Românii noșri de pretutindeni

Circul mult prin Europa.
De fiecare dată am fost plăcut impresionat să intru în vorbă cu români stabiliți în străinătate.
Anul acesta, oriunde am fost și am stat ceva mai mult, am stat de vorbă cu români de-ai noștri.

În Trier am discutat cu doi tineri care lucrau în hotelul unde am tras și eu.

În Bruxelles, la Magazinul de articole sportive de la Mini Europe, am vorbit cu o domnișoară de fel din Banat.

Într-o localitate din Austria am vorbit cu o doamnă care lucra acolo.

În localitatea din Austria cu Tirolul am stat de vorbă cu cineva care lucra într-o patiserie.

Lângă Viena, când am mers la micul dejun, o doamnă care ne-a auzit vorbind românește, a intrat în vorbă cu noi. Era româncă din Bihor și lucra la hotelul unde am tras noi, la recepție.

Da din șapte locuri, în toate șapte să întâlnești persoane care vorbesc limba ta, este dovada clară că foarte mulți dintre românii noștri au plecat în bejenie și și-au lăsat rostul lor de acolo de unde s-au născut, în lipsa speranței că în țara natală vor avea vreo șansă la o viață mai bună. La cele șase milioane de români plecat șa muncă în străinătate, șansa de a-i întâlni oriunde mergi prin Europa, este foarte mare.

Mă bucur să-i știu că  și-au găsit acolo un rost, chiar dacă nu sunt la ei acasă, pentru că a munci din greu și a avea pe ce pune mâna este una, iar a trăi de pe o zi pe alta în tristețe și fără speranță este alta, dar este varianta cea mai rea.

(08 iulie 2026)

DOREL, produs de export

M-a apucat o mândrie deosebită în momentul când am aflat că DOREL,  celebrul meseriaș DOREL a devenit produs de export emblematic al nostru.
Ieri 06 iulie 2026 am avut ocazia să trăiesc pe pielea mea ceea ce a făcut DOREL la un hotel de lângă Viena. Când am plecat să mănânc, am văzut pe DOREL lucrând într-o cameră, cu geanta de scule pusă undeva pe hol și fluierând un cântec neaoș al folclorului nostru inconfundabil.
Când m-am întors la cameră, am avut surpriza să constat că nu mai aveam curent electric. Am crezut că este vorba de o pană de curent. Chiar mă gândeam la un  black-out  și chiar m-am speriat. Am mers la recepție și mi s-a confirmat că DOREL a lucrat la instalația electrică. Atunci mândria mea s-a amplificat, pentru că pe DOREL l-am cunoscut acum vreo 20 de ani, câcnd a venit la mine la apartament, a desfăcut niște fire și după 7 ore de muncă a fost nevoie să vină un meșter să refacă instalația.

A fost nevoie ca doamna de la recepție să ne schimbe camera, pentru a avea curent electric. DOREL își încheiase programul de lucru și se bucura de orele de tuhnă, după isprăvile făcute la locul de muncă.

(07 iulie 2026)

Discriminarea subtilă

Eu circul cu mașina mea prin Europa destul de mult și sunt îndreptățit să fac afirmația că sunt discriminat că sunt român, atunci când merg să ocup camera de hotel, rezervată încă de acasă. Știind care sunt caracteristicile camerei atunci când am făcut rezervarea și am corelat ceea ce mi se oferă cu prețul cerut, când am ajuns, camera care mi s-a dat nu era nici pe departe ceea ce plăteam și de fiecare dată:
- am cerut să văd camera,
- dacă nu corespundea cu poza camerei rezervate și plătite, am cerut să mi se respecte rezervarea.
Am observat reticența celor de la recepție și doar insistențele mele au făcut să mi se ofere exact ceea ce am plătit. Nu spun că există discriminare pe față, dar discriminare subtilă, că sunt român, tot există. 

Am învățat lecția și plec cu toate piesele de la dosar, pentru a mi se respecta dreptul de a primi de la recepția hotelului, exact ceea ce am plătit, nici mai mult, nici mai puțin.

La un hotel în Trier, unde am rezervat acum doi ani o cameră ca lumea, mi-a fost repartizată o cameră, undeva într-un pod, mică, întunecoasă și încercările de a o schimba nu au fost de succes, dar acolo există niște reguli foarte clare și pentru a nu reclama, managerul hotelului a făcut o compensare, dar nu de compensare era vorba, ci faptul acea cameră nu era ceea ce cerusem. Tot în Trier, cu o altă ocazie, camera primită avea instalația sanitară defectă și faptul că am solicitat repararea, l-a făcut pe instalator să arate cât de grozav era el, deși priceperea trebuia să și-o pună în evidență înainte de a veni noi la acea cameră.

