Inteligența artificială și Clasificarea Ocupațiilor din România - COR

La ora actuală Clasificarea Ocupațiilor din România - COR este un bun ghid pentru piața muncii, atât pentru cei care doresc să se angajeze, cât și pentru cei care fac oferte pentru locuri de muncă, dar nu trebuie să-i neglijăm pe cei care joacă rol de formatori, aici mă refer la licee de specialitate, la școli postliceale, la facultăți sau la toți cei care organizează cursuri de calificare pentru diferite meserii.

Noi folosim termenii de profesie, meserie, specializare uneori fără să realizăm că fiecare înseamnă altceva. Ideea de ocupație este interesantă și trebuie să ne pliem pe ea, căci trebuie să stabilim:

- denumirea,

- specificul,

- condiții,

- experiență.

Pe internet există COR - Clasificarea Ocupațiilor din România, fiecărei profesii fiindu-i asociat un cod și o descriere, iar cine dorește să se informeze găsește elementele necesare pe Internet.

Pentru cpdul 731713 se află descrierea meseriei de lumânărar și sunt date toate elementele necesare exercitării meseriei de lumânărar cu descrierea postului, responsabilități și cerințe.

Acest catalog ce conține descrierea a 4428 de ocupații (meserii, profesii, specializări) este privit de către inteligența artificială doar ca un conținut digital și nimic mai mult. Acest conținut digital dacă este analizat, există posibilitatea de a vedea:
- componente între care există similitudini, ceea ce se traduce prin ocupații (meserii, profesii, specializări) care nu diferă semnificativ undele de altele decât prin denumire, iar în cadrul unor facultăți, problema trebuie privită ca paralelisme și trebuie luate măsuri,

- gradul diferit de definire a ocupațiilor (meseriilor, profesiilor, specializărilor), ceea ce impune luarea de măsuri urgente pentru a asigura un nivel uniform de definire, pentru a nu fi create modalități diferite de înțelegere a cerințelor,

- măsura în care COR acoperă ocupații (meserii, profesii, specializări) care sunt vehiculate în anunțurile pentru angajarea forței de muncă, pentru că firmele, agențiile de forță de muncă om iau înaintea COR în definirea de ocupații (meserii, profesii, specializări) noi pe piața forței de muncă, mai ales în zona TIC,

- definirea automată de noi ocupații (meserii, profesii, specializări) prin culegerea din anunțurile de angajare sau din fișele posturilor, a acelor elemente specifice care însoțesc o nouă ocupație (meserie, profesie, specializare).

Pe lână informațiile existente acum în COR, inteligența artificială are posibilitatea de a adăuga elemente existente din planurile de învățământ ale facultăților pentru a da un caracter mult mai profesional și de detaliu al COR.

Pentru medici există în COR definite ocupații pornind de la 2534 la 2553, ceea ce mie mi se par insuficiente, pentru că există la ora actuală specializări foarte precise, iar particularitățile necesită definiri mult mai riguroase, care să reflecte exact profilul fiecărui specialist de înaltă clasă. Numai inteligența artificială este aceea care să genereze descrieri pentru diferite specializări, care chiar să le acopere și să reflecte anii de muncă necesari medicului să ajungă la nivelul de performanță care dă eficiența acestuia.




(07 februarie 2025)

Elevul în era inteligenței artificiale

După părerea mea, elevul se va adapta cel mai rapid cu noile cerințe pe care inteligența artificială le aduce în interacțiunea om - calculator, căci elevul, tânăr fiind acceptă cu mare ușurință regulile jocului. Elevului i se definește profilul și inteligența artificial îi propune exact acele elemente care corespund profilului, iar elevul le acceptă căci el nu are idei preconcepute așa cum au mat=urii, care au o imagine deformată despre ei înșiși.

Dacă obiectivele societății sunt strict legate de obiectivul integrării elevului pe piața muncii într-un viitor bine definit, tot ceea ce se oferă fiecărui elev este strict legat de poziționarea acestuia din aproape în aproape pentru a fi format să atingă obiectivul, fără risipă semnificativă de resurse.

