mișcările pe care le fac mușchii atunci când sunt încordați la toate repetările din cadrul antrenamentului cu gantere mai ales. Nu știu dacă este vorba de un trend dar atunci când apar anumite modele de șorturi sau de pantofi sport, cu siguranță se regăsesc la cei ce vin la antrenamente. Am încercat să fac și o statistică, legată de modul în care sportivii se prezintă și cam 50% din ei au costume de sală alese cu grijă, dar nu mai mult de 10% din cei care intră să se antreneze atrag atenția printr-o ținută specială, ieșită din comun, adică tricoul,m șortul, șosetele și pantofii sunt ai aceluiași brand, fiind constituite în compleuri special proiectate pentru a fi utilizate unitar. Mi-am dat seama de o astfel de abordare când am văzut că tricoul avea un desen care se continua pe șort, iar șosetele preluaseră anumite elemente ale tricoului. Pantofii sport și ei erau în ton. Este de admirat și o astfel de abordare. Și eu am căutat să realizez așa ceva cu niște piese Lacoste albe, dar totul s-a prăbușit în clipa în care frecând niște gantere care aveau niște inele protectoare de cau ciuc de culoare neagră, am reușit performanța de a trage niște linii ușor haotice pe tricou dar și pe șortul meu cel de un alb imaculat. Prefer culorile pastel drăguțe, care se asortează neostentativ dar care mă fac să mă simt confortabil.

(21 octombrie 2016)

Management eronat în supermarket-uri

Mergând în supermarket nu reușesc decât să-mi fac nervi pentru că:

• dacă într-unul lipsește ceva, toate nu au acel ceva indiferent despre ce market e vorba;
• schimbă locul rafturilor cu produse încât e imposibil de a face cumpărături ca ieri;
• aduc de fiecare dată alte produse echivalente;
• utilizează tehnici vulgare de a te fura din ochi;
• nu-și instruiesc vânzătorii pentru a face comerț civilizat.

În toate supermarket-urile se lucrează ca acum 100 de ani, fără să se țină seama că suntem în societatea informațională. Ei, acolo în hoția lor pun tot felul de comisioane cu vizibilitatea la raft, fără să se gândească la client. În mintea lor seacă, îl văd pe client tot în spiritul de începul de secol al XX-lea, când omul avea timp. Acum omul vine, știe ce are de cumpărat și nu are timp, drept care el nu stă să cotrobăie prin mărfuuri și să orbecăie până găsește ceea ce are nevoie. El știe un produs, l-a verificat, pe acela îl vrea, îl ia de la locul pe care îl știe și trece la alt produs din lista făcută de acasă. Acum, când pe eticgete scriu tot felul de chestii, producătorii în primitivismul lor te fură din ochi:

• folosind ambalaje mai mari;
• reducând gramajul dar menținând prețul;
• ademenindu-l pe client cu Ț+1 la preț de Ț, dar în realitate setul de Ț+1 e mai scump;
• ridicând fundul paharului,  încât conținutul e mic, paharul pare mare.

Chiar azi am probat exact toate acestea și m-am convins că la noi managerii din supermarket-uri trăiesc în trecut. Ei pun niște promoții cu puncte dar sunt niște hoți că așa-zisele lor reduceri sunt de fapt umflări de prețuri. Cartelele de fidelitate sunt falsuri de adormit copiii, pentru că nu există comerciant care să se gândească la altceva decât cum să-l înșele pe client.

(21 octombrie 2016)

Nădușind la SAS GYM (009)

După al doilea antrenament acum pe luna octombrie, după un timp în care nu am mai fost la SAS GYM, am cu ce mă lăuda, pentru că:

• am făcut 50 de flotări din poziție înclinată, în reprize de câte 10;
• am lucrat biceps la banca Scott;
• am mers pe bandă 30 minute, cu 1,5 cu 2, cu 2,5, cu 3 și cu 3,5 mile câte 5 minute;
• efortul depus de mine m-a făcut să nădușesc sembificativ.

Încă mai trebuia lucrat până să-l ajung din urmă pe idolul meu de la SAS GYM, cel care după un antrenament are torul ud pe el, lucru ce ma face să continui și eu să muncesc mai mult. Acum sunt totuși doar la al doilea antrenament.



(21 octombrie 2016)

Pensionarii ca mingi de pinpong

Nu am crezut că se va deteriora atât de mult atitudinea societății românești față de pensionari, persoane în vârstă dealtfel, care și-au plătit dările față de statul incompetent, devenind chiar în mintea unui fost prezident niște bieți asistați social. Pe undeva societatea este îndreptățită să-și bată joc de cele 5 milioane de pensionari, pentru că aceștia se lasă călcați în picioare fix de oricine are nu numai intenția, dar și direcția. Lumea uită căpensionarii sunt:

• primii la vot;
• cei care își plătesc impozitele;
• încă respectuoși;
• singurii care își ajută copiii;
• fără nevoi exorbitante;
• cu consumuri dintre cele mai mici;
• conștienți că societatea este obraznică și tac;
• în așteptarea unor zile mai bune;
• disperați atunci când dau de greu.

Politicienii, de pe întreg eșicherul politic îi consideră pe pensionari o masă de manevră de doi bani, care este ușor manipulabilă, nu cu fapte, ci cu promisiuni dintre cele mai stupide, dintre care dublarea pensiei sau atingerea nivelului de 800 euro pentru pensia minimă a fost unul dintre exemplele de teribilism electoral adriean sau theodorian însoțite de gesturi ample, vorbe apăsate pentru a fi cât mai convingători. Ca tacâmul să fie complet, s-a înființat și un partid al pensionarilor cu nenumărați membri, zice-se, care iese în față exact la momentul necesar celor care au interesul. Se spune că un partid se crează pentru a lua puterea. El are membri cotizanți. În opinia mea, nu prea văd niciuna dintre condiții 100% îndeplinite, dar mă rog...

Acum vor fi alegeri. Voi citi cu interes gogorițele din programele electorale ale tuturor partidelor și bineînțeles ale unora dintre candidații independenți, că musai teribiliștii trebuie să aibă oarece paragrafe destinate pensionarilor. dacă sunt niște bancuri bune acolo, cu siguranță le voi aprecia, le voi savura și voi aștepta pe Duban să le prezinte în modul său spumos la Kanal D miercurie seara la oră târzie, că precis sunt cu lucruri indecente, căci politicienii noștri nu au cum să spună altfel lucrurilor în care ei nu cred o iotă.

(20 octombrie 2016)