De la descântec la terapie

Văd că acum se vorbește foarte mult despre ședințele de terapie. Am văzut în filmele americane de comedie cam ce însemna ca un nene sau o tanti sau un cuplu format dintr-o tanti și un nene, să meargă la ședințe de terapie. Mi-am adus aminte că de mii și mii de ani, pe meleagurile noastre cele mioritice se făcea terapie. Era de fapt vorba despre babe care descântau. Pe vremea copilăriei mele, era Baba COSTANTINA, o mână de femeie, cu pielea zbârcită pe față, numai piele și os, care știa să descânte și care atunci când copilul nu era cum trebuie, îi descânta, copilul se uita în ochii ei și după două trei ședințe de descântece, copilul devenea exact așa cum trebuia să fie.
Baba COSTANTINA știa să descânte nu numai de deochi, dar știa să le strunească pe femeile tinere în ale căsniciei, căci le descânta de iubire, de ținut bărbatul lângă ele și de multe altele. Baba COSTANTINA știa să le vorbească tuturor, căci avea vorba șoptită și mai avea darul de a-l face pe om să-și deschidă sufletul. Ea vedea rănile de pe suflet și avea pansamente pentru aceste răni, fie cu vorbe, fie cu ceaiuri din ierburi numai de ea știute, căci bunica ei o învățase de toate. Acum s-a cam pierdut darul descântecului și oamenii merg la terapie, dar descântecul nu exclude terapia, cum nici terapia nu exclude descântecul. Nu pledez pentru a se înființa o facultate de descântat așa cum este facultatea de psihologie, dar lumea nu trebuie să uite trecutul, căci cine nu are trecut, cu siguranță, nu are viitor.

(04 septembrie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ana nebuna

Așa i se zicea: Ana nebuna. Nu știu dacă era nebună, dar după ceea ce făcea, ne ducea pe toți cu gândul că ceva sticleți are ea la cap.
Ana avea capre.
Ana mergea cu caprele prin mărăcini și venea zgâriată toată pe mâini, pe picioare, pe față. 
Ana venea cu sacii de iarbă s-o pună la uscat pentru capre.
Ana se temea de farmece și credea că lumea îi face ei farmece.

Ana umbla cu ciorapi de lână fie vara, fie iarna.

Ana nu mergea la biserică, dar își trimitea fiica să-i aducă aghiazmă și să dea acatiste.

Ana se închina tot timpul pe stradă și bătea mătănii de parcă ziceai că e apucată.

Ana și-a bătut păsărica la trecerea mașinii cu CEAUȘESCU pe la noi prin mahala dinspre Bascov.

Pe mine m-a impresionat Ana nu ca persoană, ci ca ființă care știe să trăiască într-o izolare totală, fără a avea dialog cu nimeni, fără a accepta că trăiește într-o lume ca toți ceilalți, dar care credea că toți îi sunt dușmani. M-a impresionat că atunci când a trecut prin dreptul porții noastre și i-am zis sărut mâna, ea a scuipat de trei ori în trei direcții diferite și a mers mai departe cu masul iuțit, deși eu eram doar un copil de vreo opt ani, nu mai mult și se zice că la vârsta aceea copiii nu sunt purtători de păcate.


(02 aprilie 2023)