Am văzut de prea multe ori copii dirijați greșit de părinți spre direcții unde ei nu au calități și nu fac față, iar frustrările îi domină pe bieții de ei, mai ales pentru reproșurile pe care le fac părinții care nu reușesc să facă ceea ce ei nu au fost în stare să facă, dar credeau că se vor regăsi în evoluția copiilor lor. Inteligența artificială va avea suficiente elemente de definire a profilului elevului și tot suficiente modalități de a-l dirija pe elev pentru a scoate în evidență calitățile acestuia. Inteligența artificială se interpune definitoriu între elev și cei care doresc să-i influențeze cariera, având un rol determinant, nu prin acțiuni brutale, directe și în forță, căci nu are cum, ci pe căi subtile, convingătoare, căci succesele în cascadă obținute de elev îl vor determina pe acesta să persevereze pe direcția propusă și chiar să devină o a doua natură pentru el, indiferent de ceea ce vor spune cei care deși sunt apropiați de el, nu-l cunosc atât de bine, dacă profilul definit în mintea lor este mult prea diferit de profilul real al elevului, construit de inteligența artificială.


(01 februarie 2025)

Un lucru făcut, nu este întodeauna un lucru bine făcut

L-am cunoscut pe DOREL și am tras concluzia că un lucru făcut, nu este întodeauna un lucru bine făcut. Nu înseamnă că DOREL este un bărbat nepriceput. Nu înseamnă că DOREL este dezinteresat. Nu înseamnă că DOREL nu știe procedurile. Nu înseamnă că DOREL uită că are garantate stimulentele. Înseamnă doar că așa a fost să fie, adică să nu iasă lucrul ca lumea și DOREL să se uite la tine, să ridice din umeri și să dispară pur și simplu, că el are o altă treabă cu mult mai importantă, nu să-și piardă timpul cu mărunțișuri nesemnificative.

L-am cunoscut și pe fratele lui DOREL, nu oricare frate, ci fratele geamăn al lui DOREL. Și pentru că sunt gemeni identici, ei știu să facă exact aceleași lururi sau mai corect, nu știu să le facă și pleci cum au venit. Totul se datorează faptului că la noi:

- diploma sau certificatul de calificare nu prezintă importanță,

- totul se învață din zbor, iar cu experiența te naști,

- șefii nu investesc deloc în calificarea adevărată,

- lipsește responsabilitatea, căci merge și așa.

Este o adevărată sărbătoare atunci când ai norocul să întâlnești un profesionist autentic, să mergi la el, să-i spui problema și el să se apuce de treabă, să știe cu ce scule lucrează, să demonteze, să repare și apoi să pună piesele la locul lor, după care să facă din prima demonstrația că problema a fost rezolvată. Dacă ne uităm în jurul nostru, avem intuiția să-l recunoaștem pe DOREL din prima, motiv pentru acre trebuie să-l evităm și să-l căutăm pe cel care știe meserie și are mâini de aur.  




(26 decembrie 2024)

Ce lasă un turnător în urma lui?

Aici nu este vorba de meseria onorabilă de turnător care lucrează în metalurgie, ci de turnătorul de serviciu fie cel de la securitate, fie cel de la oricare alt loc de muncă, unde șefii se mențin pe funcții folosindu-se de informațiile sau de bârfele furnizate de diferiți subalterni, care nu sunt în stare de nimic în ceea ce ei se cred a fi profesioniști.

Un individ care exersează meseria de turnător, indiferent de câtă școală are, indiferent de cât de priceput se consideră el, marea lui problemă de viață este că frica viscerală care îl caracterizează și dorința de a ajunge la poziția socială pe care defectele lui de caracter îl împiedică s-o atingă, îl determină să coboare în mocirla turnătoriei și lasă în urma lui:

- denunțuri cu descrierea celor mai abjecte întâmplări,

- nominalizări de persoane cărora li se vor întâmpla lucruri rele,

- identificarea dușmanilor săi, ce trebuie distruși,

- o atmosferă de tensiune, de teamă și de nesiguranță,

- indiferența față groaza de a nu fi deconspirat după plecare,

- destine frânte iremediabil, căci lui nu i-a pasat decât de el,

- locul pârjolit de răutate, de nemernicie și de egoism,

- ușurarea celor din jur, căci a scăpat de el.

