Eu și modelarea

Cine crede că modelarea, de orice tip ar fi, rezolvă ceva, are o mare problemă. Modelarea nu rezolvă mai nimic dacă omul care o face nu este un bun profesionist, iar omul care folosește soluția oferită de model, nu este un decident veritabil, cu toate țiglele pe casă. În opinia mea, un model, este o construcție. Este o reflectare a realității bazată pe o serie de ipoteze de lucru. dacă ipotezele sunt simplificatoare, modelul va fi o reflectare simplificată a realității. Modelarea există prin modele. Cine face modelare, trebuie să vorbească de produsul acesteia care este modelul. Modelul este simplist dacă ipotezele simplificatoare sunt duse le extrem pentru a ușura obținerea soluției modelului. Modelul devine liniar, deși realitatea nu este deloc liniară, modelul devine determinist, deși realitatea arată cu totul altfel.

În opinia mea, cine face modelare trebuie:

- să spună ce urmărește,

- să enumere ipotezele de lucru,

- să specifice de ce a ales tipul de model pe care-l folosește,

- să prezinte seriile de date utilizate,

- să descrie algoritmul de estimare a coeficienților,

- să analizeze soluțiile oferite de model,

- să enumere riscurile pe care le generează folosirea modelului,

- să-și exprime rezervele față de calitatea și de valoarea modelului.

Mulți dintre cei care fac modelare sunt atât de tâmpiți încât nici nu știu pe ce lume se află și ies în piață și prezintă așa-zisele lor soluții alarmiste care chipurile arată că în anul 6000 e.n. pământul va deveni cub, că populația României în anul 2050 va fi de 10 milioane de locuitori și alte și alte tâmpenii de același fel. Ei nu spun care sunt:

- modelele folosite,

- ipotezele pe care se bazează,

- algoritmii de soluționare,

- seriile de date întrebuințate.

Mie îmi este și milă de acești pseudo-savanți care habar nu au pe ce lume se află și care fac din modele și din modelare niște arme de manipulare a maselor, în sensul de a-i înfricoșa pe oameni fără vreun fundament, dar cu obiectiv bine țintit. Am văzut estimările aberante ale unui nene din pandemie, plimbat ca sfintele moaște prin televiziuni. Numai că arunca în piață cifre rotunde ca 10.000 sau 20.000 sau 40.000 îmi arăta că omul e dus cu pluta. Niciun model nu oferă așa ceva.




(16 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea GRUMĂZESCU

În facultate am făcut și un curs de Mecanică, predat de profesorul Mircea GRUMĂZESCU. Se știa că Manea MĂNESCU era cel care a impus criteriile care duceau la selectarea cadrelor didactice care veneau să predea studenților secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic. Nu oricine venea să en predea nouă. Trebuia ca profesorul să fie tobă de carte, să aibă calitatea de a transmite și mai ales să fie un nuime. Mircea GRUMĂZESCU îndeplinea toate condițiile. Noi nun eram mulți studenți. Eram două grupe și nu depășeam 60 de suflete. Deci sălile noastre de curs nu erau foarte mari. Excepție făceau cursurile unde-i întâlneam pe colegii de la Statistică și de la Agrară, când umpleam amfiteatrul III.
Profesorul Mircea GRUMĂZESCU a fost cel care mi-a arătat că mecanica teoretică este doar ceva în mintea omului, cu condiții ideală, precum frecarea este zero. La profesorul Mircea GRUMĂZESCU mecanica era în condiții reale, unde frecarea nu este zero, unde rezistența materialelor e rezistență, unde frecarea produce căldură și căldura dilată metalele și în construirea de mașini mecanice sau eletromecanice de calcul trebuie să se țină seama de toate acestea. Mi-a plăcut la nebunie un astfel de curs căci era ceva despre viața reală. Pe mine m-au enervat ipotezele simplificatoare ale mecanicii newtoniene unde condițiile sunt ideale ca formulele să fie simple, chiar ridicole. De la Mircea GRUMĂZESCU am învățat cum stau lucrurile în realitate și cum formulele devin din ce în ce mai complicate, ca ele să reflecte cu adevărat ce se întâmplă în lumea noastră de zi cu zi.
Pentru acestea l-am apreciat pe Mircea GRUMĂZESCU și pentru acestea el m-a impresionat!

(27 martie 2023)

Statistica pe colectivități mari este cu totul altceva

Acum sunt discuții aprinse legate de vaccinare. Sunt înregistrate zilnic toate persoanele care sunt vaccinate și sunt tratate distinct diferitele situații de reacții adverse, nefiind puține cazurile din care tratarea superficială duce la concluzia că serul folosit le generează, ca după aceea să fie făcute dezmințiri. Presa care este în goană după senzațional preia din zbor informații, le prezintă fără a fi supuse unor analize de specialitate și generează confuzii dintre cele mai bizare, iar efectele în societate sunt devastatoare. UE nu are proceduri de niciun fel. Ar trebui ca în cazuri extreme să existe fluxuri foarte bine definite.

Se înregistrează un deces după primul vaccin sau după rapel.

Se fac analize.

Se face autopsierea.

Se stabilește cauza decesului.

