5.000 cântăreți de folclor: Ioana RADU

Mă mândresc cu faptul că am fost contemporan cu Ioana RADU. Când eram copil, mergeam la spectacole unde ea cânta căci în acele vremuri artiștii cutreierau  țara. Îmi amintesc că la un moment dat a oprit în dreptul porții noastre o mașină să-l preia pe dirijorul de la Doina Argeșului, Alexandru BUSUIOC, care stătea la câteva case de noi, peste drum. În acea mașină erau mai multe artiste, printre care și Ioana RADU. M-a impresionat cum Ioana RADU s-a adresat uneia dintre artiste cu dumneata, deși Ioana RADU era cine era, iar celelalte erau artiste la început de drum sau artiste de-ale locului de la noi. Ioana RADU a avut un repertoriu fabulos și aici îl exemplific cu câteva dintre cântece, discografia lui Ioana RADU fiind mult mai bogată.
Am o mândră mititică

Anicuța neichii, dragă

Aș vrea iar anii tinereții

Bate vântul vinerea

Bulgăraș de gheață rece

Bună seara, mândră bună

Car frumos cu patru boi

Cine-a pus cârciuma-n drum

Cine mi te-a scos în cale

Ciobănaș cu trei sute de oi

De-aș trăi ca bradu-n munte

Dealu-i deal și valea-i vale

De la moară pân-la gară

De la Primărie-n sus 

Dă Doamne și omului

Di, di, di, murgule, di

Era iarnă și ningea

Geaba-i lună, geaba-i stele

Gheorghe, Gheorghe

 La puțul cu cinci izvoare

I-auzi valea cum mai sună

Inimă cu venin mult

Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești?

La fereastra cu zorele

La umbra nucului bătrân

Lasă-mă să pătimesc. a se asculta Hora păcii interpretată de Maria LĂTĂREȚU

Leliță Ioană

Mai vino seara pe la noi

M-aș duce și eu la nuntă

Mi s-a rupt căruța-n drum

N-am să trăiesc cât pământul

Pelin beau, pelin mănânc

Piatră, piatră

Ridică mîndro perdeaua

Și-n chioșc fanfara cântă

Toată lumea-mi zice lotru

Tudorițo, nene

Ioana RADU a interpretat multe romanțe. Ea este numită și regina romanțelor. Pentru romanțele interpretate a primit titlul de artistă a poporului din RPR. Pe Youtube se află câteva clipuri cu Ioana RADU interpretând cântece vesele și romanțe în programele de Revelion din vremurile de demult.

Vocea Ioanei RADU este inconfundabilă. Dicția Ioanei RADU este perfectă. Cântecele Ioanei RADU sunt hituri și este greu să fie interpretate de altcineva fără să se zică instinctiv, că Ioana RADU le cânta altfel, ea fiind referința.


(10 februarie 2024)

Interfețele comune

Stau și mă minunez cum fac unii dezvoltatori interfețele, de te pun la grele încercări. În mod normal, ar trebui ca interfața să fie atât de simplă, încât utilizatorul nou să folosească aplicația ca și cum o știe de-o viață. Îmi aduc aminte că eram pe aeroportul din Hamburg și acolo erau multe screen touch-uri care te îmbiau să le utilizezi. Mesajul cu care te întâmpinau era de bun venit în limbile germană, franceză și engleză. Erau în dreapta sus și cele trei drapele, ceea ce însemna că clientul avea posibilitatea să aleagă limba în care dorește să interacționeze.
Am ales limba engleză. Au apărut niște butoane, exact pe care eu le așteptam, de parcă aplicația era făcută special pentru mine. Am interacționat direct, fără nicio problemă, ca și cum lucrasem cu acea aplicație de când mă născusem. Am căutat să înțeleg cum reușiseră dezvoltatorii o asemenea performanță.
Cei ce construiesc o interfață trebuie să studieze clar colectivitatea căreia se adresează aplicația. Cei ce formează colectivitatea au anumite probleme de rezolvat. Unele probleme diferă ca frecvență de rezolvare față de altele și dezvoltatorii trebuie să știe cu precizie acest aspect, pentru a nu include în interfață elemente care frizează penibilul prin lipsa lor de importanță.
Eu, dacă vreau să intru pe un portal cu muzică și acolo se găsesc de toate pentru toți, interfața trebuie să mă ajute că găsesc ceea ce mă interesează. Să iau de exemplu site-ul oficial al lui Electrecord, care este un exemplu de AȘA NU!
Are în stânga sus cuvântul Electrecord și dacă dai click pe el, se obține pagina pe care ești, ceea ce arată o chestie inutilă din start. În aceeași linie se află:
- acasă,
- știri,
- servicii,
- despre,
- echipa,
- contact,
- căutare.