Am cunoscut turnători de toate felurile, dar de fiecare dată, când am avut poziție de șef, le-am retezat-o spunându-le că azi ei îi vând pe unii și pe alții, pentru a crește în ochii mei, dar mâine când nu voi mai fi eu pe acel scaun, primul lucru pe care-l vor face, este de a mă vinde și pe mine, așa cum le este scris în ADN-ul lor. După o astfel de zicere, evident, turnătorii nu mă mai vizitau, dar le solicitam eu să-mi arate ceea ce au realizat conform fișei posturilor lor, iar rezultatele le erau de cele mai multe ori nefavorabile. Turnătorii sunt cei mai slabi din punct de vedere profesional și ei caută ca prin turnătoriile lor să compenseze nepricererea, răutatea și insuccesele din viața lor intimă.




(12 octombrie 2024)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XVI)

 Fii cel mai bun în meseria ta!

Când mi-am propus să fiu bărbatul care vreau să fiu, mă gândesc nu la ceea ce fac în timpul liber, ci la tot ceea ce fac 24/24 un an, zece ani, de acum încolo.

Când eram student în anul al III-lea am făcut cunoștință cu disciplina de programare a calculatoarelor electronice. Mi-a plăcut foarte mult și am decis să învăț să programez și mi-am propus să fiu foarte bun în domeniu, adică să depun toate eforturile necesare pentru a deveni foarte bun. Am muncit din greu și notele de la examene mi-au arătat că aparțin categoriei de studenți foarte buni în domeniul programării calculatoarelor.

Viața m-a pus în numeroase situații de a scrie programe și am pretenția că programele pe care le-am scris au rezolvat problemele ce trebuiau rezolvate. Când a fost vorba să dezvolt ceva aplicații online, mi-am cumpărat un domeniu ionivan.ro și am scris texte sursă pentru a rezolva ceea ce aveam de rezolvat, așa cum mi-am dorit, cum m-am priceput. Mai am și domeniul degetare.ro care tot așa prezintă colecția mea de degetare artizanale, domeniu de care mă ocup pe măsură ce cumpăr degetare de prin locurile pe care le vizitez vara când călătoresc cu mașina mea.

Nu spun că sunt antrenor de fitness, dar am abonament la o sală de fitness și merg destul de des acolo și caut să derulez antrenamente individuale, respectând cerințele, ca și cum mi-am propus să fiu cel mai bun în domeniu.

Voi spune o poveste pe care o știu de la tatăl meu.

Era un tânăr care dorea să înveșe să facă lulele. A mers la un meșter care i-a zis că pentru a învăța să facă lulele îi trebuie 365 de zile de ucenicie. Tânărul a stat acolo la meșter 364 de zile și a zis că pleacă. Meșterul i-a reamintit că sunt necesare 365 de zile. Tânărul a zis că în cele 364 de zile a deprins producerea de lulele și a plecat. A făcut tânărul tot ceea ce trebuia în atelierul său, dar când a scos lulelele din cuptor erau toate crăpate. A mers la meșter și i-a spus meșterului pățania. Atunci meșterul i-a reamintit că din pregătirea lui lipsește o zi. Tânărul a rămas acea zi, în care meșterul i-a arătat secretul ca lulelele să nu crape și anume, să dea cu salivă la zona aceea unde se bagă tutunul. Tânărul a plecat. A făcut un nou lot de lulele. A dat cu salivă acolo unde se pune tutunul și a băgat lulelele la cuptor. Când le-a scos, nicio lulea nu era crăpată.

Pentru a fi cel mai bun în meserie, trebuie să știi toate procedurile, toate secretele și să ai sculele necesare, pentru a face toate operațiile exact așa cum trebuie, căci numai așa există garanția că produsul finit va avea calitatea corespunzătoare sau serviciul prestat va aduce satisfacție clientului tău.

Vei fi cel mai bun meseriaș în meseria ta dacă și numai dacă:

- alegi locul cel mai potrivit unde să înveți meseria,

- meșterul tău este un tip foarte valoros,

- dorești cu adevărat să fii cel mai bun,

- nu arzi etape și pătrunzi în tainele meseriei cu pasiune,

- muncești pentru a mânui bine sculele,

- nu abordezi superficial nimic din meserie,

- stai pe lângă meșter și-i furi meseria,

- nu te lauzi și nici nu critici pe alții.