Se emite un comunicat bine documentat, fără umbră de suspiciuni.

Se citește comunicatul, fără interpretări de presă.

Punct.

Acum nu se procedează așa și a fost indusă ideea că decesele s-au înregistrat din cauza vaccinului. Aceasta este informația. Degeaba se revine cu comunicatul și se spune că persoana a decedat din cu totul alte cauze. Efectul comunicatului este minim, căci prima informație a contat. 

Sac statistica ar fi  lucrat cu setruri de date privind colectivități mari, adică ceva precum serii de date cu 30.000 elemente, ar fi fost normalitate ca studiile de corelații să se facă în tabele cu mai multe coloane, fiecare având același număr de termeni, adică 30.000. Am mari semne de întrebare că 2.000 situații privind reacții adverse ușoare, 150 situații cu reacții importante și un număr de decese redus în studiile statisticii care folosesc metodele actuale ar oferi informații, ceea ce mă duce cu gândul la voturile din circumscripția 23 August în care candida Nicolae CEAUȘERSCU și unde avea unanimitate, căci buletinele de vot cu înjurături nu era luate în calcul. Statistica pe colectivități mari trebuie să introducă metode noi, revoluționare, căci indicatorii de tipul I=A/B sau analiza de corelație sunt fără valoare.

(14 martie 2021)

Coeficienții de ierarhizare și salariile

De la un timp, unii lideri de sindicat vorbesc despre necesitatea de elaborare a listei de meserii și de stabilire a coeficienților de ierarhizare. Mai mult, vin și spun că fără ordine publică nu există educație, fără educație nu există sănătate. Se revine de fiecare dată la veșnica întrebare: cine a fost primul, oul sau găina? Teoria exonomică vorbește despre valoare, despre coeficienți de utilitate care sunt valori numerice pozitive și subunitare, care asemeni probabilităților, permit elaborarea a tot felul de modele cibernetice extrem de spectaculoase. Cum se calculează acești coeficienți de utilitate este o întreagă tărășenie. 

Am avut oarece preocupări pe această zonă și concluzia mea este că mai subiectivă abordare ca încercarea de a stabili coeficienți de utililitate rar se întâlnește și în teorie, dar și în practică.

Pentru a ierarhiza niște caracteristici de calitate, am procedat astfel:

- am selectat niște specialiști, destul de mulți, adică vreo 450;

- i-am pus să scrie ei caracteristici de calitate si să le dea note  diferite după importanța percepută;

- am eliminat extremele ca la patinaj;

- am eliminat repetitivitățile de inspirație comună;

- am eliminat fișele cu note identice la toate caracteristicile;

- am constituit prin reuniune lista caracteristicilor;

- am eliminat caracteristicile cu mai puțin de 16 apariții în fișe;

- a rezultat un tabel cu  caracteristici pe coloane și specialiști pe linii;

- am calculat numărul total al caracteristicilor;

- am calculat sume pe coloane și pe linii;

- am calculat ponderile relative ale caracteristicilor.

Pe eșantioane mult mai mici am făcut încercări și rezultatele au fost catastrofale, adică toarte caracteristicile a rezultat că au coeficienți de importanță foarte-foarte apropiați, ceea ce nu slijește la nimic. De aceea, am procedat la la Eurovision și chiar mai mult, lărgind pur și simplu banda punctajelor și în cadrul ei am definit subintervale disjuncte și destul de îndepărtate unele de altele. Rezultatul s-a ameliorat semnificativ, numai că apar o serie de aspecte legate de variabilitatea coeficienților de importanță atunci vând se schimbă:

- eșantionul de specialiști;

- numărul de subintervale;

- distribuirea subintervalelor chiar și pe aceeași pe bandă.

Am socotit că a calcula cu precizie de 2 zecimale coeficienții de ierarhizare este exat ca și când o gospodină face cozonac și zice:

- se pun 1,23456 grame sare;

- se toarnă 0,6734 litri lapte la temperatura de 27,4569 grade;

- se amestecă 14,123711 minute;

- ............. altele tot așa de precise;

- se pune făină câtă înghite.

Introducerea unei aproximații duce la distrugerea fineței întregii abordări. Ori, în calculul coeficienților de importanță, de utilitate sau de ierarhizare, oricum li se va zice, subiectivismul este mai mult decât demolator. Cred că în legea salarizării o astfel de abordare este absolut devastatoare, întrucât nu se va adopta în nici 1.000 de ani de aici încolo, pentru că fiecare categorie socio-profesională se va considera nedreptățită. Ori se dau salarii identice ca în comunismul obscen cu egalitarism absolut, ori lumea muncește degeaba pur și simplu și moare de foame.

Societatea are o serie de chestii deja fixate și nimeni nu trebuie nici să le perturbe și nici să le corecteze. De aceea se fac legi ale salarizării imperfecte, de aceea se aduc corecții până se ajung la salrii obraznice și tocmai de aceea se vine din 5 în 5 ani cu o nouă lege a salarizării. Acum este important să se pornească cu ceva, adică un altceva decât haosul de până acum, ca prin corecții și îmbunătățiri să se creeze un nou haos peste vreo 5-10 ca lumea să o ia de la capăt.

(11 aprilie 2017)