În partea dreaptă se află numerele 01, 02, 03 și 04 care duc spre nicăieri, căci ceea ce este pus la dispoziție este de-a dreptul nesemnificativ, informațiile au caracter repetitiv de știri, studio de producție, artiști care ne-au onorat cu prezența lor.

Așa cum este construită interfața aceasta evidențiază limitele managementului acestei organizații care stă cu c-rul pe un tezaur inestimabil, pe care nu știe să-l folosească.

Interfața trebuia să conțină:

- contul meu,

- tipuri de muzică,

- artiști,

- compozitori,

- titluri de cântece,

- ani de înregistrare,

- posibilitatea de a face liste,

- abonamente.

Dacă dorea să închirieze instrumente și echipamente, nu trebuia să fie Electrecord, un simbol, ci un srl amărât. Dacă dorea să se promoveze ca echipă managerială trebuia s-o facă doar după ce profitul avea 8 zerouri după o cifră semnificativă.


(25 februarie 2022)

Mia BARBU, o voce cu adevărat mare

Când Angela GHEORGHIU a pronunțat numele Mia BARBU nu știam că marea cântăreață de folclor și de romanțe a fost și pedagog și nu orice fel de pedagog, din moment ce Angela GHEORGHIU a vorbit așa de frumos despre ce a învățat de la ea, prin comparație cu reținerile față de profesoara ei din conservator Arta FLORERSCU.

Eu am ascultat-o pe  Mia BARBU în copilăria mea cu Vino mamă să mă vezi și La fereastra casei mele, căci pe mine romanțele m-au plictisit și nu le-am apreciat indiferent de cine erau cântate, căci parcă erau muzică de mort. Acum cântecul la fereastra casei mele este cunoscut în interpretarea lui Ileana SĂRĂROIU, dar ascultând și interpretarea lui Mia BARBU se va vedea că originalul este valoros. Nu am zis mult mai valoros, căci aici e chestiune de gusturi, de experiență și de exigență.

Se vede că Mia BARBU este o voce cultivată după dicție, întindere, respirație și rotunjimea sunetelor, căci în ziua de azi folcloristele tunată, buzoase, botoxate, care țopăie în cel mai vulgar mod, rostind versuri de foarte proastă calitate, se vede că nu au cultură muzicală, ci doar aleargă după așa-zise evenimente unde pică banul gros, nu au exercițiu, ritm și nici ureche muzicală, cât despre voce nu mai amintesc.

(22 octombrie 2021)

Un Rigoletto istoric

În anul 1963 la Electrecord a fost înregistrată opera RIGOLETTO de Giuseppe VERDI având  distribuția următoare:

RIGOLETTO - Nicolae FERLEA de 36 ani

Gilda - Magda IANCULESCU de 34 ani

Maddalena - Dorotheea PALADE

Ducele de Mantua - Ion BUZEA de 25 ani

Sparacifule - Nicolae RAFAEL

Borsa - Dimitrie SCURTU

Giovanna - Valeria SAVU

Monterone - Nicolae FLOREI de 36 ani

Contesa CEPRANO - Victoria DRĂGĂNESCU

Contele CEPRANO -  Jean BĂNESCU

Marullo - Ștefan PETRESCU

Pajul - Valeria SAVU

A dirijat Jean BOBESCU de 73 ani.