Doar dacă ai o experiență de câțiva ani buni pe meserie ai dreptul să spui că știi meserie bine, căci ai avut ocazia să treci prin tot felul de situații în care te-ai descurcat foarte bine, fără să ai pe meșter în preajma ta și ai lucrat independent și mai ales din 20 de clienți 15 te-au sunat să te cheme să mai le rezolvi probleme sau să le faci serviciile sau produsele pe care le-ai făcut acum ceva timp în urmă. dacă nu se întâmplă așa ceva, înseamnă că ceva este în neregulă și mai trebuie să lucrei cu tine, căci nu ești încă cel mai bun.

(03 decembrie 2023)

Întrebări necesare pentru alegerea meseriei

În mod normal, școala prin specialiștii ei, ar trebui să realizeze acele programe de orientare profesională. Tot școala ar trebui să ghideze pe elevi în a alege modele și în a furniza suficiente elemente pentru ca elevii să facă alegeri pe care să nu le regrete niciodată fie pentru că au fost alegeri nepotrivite, fie că au fost alegeri care s-au dovedit a fi generatoare de insuccese în cascadă.

Prima întrebare legată de alegerea mseriei se referă la cunoașterea adevărului legat de meseria respectivă, adică ce presupune, care este durata de formare, ce înseamnă a profesa acea meserie zi de zi, care sunt costurile și care sunt beneficiile pe care meseria le aduce celui care o practică. Sunt meserii care se învață în câteva zile, dar sunt meserii care necesită 3 ani sau 4 ani sau 5 ani sau 6 ani, dar sunt meserii unde trebuie să înveți toată viața și examenele sunt la tot pasul.

A doua întrebare vizează calitățile pe care trebuie să le aibă cel care dorește să practice meseria, căci sunt unele meserii care necesită efort fizic, altele necesită operațiuni repetitive, altele necesită respectarea unor reguli foarte stricte. Cel care dorește să practice o meserie, trebuie să vadă dacă este compatibil cu cerințele pe care meseria le impune. Dacă o meserie presupune ureche muzicală și auz muzical, cel ce nu are calitățile cerute, degeaba se va zbuciuma să intre să facă acea meserie, că rezultatele vor fi modeste.

A treia întrebare se referă la condițiile materiale de care dispune tânărul, căci una este să vrei să înveți o meserie și alta este să ai banii necesari pentru a te întreține în facultate și după aceea să ai banii pentru a crea contextul favorabil exercitării meseriei.

A patra întrebare este legată de poziția familiei față de meseria pe care tânărul dorește să și-o aleagă. Sunt situații în care familia dorește o anumită meserie, iar tânărul vrea altceva. Este deosebit de important să se ajungă la o formulă care să mulțumească toate părțile, ceea ce este deosebit de dificil și viața arată că atunci când nu se ajunge la acea formulă acceptată de toată lumea, reproșurile sunt inevitabile în cazul în care apar cele mai mici elemente ale nereușitelor.

A cincea întrebare este legată de poziția în societate a celui care a ales o anumită meserie, căci pentru tineri sunt importante și aspecte legate de modul de adresare și de poziția în societate, căci una este să ți se adreseze cu domnule doctor sau domnule inginer și altfel stau lucrurile dacă adresarea se face numai cu. numele de familie sau numele mic în ideea de a trece la execuția unei anumite activități, adresare pe acre un șef o face ca pe o comandă foarte scurtă, care nu mai presupune comentarii.

A șasea întrebare vizează efortul ce trebuie depus pentru a pregăti admiterea, pentru pregătirea examenelor și pentru finalizarea studiilor, căci sunt meserii unde auto-selecția se realizează obligatoriu, căci complexitatea cunoștințelor ce trebuie acumulate și volumul mare de muncă pe care tânărul trebuie s-o depună pentru a accede la obținerea diplomei de terminare a studiilor, nivelul de exigență de la școala unde merge să se califice, joacă un rol esențial, căci una este să faci o meserie unde învățatul doar în sesiune este o realitate și cu totul altfel stau lucrurile în cazul în care trebuie muncit 7 zile din săptămână, destul de mult, de intens, pentru a face față exigențelor, ceea ce nu este pentru oricine.