La Rotterdorf la un hotel mi s-a dat o cameră unde lumina zilei intra prin ferestrele de la baie și de la WC, camera neavând ferestrele ei. La Kavarna, deși știam ce cameră am plătit, mi s-a repartizat inițial o cameră de tot rahatul și după insistențe, acea cameră mi-a fost schimbată cu camera plătită. La Scopje mi s-a dat o cameră cu mult mai mică și mai prost orientată, dar problema s-a rezolvat mai repede decât mă așteptam. La Kaltenbach într-un hotel apoape gol, mi s-a dat o cameră la etajul al III-lea, din acelea cu tavanul înclinat, de ultim etaj, care se încinge la căldură. În Bruxelles la un hotel așa-zis bun, am primit o cameră la demisol, mică, meschină, de nota 2(doi), dar eram prea obosit ca să mai fac comentarii s-o schimb, deși mi s-a zis că drept compensație mi se dă micul dejun pentru cât stau acolo, dar scârba produsă a fost atât de mare încât nu am intrat în jocul managerului.

În concluzie, cam în 60% din cazurile în care m-am cazat, am fost discriminat. Nu mi s-a spus că sunt tratat așa rău din cauză că sunt român, ci la recepție fiind completate documente din care rezulta de unde sunt, a determinat atitudinea neprofesionistă a personalului, generată de considerente istorice sau de comportament a unor conaționali de-ai mei, deși și eu plătesc ca orice alt cetățean care vrea să stea la hotel. Este o discriminare subtilă, făcută mai delicat, mai grosolan, dar discriminare se cheamă.


(03 iulie 2026)

Calamitatea din fotbalul mioritic

Meciul calamitate dintre echipele naționale ale României și Ciprului s-a desfășurat marți 09 septembrie 2025 pe GSP Stadium din Nicosia și s-a încheiat cu scorul de 2 - 2. România este o țară cu o populație de  18.888.174, iar Ciprul este o țară cu o populație de 1.344.976, adică de 14 ori mai mică. Clasamentul grupei H este:
1. Bosnia și Herțegovina - 12p
2. Austria - 12p 
3. România - 7p
4. Cipru - 4p
5. San Marino - 0p
Eu am zis: LUCESCULE, lasă-ne! Acum nici nu e OK să schimbi caii la jumătatea cursei, dar nici umilința nu este o soluție. LUCESCU a fost foarte bun cândva, dar omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun, așa că plecarea sa este singura soluție pentru a ieși din rahat. Cât despre fotbaliști, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, căci ne-munca se vede pe ei și nu mai trebuie nicio justificare. 

(10 septembrie 2025)

O stradă din orășelul austriac MELK

 

(17 octombrie 2024)

Statui în orășelul austriac MEL

 (17 octombrie 2024)

Soarta lui Volodymyr ZELENSKYY

Volodymyr ZELENSKYY președintele Ucrainei ales în anul 2019 este un bărbat tânăr la 45 de ani, un om dinamic, cu idei clare, cu vorbă măsurată, cu decizii asumate, care a reușit să impună țara sa pe harta lumii prin dârzenia cu care poporul lui luptă pe fronturile de est împotriva armatei ruse. Armata ucraineană a beneficiat de sprijinul militar și economic masiv al USA și țărilor UE și războiul pe care mulți analiști îl credeau de scurtă durată, acum se dovedește că nu este așa și după mai mult de doi ani de război lucrurile s-au schimbat și evaluările sunt și ele altele, mai ales că anul 2024 va fi un an greu, al alegerilor democratice din USA și din multe țări europene. Aceste alegeri schimbă radical politicile legate de războiul dintre Ucraina și Rusia, ținând cont că sancțiunile impuse Rusiei au avut efecte directe asupra țărilor importatoare de petrol și de gaz rusesc. 

Soarta președintelui Volodymyr ZELENSKYY depinde în totalitate de cum decurge războiul dintre țara sa și Rusia, de victoriile pe care armata ucraineană le înregistrează pe câmpurile de luptă, de teritoriile recucerite de aceasta. În intervalul 15 - 17 martie 2024 vor avea alegeri prezidențiale în Rusia, ceea ce presupune ca alegătorii ruși să meargă la urne cu sentimente reînnoite de triumf, așa cum i-a obișnuit propaganda din țara lor, ceea ce înseamnă că și armata rusă își va intensifica bombardamentele și atacurile terestre în lunile ianuarie și februarie, lucru pe care strategii ucrainieni îl au în vedere cu siguranță. 