Să îcercăm și să comparăm acea înregistrare din 1963 cu voci remarcabile cu ceea ce ne oferă acum Internetul și vom vedea că în acei ani la Opera din București se făcea artă de calitate, căci erau artiști mari și comuniștii oricât de stupizi au fost, nu i-au adus pe artiști în starea de umilință în acre sunt azi, când la ONB spectacolele bune sunt rare, iar artiștii noștri pătrund aproape deloc pe carole scene lirice ale lumii.

Să mai remarcăm ceva: interpreții rolurilor principale erau foarte tineri. Când ești bătrân te lasă vocea, orice s-ar zice. Un RIGOLETTO la 36 ani este cu mult mai proaspăt ți mai în forță decât unul de peste 70 de ani, iar un duce de Mantua cu un tenor la 25 ani sună altfel decât unul la 50.

Dicția soliștilor este perfectă. Cine are libretul vede că niciun sunet nu lipsește în cât, lucru foarte rar la soliștii de la operă unde de multe ori nu înțelegi ce spun.

(12 aprilie 2021) 

Nicolae FURDUI IANCU este mereu același

În vremurile când se organiza tabăra de vară a studenților economiști în cadrul Fundației PRO OECONOMICA de la Tușnad a lui Lucacs BREDA, am avut fericitul prilej ca de Sfânta Maria să particip la o serbare câmpenească la Izvolul Mureșului, unde a fost un concert și a cântat Nicolae FURDUI IANCU alături de mulți alți interpreți de folclor autentic.

Am admirat la acest interpret:

- costumul,

- ținuta,

- vocea,

- repertoriul,

- gestica,

- atitudinea,

- seninătatea.

Se vedea la cântărețul Nicolae FURDUI IANCU și clasa și faptul că-și respectă publicul, mai ales că în acea perioadă era destul de multă liniște peste țară. A cântat live și am urmărit comportamentul său, comparativ cu cântăreții care mai introduc diverse chiote sau cuvinte de lume, chipurile pentru a avea un dialog cu publicul. La cântărețul Nicolae FURDUI IANCU cântecul e cântec și ceea ce are de transmis o face păstrând atitudinea fermă de interpret care electrizează masele prin mesaj, prin voce și prin interpretare, nefiind necesare brizbrizuri ieftine de bodegă cu bețivi.

Eu aveam CD-ul din 1996 al lui Nicolae FURDUI IANCU care poartă titlul De-ar fi mândra-n Deal la Cruce, după care ascultam cu mare plăcere Nu mă bate, Doamne tare, Bate-o noaptea pe nana, Bate-mă, Doamne să mor și Coborâi din deal în vale. Am considerat că Nicolae FURDUI IANCU a dat dovadă de mult curaj să cânte ceea ce este clasic în repertoriul Mariei TĂNASE, de care s-a achitat excelent.

(05 aprilie 2021)

Portalul Electrecord.com

Minunea s-a produs!
Cei ce dețineau un adevărat tezaur, au reușit digitizarea și iată-i acum pe piața muzicii cu realizările lor istorice!
Poratlul ELECTRECORD este realizat corect, ținând seama de modalitățile tradiționale de grupare a producțiilor, după mai multe criterii. Sistemul de regăsire are la bază cele mai noi modalități, ceea ce permite obținerea de răspunsuri corecte, adică foarte apropiate de ceea ce caută orice meloman. Am plecat să caut anumite piese și fără eforturi deosebite le-am găsit, ceea ce înseamnă ca tezaurul va fi foarte bine valorificat.
Nu trebuie nimic special pentru a intra pe acest portal, în coparație cu altele, totul este sugestiv, direct și uniform, vocabularul este unul comun, nivelurile de dispunere sunt de tip arborescent, ceea ce facilitează foarte mult drumul până la piesa căutată.
Consider ca acesta este un pas deosebit de important spre a dezvolta avuția națională digitală. atât de necesară unui popor cu tradiții culturale autentice.

(24 noiembrie 2016)