Pe unii tineri îi impresionează hainele, pe alții îi determină în alegerea meseriei ceea ce face zi de zi ca meseriaș, pe alții îi determină banii pe care exercitarea meseriei îi aduc, iar alți tineri sunt influențați de rude, de prieteni, mai ales dacă ei au pregătirea care le permite accesul lejer la calitatea de student.




(21 octombrie 2023) 

Unde duce reglarea naturală a meseriilor

În vremurile bolșevice se vorbea despre crizele de supraproducție din capitalism și se explica modul simplist în care se produceau. Un nene cultiva roșii care mergeau foarte bine în piață. În anul următor toți cultivau roșii și supraproducția de roșii ducea la prăbușirea prețurilor cu efecte dezastruoase asupra profitului la producători. Exemplul era cu producția de boabe de cafea și se arăta cum sacii cu cafea erau aruncați în mare. Se făcea apologia planificării comuniste, unde se planifica absolut totul.

Acum s-a căzut în cealaltă extremă, în care este lăsat liberul arbitru în activitățile oamenilor și nu mai există planificare, ceea ce se vede cu ochiul liber că duce la risipă de resurse și la folosirea ineficientă a resurselor. 

S-a văzut apetența tinerilor pentru  a urma facultăți în zona științelor juridice, în zona actoriei, în zona comunicării, în zona jurnalismului, în zona conservatorului pentru carieră de soliști, în zona modelingului,  ceea ce nu este deloc rău, căci se lasă loc celor cu har și doar aceștia răzbesc în meseriile respective. Reglarea naturală a meseriilor se face haotic, pentru tinerii care nu-și găsesc joburi în meseria pentru care au făcut ani buni de teorie și de practică, fiind obligați de viață să se recalifice pe meserii care nu au nicioo legătură cu ceea ce s-au pregătit, cu ceea ce le-ar fi plăcut tare mult să profeseze.

În comunism reglarea se făcea brutal, de la început prin planificarea locurilor la facultăți, ținând seama de ceea ce economia cerea pe intervale suficient de lungi de timp. Modelele de planificare nu erau deloc sofisticate, se făceau calcule simple, cu luarea în considerare a unor ipoteze destul de primitive și rezulta clar care era numărul de locuri la admiterea la facultăți. Nu se excludea nici atunci ca numărul de absolvenți planificat să difere de cel real, dar diferențele nu erau deloc dramatice și treceau aproape nesesizate, statul găsind soluții destul de potrivite pentru a corecta abaterile.

În economia de piață lucrurile stau diferit, iar reglarea naturală este de fapt o reglare dictată de raportul cerere - ofertă de pe piața muncii, pentru că nu rămâne nimeni fără un loc de muncă, chiar dacă acel loc de muncă nu are nicio legătură cu pregătirea de bază a tinerilor, ci se face pe bază de recalificare pe termen scurt, iar cariera inițială este schimbată radical, dramatic și pe termen nelimitat.

(21 octombrie 2023)

Management stupid

Suntem în secolul al XXI-lea și lumea ar trebui să știe cu mult mai multe decât acum 100 de ani, inclusiv cum să te păcălească sau să te fure, căci acum în secolul al XXI-lea oamenii sunt păcăliți cu talent, grație și știință, nu empiric, grosolan sau direct ca acum 100 de ani.
Managementul stupid constă în folosirea acum în secolul al XXI-lea a metodelor de păcălit sau de furt din secolul al XX-lea. Se întâmplă acest lucru în restaurante unde ospătarii se scuză că nu servesc la pahar decât soiuri de vin foarte proaste, când acum în secolul al XXI-lea există în comert țicle de vin la 200 ml. Acum când există frigidere și aparate cu microunde, nu există scuze pentru a nu avea o gamă de produse semipreparate foarte mare. Totul este să existe interes și să existe management.
Acum când există mașini de spălat vase și există proceduri, nu se justifică prezentarea de tacâmuri murdare, de pahare împuțite și de veselă jegoasă.
Acum când există detergenți și prosoape de hârtie, este indecentă amestecarea alimentelor, existența frigiderelor neîngrijite și a produselor expirate. Acum 100 de ani mergeau amestecate alimentele, căci lumea nu știa despre ce era vorba. Acum se știe exact cum stă treaba cu toxiinfecțiile alimentare și numai un management stupid duce spre riscuri foarte mari însoțite de consecințe și mai mari.