Am spus că Ucraina a beneficiat de ajutorul masiv militar și economic al USA și țărilor din UE, dar atât în USA, cât și în unele țări ale UE în 2024 vor avea loc alegeri și tema războiului dintre Rusia și Ucraina este o temă importantă, iar efectele economice ale războiului, resimțite de multe țări din UE vor influența pozițiile politicienilor din aceste țări, ceea ce va cântări greu în economia războiului și în dinamica poziției președintelui  Volodymyr ZELENSKYY pe plan intern, căci orice fluctuații ale ajutorului economic, politic și militar din partea USA și UE  se vor reflecta dramatic pe frontul ucrainean și bine ar fi dacă țările care sprijină cauza ucraineană să mențină ritmul acestui sprijin și în anul 2024, pentru ca strategia președintelui Volodymyr ZELENSKYY să aibă asigurată continuitatea și soarta lui să fie una sigură. Să nu uităm că Ungaria și Austria sunt țări membre UE. Să nu uităm că Rusia dorește să schimbe ordinea mondială și are aliați puternici în țări cu aproape două miliarde de locuitori.

(12 decembrie 2024)

Ce-i tot dați cu SCHENGEN, măi băieți?

A devenit o obsesie chestia cu intrarea în SCHENGEN. Este ca în cazul tipului acela autor de cărți, polițist ca meserie, care tot dă examen la Academia de Poliție și nu intră, dar el nu se lasă, tot încearcă. De un an și un pic, toată atenția este concentrată pe admiterea noastră și a Bulgariei în spațiul SCHENGEN, deși se știe exact că unanimitatea nu există. O unanimitate se construiește, nu se impune, o știe orice bebeluș de când iese din burta mumă-sii. Numai noi nu înțelegem acest lucru. Și faptul că oamenii nu înțeleg chestiuni elementare se vede și din insistența cu care este presată Austria să-și schimbe poziția. Este o chestiune de management politic de manual elementar conform căruia cel care și-a exprimat un veto, pentru a reveni asupra lui trebuie să treacă timp foarte mult sau să se întâmple ceva absolut spectaculos care să determine schimbarea de atitudine. Cum nici una și nici cealaltă nu s-au produs, mi se pare stranie insistența politicienilor din spațiul mioritic legată de intrarea în spațiul SCHENGEN și întâlnirile cu miniștri de interne austrieci fie la Viena, fie la București, pentru a discuta acest subiect. Toată lumea vrea în SCHENGEN de la noi, dar schimbarea atitudinii celui care a spus nu, presupune diplomație, presupune muncă diplomatică, iar nerăbdarea de la București nu arată creșterea intensității muncii diplomatice, ba din contră, goana după o himeră care se depărtează în loc să se apropie. Dacă la București se vor pune oamenii pe treabă și vor aprofunda problema, cu siguranță rezultatele se vor vedea. Dacă la București oamenii vor dansa, vor trăncăni aiurea și vor arăta doar cu degetul, rezultatul favorabil nu va veni.


(25 august 2023)

#REZIST: Finanțatorii

În mod eronat, lumea din spațiul mioritic îi asociază pe membrii colectivității #REZIST cu ONG-urile și de aici cu finanțatorii din străinătate, mai exact cu miliardarul George SOROS. Îmi aduc aminte că în timpul Primului Război Mondial, Mareșalul Alexandru AVERESCU devenise o figură emblematică a poporului și mulți oameni povesteau că l-au văzut me Mareșal la intervale extrem de scurte de timp în puncte geografie extrem de depărtate. În imaginația oamenilor, Mareșalul Alexandru AVERESCU era prezent peste tot. Așa stau lucrurile și cu miliardarul George SOROS, cel care a făcut fundații peste tot în lume și a acordat burse care-i poartă numele, unor tineri pentru a urma cursuri la universități bune din Statele Unite ale Americii, pentru a înțelege mai bine mecanismele democratice, ca reveniți la ei în țară, tinerii să militeze pentru ca valorile autentice democratice să fie implementate și la ei.

Unii dintre membrii colectivității #REZIST sunt în ONG-uri, în fundații și desfășoară muncă de voluntariat, dar cei mai mulți sunt persoane care lucrează atât în mediul privat, cât și la stat, pe poziții extrem de diferite, toți fiind legați de dorința de a aduce România pe drumul dezvoltării corecte, așa cum se dezvoltă țări cu democrații consolidate precum USA, Germania, Anglia, Danemarca, Austria, Suedia, Norvegia, dar și altele.