(08 septembrie 2023)

Fii oratorul care vrei să fii!

Am văzut atâtea la viața mea încât ceea ce văd acum nu mă mai miră câtuși de puțin și în plus, pentru toate am explicații legate de cauzele care le determină și de efectele pe care le generează.

În ultimul timp nu am mai văzut deloc oratori. Toată lumea citește texte făcute preponderent de alții. Au trecut vremurile în care apăreau bărbați de stat care rosteau discursuri bine structurate, care erau transcrise după înregistrările făcut în timpul mitingurilor și care mă făceau să concluzionez că vorbitorul are:

- memorie excepțională,

- darul vorbirii,

- dicție perfectă,

- cultură vastă,

- antrenament la colectivități,

- capacitatea de a se adapta.

Oratorul este persoana care studiază colectivitatea, identifică nevoile colectivității și se adaptează rapid astfel încât:

- să vorbească pe înțelesul oamenilor,

- să atingă problemele care-i interesează pe oameni,

- să ofere soluții fezabile la aceste probleme,

- să fie convingător,

- să fie apropiat de oameni prin gesturi și priviri.

Pentru a fi oratorul care vrei să fii, adică să fii omul de succes, trebuie să trăiești în rândul oamenilor, să vorbești cu oamenii, să-i înțelegi și să le simți trăirile, să le descifrezi privirile, mimica feței și mai ales gesturile mâinilor și mișcările capetelor. Unii spun că oratoria nu se învață, te naști orator sau nu. Este un pic de adevăr aici. Te naști orator de excepție dar devii un excelent orator prin multă muncă și perseverență. Fii oratorul care vrei să fii, dacă definești ce înseamnă pentru tine să fii orator și dacă muncești din creu pentru a deveni oratorul care vrei să fii. Dacă rămâi doar la stadiul de dorință sau de intenție, nu vei fi niciodată oratorul care vrei să fii. Pentru a fi oratorul care vrei să fii:

- citește cărți,

- vorbește cu oamenii,

- înțelege-i pe oameni,

- muncește cot la cot cu ei,

- râzi când râd și ei,

- plângi când plâng și ei,

- înțelege-le trăirile, 

- învață-le gesturile,

- împrumută limbajul lor.

Oratoria nu este o meserie în sine, o meserie a ta pentru tine, ci este o meserie pe care o exersezi în fața oamenilor, pentru oameni. nu vreau să-mi aduc aminte de politicianul penibil în trenciul de culoare deschisă care vorbea despre feliile de pizza la un miting, ajuns acum europarlamentar, care pozează în înțeleptul lumii, dar care ca orator se vedea de la o poștă că era în afara meseriei.

Eu compar discursul unui orator cu un concert. Să ne imaginăm că la sala Polivalentă se organizează concursul Miss Piranda, care este precedat de un spectacol muzical. Se ridică cortina și pe scenă apare Orchestra Philadelphia care interpretează muzică simfonică sub bagheta dirijorului Robert PAGE. Reacția publicului nu este dificil de anticipat. Să presupunem că suntem la Ateneul Român unde publicul așteaptă să urmărească un concert de muzică de cameră. Se ridică cortina și pe scenă se vede Taraful lui Cleante care începe să cânte muzică lăutărească. Și în acest caz, reacția publicului fin, educat, emancipat și răbdător nu este greu de anticipat. Așa se întâmplă și atunci când oratorul nu are limbajul adaptat la publicul din fața lui și nu-i cunoaște problemele acestui public, pentru că oamenii vor soluții la problemele lor de la cel care le vorbește. Pentru a fi oratorul care vrei să fii, nu este deloc ușor, trebuie muncă și trebuie concentrare totală pe acest obiectiv, iar exercițiul mai întâi la scară mică, mai apoi la scară mare trebuie repetat până când apare acea siguranță  și acea unitate a improvizației care asigură legătura dintre vorbitor și cei care-l ascultă. Un orator bun trebuie să asculte de sfătuitorii lui care știu multe despre cuvintele cheie din discurs, despre gesturi și despre îmbrăcăminte, toate asigurând concordanța dintre context și discurs. Orice altă abordare este o eroare și nu vei fi oratorul care vrei să fii.