Pentru adversarii #REZIST, chestiunea cu finanțatorii este un mijloc propagandistic arhicunoscut, de a-i face pe membrii colectivității #REZIST ca fiind niște oameni care răspund la comenzile venite din exterior, ca fiind rupți de dezideratele poporului, melodie pe care am auzit-o de la trompetele FSN-iste în anii '90 când erau descriși protestatarii din Piața Universității care stăteau în corturi, care consumau băuturi alcoolice, mâncau ciocolate cu stimulente, se dedau la tot felul de orgii, toate conturând ideea de golani, finanțați de forțe care vor să destabilizeze fragila democrație originală din viziunea iliesciană. Se vede că propaganda anti-#REZIST folosește aceleași tehnici și metode de odinioară, iar a susține că marile proteste din anii 2017, 2018 și 2019 care au avut loc în București, dar și în alte orașe din țară sunt rezultatul unor finanțări deja este o ipoteză grosolană, căci sumele necesare depășesc cu mult chiar și bugetele unor miliardari, căci nimic nu se concentrează doar într-o țară cu 20 de milioane de suflete, iar miliardarii operează în business-uri la scară mondială.

Observ cum conservatoriștii, în încercarea lor disperată de a-i discredita pe #REZIȘTI caută tot felul de modalități de a arăta că aceștia au venituri din surse obscure, deși managementul pe proiecte oferă nenumărate surse de venit celor ce derulează activități în cadrul unor proiecte, fără a fi legați de programe stricte și de condică de prezență. Ceea ce mă miră pe mine profund este legat de faptul că niciodată nu am văzut o analiză detaliată la cum un bugetar oarecare, fără talente manageriale, devine milionar în euro, nici măcar prin derularea de contracte cu statul, ci pur și simplu, că există și lucrează la stat, în pixul său stând întregul mister la umplerii conturilor prin bănci de aiurea, greu identificabile.

(01 iulie 2023)

Bietul Marcel CIOLACU are obsesii de virgin

Marcel CIOLACU a rezolvat toate problemele din PNRR și i-a rămas problema impozitării salariilor celor din IT&C. Orice fecioară, conștientă că-și va pierde virginitatea într-o zi, își face gânduri cum se va petrece acest lucru. Marcel CIOLACU este un bărbat la 56 de ani și visurile de cum își va pierde el virginitatea le-a avut acum multe zeci de ani și numai niște reminiscențe dureroase îl fac pe el să se gândească la acele momente pe care le asociază salariilor din IT&C și mai ales cu scutirea de impozite de acolo. El spune în naivitatea lui că UE îi cere să elimine excepțiile și în IT este excepție. Nu-și dă seama nefericitul de Marcel CIOLACU că eliminând scutirea de impozit a IT-iștilor, aceștia vor pleca in corpore spre lumea civilizată, care îi așteaptă cu brațele deschise, adică exact în Germania, Anglia, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Danemarca, Austria, Olanda și USA.

Marcel CIOLACU are consilieri atât de slabi, că nimic nu mi-am închipuit. Nici că era să fie altfel, căci fiecare își alege oamenii după chipul și asemănarea lui. Marcel CIOLACU este absolvent al Universității Ecologice, aflată pe poziția 61 din 74 de universități. În niciun caz nu va avea consilieri de la BABEȘ-BOLYAI care este pe poziția 2 sau de la Universitatea București care este pe poziția 4, ci de la universități de care să nu-i creeze lui probleme și pe care să-i domine. Numai așa se explică prostiile pe care Marcel CIOLACU le debitează în public de când este premier. El nu știe că IT-iștii au bagajele făcute, posturile antamate și doar așteaptă decizia bizară cu eliminarea eliminării impozitului pe salariu, ca să plece. Îi voi spune acestui nefericit că nu am eu timp să-mi vizitez foștii absolvenți IT-ști foarte buni, zic eu, care s-au stabilit și și-au cumpărat case în Olanda, Belgia, Franța, Anglia, Germania, USA și care au plecat când a mai fost un zvon de revenirea la impozitarea salariilor pentru cei din IT. Nu mă apuc eu să-i fac niște calcule acestui Marcel CIOLACU, că tot nu le-ar înțelege, dar digitalizarea adevărată n-o face cu vidanjori, bucătari, coafeze, gropari, meserii onorabile, dar fără legătură cu digitalizarea, ci cu informaticieni, de care el vrea să-și bată joc umilindu-i. Mă felicit pentru zicerile și pentru sfaturile pe care le-am dat unor IT-iști, care sunt sigur că-mi mulțumesc pentru ele! 

Ar fi momentul că IT-iștii sunt o categorie specială de oameni care nu se lasă nici păcăliți, nici umiliți de unul ca Marcel CIOLACU, ajuns vremelnic pe poziția de premier, dar niciodată de președinte de stat.