(12 august 2023) 

Cum vor câștiga bani MIHAI și HATICE?

Îl vedeți pe MIHAI făcând zidărie care e meserie bănoasă? 
Îl vedeți pe MIHAI făcând tinichigerie auto, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe mecanicul auto, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe zugravul, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe faianțarul, care e meserie bănoasă?
Îl vedeți pe MIHAI făcând pe instalatorul, care e meserie bănoasă?
Meseriile adevărate, bănoase, cer muncă, pricepere, punctualitate, efort și nu oricine este înzestrat cu calitățile necesare practicării lor. Există modalități de a câștiga bani mulți, dar nu practicând o meserie pentru care omul a făcut o perioadă de calificare, a lucrat ca ucenic, pentru ca mai apoi să lucreze fie într-o echipă, fie pe cont propriu. Numai un meseriaș priceput își face nume și ajunge să câștige mulți bani din munca lui de calitate. Cine este cârpaci, cine încurcă lucrurile nu va ajunge să fie un meseriaș bun și nu va câștiga bine din munca lui, căci nimeni nu riscă să piardă timpul cu unul nepriceput.

MIHAI a câștigat bani prestând în relații cu femei bătrâne.

MIHAI este antrenor de badminton. 

MIHAI este personal trainer de fitness.

Din prima meserie nu se prea câștigă mulți bani.

Din meseria a doua se câștigă, dar există o serie de condiționalități, legate de clientelă.

Despre HATICE nu știu cum va câștiga ea bani, pentru că nu știu ce meserie are, ce calificări cu certificate are, dar este femeie tânără și are timp să învețe o meserie, dacă nu are până acum, iar cu perseverența ei specială, va reuși într-un timp scurt să fie în vârf ca nume, pricepere și experiență.

La MIHAI e o problemă, căci el e obișnuit să câștige ușor banii din prestații de servicii sexuale. Trecerea la viața civilă, a unui bărbat însurat, cu responsabilități nu este deloc simplă. El trebuie să-și ajute și părinții, ceea ce în cazul unui bărbat cu nevastă și copii nu este deloc simplu, 

(23 iunie 2023)

Eu și meseriașii

Pentru mine un meseriaș este un om cu totul remarcabil, un om care știe să rezolve probleme practice concrete și care face totul ca la carte, demonstrând că are experiență, are idei, se pricepe și ceea ce face, face bine, aducând mulțumire celui care-l solicită pentru soluționarea unei probleme.
Tatăl meu era meșter cizmar. El știa meserie și de la el am învățat ce înseamnă să știi meserie, s-o practici ca lumea și să rezolvi probleme așa cum trebuie, oricât de grele ar fi și chiar dacă nu ai mai fost confruntat cu ele vreodată. Pe mine m-a șocat să aud întrebarea: ce vrei să le fac? atunci când mergeam cu o pereche de pantofi să mi-i repare un cizmar de la mine din cartier. Eu vedeam la tata că atunci când venea la el un client, tata analiza pantofii, spunea ce ar trebui făcut și după aceea îl întreba pe client ce dorește să facă. Acum lumea s-a schimbat, meseriașii au alte viziuni și de multe ori am constatat că primul lucru pe care-l fac este acela de a critica pe meseriașul care a fost înaintea lui. O face pentru a se ridica singur în slăvi și pentru a arăta cât de bun este el, fără a lăsa munca lui să vorbească de la sine. Vorbele o iau înaintea faptelor și se dovedește că toate sunt doar vorbe goale, căci respectivul este tare nepriceput, superficial, nu are scule și nici îndemânare nu are.