(27 iunie 2023)

Dragoș ȚIGĂU, un ins bizar, needucat și primitiv

Nu mă apuc eu acum să răscolesc c-c-tul legat de Dragoș ȚIGĂU, ambasadorul României în Kenya ca să vedem:
- ce note a avut în liceu Dragoș ȚIGĂU,
- ce facultate a terminat Dragoș ȚIGĂU,
- cum a ajuns diplomat Dragoș ȚIGĂU,
- care este nivelul de cultură al lui Dragoș ȚIGĂU,
pentru a face toate legăturile și pentru a concluziona că acest Dragoș ȚIGĂU nu avea ce căuta în diplomație, căci nimic nu l-ar fi recomandat să ajungă acolo, din moment ce a stabilit performanța nefericită de a isca un scandal diplomatic prin zicerile lui rasiste la o manifestare importantă unde a fost și el prezent. Fiecare om se prezintă așa cum vrea el. La 56 de ani ai săi, Dragoș ȚIGĂU a trecut de la calitatea de profesor de liceu din Ploiești la diplomație. Spune că este absolvent al  Diplomatische Akademie Wien care nu. figurează printre cele 25 de entități din Austria care se află pe pozițiile 124 - 1200 în clasificarea mondială. Numai carențele de educație și cultura precară l-au dus pe Dragoș ȚIGĂU în situația absolut nepotrivită de a-și ruina cariera. Sunt sigur că Dragoș ȚIGĂU nu a muncit din greu pentru a ocupa pozițiade la Nairobi, căci dacă muncea din greu, știa s-o prețuiască și ar fi gândit fiecare cuvânt de zece ori înainte de a-l spune.

Pe multe canale de televiziune, nu apare numele lui, ci titulatura de ambasadorul României.

(11 iunie 2023)

Eu și țările vizitate

De-a lungul anilor am vizitat mai multe țări. Prima țară vizitată de mine a fost Bulgaria în anul 1969 pe când eram într-o tabără studențească la Costinești am plecat într-o excursie de o zi la Varna. M-a impresionat Bulgaria și m-am mirat că acolo se vindeau lămâile la felie.

Apoi am vizitat pe vremea comuniștilor URSS, Germania Democrată și Ungaria. Numai după 1989 am avut ocazia să vizitez mai multe țări, pe care le enumer aici și anume: Albania, Andora, Australia, Austria, Belgia, China, Croația, Danemarca, Germania, Gibraltar, Finlanda, Franța, Grecia, India, Italia, Irlanda, Japonia, Lichtenstein, Luxemburg, Macedonia de Nord, Mexic, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, San Marino, Serbia, Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Turcia.

De fiecare dată am găsit lucruri interesante, orașe frumoase, monumente de arhitectură remarcabile și muzee cu opere de artă dintre cele mai deosebite. Nu am în minte o țară despre care să spun că nu m-a impresionat prin ceva, despre care să spun că am mers atâția kilometri degeaba, că nu am găsit ceva care să merite efortul. Am avut ocazia să iau contact cu culturi diferite, cu obiceiuri diferite cu arhitecturi diferite și de fiecare dată am avut de învățat sau mi-am confirmat unele gânduri pe care le-am avut s-au m-am minunat că am ajuns să fiu în preajma unui monument foarte cunoscut, despre care citisem sau pe care-l văzusem doar în fotografii. Uneori am făcut și fotografii la acele monumente și ori de câte ori deschid un album cu fotografii sau revăd fotografii pe laptop, trăiesc momente speciale reamintindu-mi că am vizitat Roma și am văzut Columna lui Traian, că am văzut Statuia Libertății, că am văzut Arcul de triumf din Paris, că am văzut Acropole sau Taj Mahal, Piramida din Cabo sau câte și mai câte dintre minunile adevărate ale lumii acesteia.


(16 mai 2023)

Nici măcar în finală la Eurovision

Semifinala de joi 11 mai 2023 a venit cu un rezultat nefavorabil pentru componenții echipei mioritice care s-a deplasat la Eurovision 2023.

Echipele care s-au calificat sunt din Albania, Cipru, Estonia, Belgia, Austria, Lituania, Polonia, Australia, Armenia, Slovenia.

Așa cum am văzut la selecția națională, ceea ce s-a prezentat din țara noastră este ceva rămas în urmă cu cel puțin 5 ani, din toate punctele de vedere.

Carențele managementului televiziunii naționale și-au spus cuvântul și în acest an. Trebuie văzut unde scârțâie șandramaua dacă s-a ajuns aici, dar lipsesc ceva piese din puzzle și lipsa unei ierarhizări valorice aruncă o lumină urâtă asupra vizibilității noatre în peisajul muzical european.


(11 mai 2023) 

Fuse și se duse și EUROVISION-RO pe 2023

Să fiu cinstit n-am mai catadicsit să urmăresc abordările caricaturale ale preselecției locale pentru EUROVISION, pentru că ceea ce se întâmplă de 8 ani încoace nu mai justifică în niciun fel interesul meu pentru a pierde timpul în fața televizorului să văd improvizațiile de la TVR. Am inrat pe Internet și am văzut care este melodia câștigătoare. Am urmărit-o și am toate elementele să concluzionez că rezultatul va fi absolut modest la finala de la Liverpool pentru că:
-  nu există un premiu substanțial pentru a-i stimula pe participanți,
- se continuă cu intrarea în selecții a unor necunoscuți,
- soluția este facilă, iar muzica nu are nimic senzațional,
- ceea ce am auzit m-a dus undeva în anii '80.

În anul 2022 în finală cântecul care ne-a reprezentat a fost pe locul 18. Cântecul reprezentantului Ro va intra în finala a II-a din 11 mai 2023 și va fi al al VIII-lea. Acolo vor fi cântece din Armenia, Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Grecia, Islanda, România, Australia, Albania, Austria, Georgia, Lituania, Polonia, Slovenia, San Marino. Concurența este mare și puternică, deci șansele sunt foarte mici de a intra în finală. Chestia cu dezbrăcatul ca la spectacolele cu efecte ieftine de striptease nu cred că vor crește șansele, mai ales că tinerii nu sunt pachete de mușchi, ceea ce apreciază votanții de la EUROVISION. Textul scris pe pieptul solistului este bine construit, dar efectul era maxim pentru reprezentantul Ucrainei. 

Probabilitatea de calificare în finală este P = 4/16 = 0, 25 adică nepermis de mică.


(12 februarie 2023)

Abația MELK

În 20 august 2010, trecând pe autostrada care duce spre Viena cu GOLF-ul meu, am văzut o clădire impunătoare și fără a sta prea mult pe gânduri am hotărât să virez cu mașina și să merg în localitatea MELK din Austria. Am ajuns la clădirea aceea impunătoare care este o abație și am intrat s-o vizitez. Am fost impresionat de tot ce este acolo.

Am fost impresionat de starea perfectă în care se află toate detaliile de arhitectură, căci numai niște oameni care știu să păstreze au o construcție cu o arhitectură barocă, având foarte multe detalii complicate, care au o simbolistică aparte. În anul 2007 a fost emisă o monedă de argint cu Abația MELK.

Ca buni negustori ce sunt, cei de la muzeu aveau de vânzare moneda de argint de 10 euro, nu la valoarea nominală.

(25 decembrie 2022)

Viena arăta rău în anul 2019

Am trecut prin Viena de multe ori din 1999 încoace. În anul 2019 am ajuns la Viena și m-am cazat pe malul celălalt al Dunării și pentru a ajunge la Dom trebuia să traversez un pod.
Când am ajuns în centrul Vienei m-a șocat aspectul absolut de nerecunoscut al acestui oraș pentru că:
- era multă mizerie, hârtiile zburau la vârtejuri de vânt,
- lumea forfotea zgomotos,
- mulți vânzători ambulanți își strigau marfa de pe cuverturile așezate pe trotuar,
- alți vânzători te îmbiau cu ochelari de soare,
- prea multe haine triste și sărăcăcioase erau pe stradă,

Nu am înțeles prea bine despre ce e vorba, căci am văzut migranți și în alte țări, dar nu de la migranți era problema lipsei de disciplină urbană în Viena era vorba.

Am mers să mănânc ceva, am intrat într-o librărie cunoscută și apoi m-am grăbit să plec spre hotel, ca a doua zi să părăsesc Viena, deși aveam în program să stau încă două zile. Trebuia să facem rezervări pentru niște orășele mai mici. Am plecat și de fiecare dată când am intrat în Austria, am evitat acest oraș care nu mai era ceea ce a fost, o capitală luminoasă, transformată într-un bazar uricios.


(15 decembrie 2022)

Nemulțumiții de Klaus IOHANNIS

L-am ascultat pe președintele Klaus IOHANNIS vorbind la Bruxelles. L-au ascultat și alții și părerile sunt foarte împărțite. Noi românii, avem părerea că toți trebuie să gândească așa cum gândim noi. Ca niște comuniști intransif=genți ne repetăm în gând că cine nu e cu noi e împotriva noastră. Toată presa a fost inundată după 8 decembrie 2022 de cuvinte precum: umilință, boicot, Austria, SCHENHEN, NEHAMMER, KAMER, Croația și BODE.

Când l-au auzit pe președintele IOHANNIS de faptul că era supărat și dezamăgit, multora le-a încolțit ideea că la Bruxelles, acesta va avea o poziție tranșantă, că-și va pune mâinile în șolduri și-i va ocărî pe austrieci, așa cum ne-o zicem noi aici prin mahalalele de pe Ferentari. Dacă la Bruxelles președintele IOHANNIS a avut o altă abordare, clar că pe toți cei care chibițează de pe margine, nu le-a convenit și nu s-au sfiit să-l critice și să-i adreseze tot felul de vorbe, care mai de care mai colorate și pline de semnificații metafizice.

Eu știam cam cum gândește lumea despre noi, căci m-am mai plimbat și eu și am mai stat de vorbă cu străinii, deci nu am avut așteptări și pe mine m-a și mirat că Germania are cuvinte așa de frumoase la adresa noastră. Pentru prima dată l-am văzut pe președinte că știe să separe emoțiile de poziționarea corectă, căci cei care fac tot felul de ghiduții în spațiul nostru mioritic, trebuie să se uite în oglindă și să vadă că nu sunt nici Brad PITT și nici Angelina JOLIE, ci doar niște bieți oameni care se pierd în mulțimea celor care aruncă chiștoacele de țigară pe trotuar, care trec nepăsători pe lângă semenii lor aflați în nevoie, care nu știu să se poarte cu cățeii hămesiți și care au adus păsări de pradă ca să alunge ciorile din Cișmigiu.

Oamenii din popor au dreptul să-și mute conturile de la băncile cu capital austriac, au dreptul să nu mai cumpere mărfuri austriece, au dreptul să nu mai facă asigurări la societăți austriece. E dreptul fiecăruia, dar de când am mașină am experimentat și am selectat în 16 ani destul de multe benzinării. După lungi și anevoioase calcule, doar cu motorina de la PETROM merg în jur de 800 Km cu un plin, în timp ce de la alte benzinării nu trec de 550 - 600  Km. Și motorul toarce altfel. Totuși eu mă consider că am creier și nu vreau să-mi stric mașina doar de dragul de a mă da în bărci. Dacă aș avea mașina de la firmă și dacă nu m-ar interesa cheltuielile cu întreținerea, de mâine aș schimba furnizorul de motorină.

Mă așteptam ca partidele mari politice să militeze pentru o soluție SCHENGEN inteligentă, cu lobby și consultanță, dar văd că starea emoțională le bântuie și pe ele și se lasă duse cu zăhărelul de un partid care la alegerile din 2020 a intrat în parlament cu 9,10%. Eu cred că nu e bun doarcel care dă din clanță, ci este bun doar acela care definește problema, are soluție și mai ales o implementează. Până acum AUR nu m-a convins decât de faptul că urmărește numai jocul de imagine, cu care nu va trece niciodată de 15%.

(15 decembrie 2022)

Îngenuncherea Austriei

Îmi aduc aminte de noiembrie 1989. Era liniște în țară. Lumea tristă și tăcută își vedea de treabă. Tot așa ca și acum luna decembrie era cu mult soare și destul de călduroasă. Oamenii erau triști. Ca și acum. Atunci se spuneau bancuri. Acum nu se mai spun bancuri. Refuzul Austriei și Olandei de a ne introduce în spațiul SCHENGEN ne-a întristat foarte mult. Ne-a dezamăgit. Ca și în decembrie 1989 nimeni nu se aștepta să apară scânteia din care să iasă vâlvătaia. Acum, în anul 2022, după data de 8 decembrie, oamenii au devenit și mai triști. Se spune că mămăliga nu explodează. În anul 1989 mămăliga românească a explodat. Vedem un partiduleț minuscul, abia intrat în parlament și aici mă refer la AUR cum face zgomot prin benzinăriile OMW. Este o picătură într-un ocean și firmele austriece o duc bine-mersi în continuare.  Lumea uită de existența rețelelor de socializare și de capacitatea populației de a se mobiliza prin intermediul lor. Să nu uităm că în anul 2018 prin rețelele de socializare s-a reușit demonstrația din 10 august. Să nu uităm performanța remarcabilă de a desena tricolorul prin luminile de la telefoanele mobile în Piața Victoriei, folosind cel puțin 100.000 de luminițe compact colorate în roșu, galben și albastru, cu delimitări foarte exacte între culori, reușita unor maeștrii.

Cred că abia peste două săptămâni politicienii aroganți și nesăbuiți de la Viena își vor da seama că bulgărele de zăpadă a luat-o la vale și va lovi năucitor când va ajunge la destinație. Nu AUR este catalizatorul, și nici măscăriciul de SIMION, ci sentimentele de suferință îmbinat cu cel de umilință,  vor duce la o atitudine necontrolabilă. Discursul din această seară al președintelui IOHANNIS evidențiază îngrijorarea românească față de ce va urma, căci analizele la rece nu arată deloc bine. Mulțimea tăcută este cea care împinge lucrurile și supapele luate de oficialii de la București nu sunt suficiente pentru a preveni dezastrul. Chemarea lui Emil HUREZEANU, votul pentru OSCE sun niște picături în ocean. Durerea poporului român care are mândria lui este mult prea mare acum și forța lui de nestăvilit.



(12 decembrie 2022)

Hai, să ne lingem rănile

Deși nu ne-am spetit muncind, deși n-am făcut bătături în palme, deși nu ne-am rănit în vreun fel, ne considerăm răniți. Ne-a rănit Austria. Acum nu stau să fac o analiză la ceea ce a fost acolo, căci așa cum presa noastră manipulează, iar politicienii mint de îngheață apele, nu am suficiente informații să fac o analiză și să trag concluzii pe care să le expun aici, căci măcar eu cred în ele. 

la ordinea zilei cuvântul cheie este umilirea. Austria ne-a umilit, votând împotriva admiterii noastre în spațiul SCHENGEN. Austria ne-a umilit deși face afaceri extrem de profitabile în spațiul nostru cel mioritic. Austria ne-a umilit, deși pleacă de la noi vagoane de bușteni din pădurile noastre milenare. Și tot așa. Unii s-au angajat să lichideze conturile de la băncile cu capital austriac. Alții nu vor mai face RCA la societăți de asigurare austriece. Sunt și șoferi care nu vor mai merge la pompele benzinăriilor austriece în ceea ce privește capitalul. Sunt cumpărători care vor boicota mărfurile austriece din supermarketuri. 

Toate acestea nu sunt forme de a protesta, ci le văd ca modalități de a ne linge rănile, căci dacă era de protestat, trebuia ca pe 7 decembrie la ambasada Austriei să fie 1.000.000 de persoane tăcute, disciplinate, care să stea acolo peste noapte ca semnal că suntem un popor care nu se lasă călcat în picioare. Același lucru trebuia să se întâmple și cu românii care formează diaspora și care din cele 5.000.000 tot așa un milion trebuia să fie în fața clădirii guvernului de la Viena, o mulțime tăcută și atât. Căci tăcerea miloanelor era mai profundă decât datul din clanță al unor politicieni amatori, care enervează până și curcile din ogrăzile austriecilor.


(10 decembrie 2022)

Vai, cât de mult s-a pierdut!

Îmi aduc aminte de vremurile când erau grevele pe CFR - marfă sau pe CFR - călători. Se calculau pierderile pe care le sufereau întreprinderile și rezultau cifre amețitoare, care adunate dădeau de vreo 10 ori PIB-ul României, căci așa sunt oamenii, exagerează.

Cu ne-admiterea noastră în spațiul SCHENGEN s-au calculat:

- pierderile de sute de milioane de euro ale transportatorilor români,

- profiturile realizate de băncile austriece din România,

- metri cubi de lemn neprelucrat care au părăsit țărișoara,

- carențele companiilor de asigurări RCA austriece de la noi.

Fum fără foc nu există, dar înainte de orice, voi fi de-a dreptul entuziasmat să cunosc formulele după care s-au făcut acele calcule și mai ales, să știu care sunt datele primare care au fost folosite în acele formule. Mai trebuie să știu care au fost ipotezele de lucru, căci fără a cunoaște aceste ipoteze, vorbim, vorbim și uneori mai și batem câmpii.

Eu trebuie să spun o chestie și am acte. Am avut un credit și lunar mergeam la o filială a unei bănci austriece de la mine din mahala. Funcționara de la ghișeu îmi făcea două facturi de plată. Când am mers la o altă filială, mi s-a făcut o singură factură. Doamna mi-a zis că așa este corect. Deci filiala austriacă de la mine din mahala mă fura. Așa aș fi crezut inițial. Numai că o doamnă de la sediul central al băncii austriece mi-a zis că funcționara de la mine din mahala, nu știa procedura. N-am mai insistat, dar dacă insistam, primeam banii încasați aiurea din necunoașterea funcționarei.

Întrebare: Dacă pleacă STRABAG, cine mai sponsorizează buletinele meteo mincinoase ale ANM?


(09 decembrie 2022)