Am avut de-a face cu meseriași instalatori și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași zugravi și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași faianțari și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași montare termopane și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași uși metalice și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași instalație gaze și am fost dezamăgit.

Am avut de-a face cu meseriași instalare mașină de spălat cu program și am fost dezamăgit.

Am prea multe exemple de oameni care s-au pretins a fi meseriași, dar care în realitate era doar niște cârpaci care doar veniseră să ia banul, fără a face ceea ce trebuie și mai ales, fără a da dovadă de orientare, exact cum ar trebui să fie oricare meseriaș, care are ca obiectiv ca omul care l-a chemat, clientul lui, să rămână mulțumit de lucrare, după ce el, meseriașul și-a strâns sculele și a plecat. Iar ideea de a fi chemat și cu alte ocazii, ar trebui să fie dominanta lui de meseriaș, căci faima este cea care-l face să fie prosper.

(24 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mituș zidarul

Când am trecut în clasa a XI-a mi-a venit ideea mie și prietenului meu Nicu să mergem pe șantier să facem pe zidarii, să câștigăm un bănuț. Așa am nimerit lângă spitalul mare din Pitești, de pe strada 1 Mai, unde se făcea instalația de termoficare. Am ajuns în echipa lui  Mituș zidarul, acolo unde mai lucrau nea Gică și nea Niculae.  Mituș zidarul era un bărbat tânăr de douăzeci și șase de ani, care fusese pus șef de către cei ce răspundeau de șantier. Noi, adică eu și Nicu, răspundeam la comenzile lui  Mituș zidarul. Numai că nea Gică și nea Niculae, mai bătrâni fiind, nu prea se simțeau în largul lor să fie comandați de un tinerel așa cum era  Mituș zidarul.
Într-o zi, tensiunea dintre nea Gică, nea Niculae și  Mituș zidarul a răbufnit. Atunci  Mituș zidarul le-a zis celor doi zidari bătrâni să facă un concurs. Ideea era ca fiecare să construiască un zid de un metru înălțime cu cărămida pusă pe cant, fără vreun instrument de control. Cine face zidul cel mai lung și cel mai drept, acela este șeful.  Mituș zidarul s-a pus pe treabă și a făcut un zid perfect, lung de vreo cinci metri. Zidul lui nea Gică parcă era pișatul boului și nea Gică a pierdut. Nea Niculae nici nu s-a mai apuicat. Pe mine m-a impresionat  Mituș zidarul și de la el am învățat că omul nu e ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Omului trebuie să-i dai să facă lucruri importante cât este în putere. Dacă omul a obosit, degeaba îi dai să facă lucruri grele, că nu le mai face, pentru că nu mai are suflu.

(11 aprilie 2023)

Cum devii meseriaș cu adevărat?

Văd acum tineri care se laudă că au meserie. În mintea mea, a avea meserie înseamnă:
- să-și dorești să o ai,
- să investești în meserie timp, răbdare, efort, pasiune și bani, 
- să urmezi cursuri teoretice,
- să faci practică ca toată lumea,
- să stai pe lângă un maestru,
- să dovedești că stăpânești meseria,
- să ai curajul să practici meseria de unul singur.

Eu am parcurs multe din cele enumerate aici. Am avut pasiune. Am avut disponibilitate pentru a învăța, Am învățat disciplinele de programare a calculatoarelor. Mi-am luat modele pe care mi-am dorit să le urmez. Neșansa mea a fost că eu nu am avut un maestru de la care să învăț ceva, pentru că în catedra unde am lucrat, cei care se ocupau de informatică spre zona de dezvoltare software erau oameni care erau mai mari decât mine cu un an. În plus, șeful meu de sub-colectiv sau șeful de catedră nu aveau în mintea lor ca obiectiv să se ocupe de un neica-nimeni care poposise la ei în colectivitate și pe care îl jucau pe degete tocmai dacă era vulnerabil, fără a fi discipolul unui maestru, care la o adică ar fi sărit în apărarea lui. În plus, un om cu meserie de care are habar până în cele mai mici detalii, este un om de care nu ai cum să te iei cu una cu două, pentru că este pe picioarele lui.

Nu așa am procedat eu cu cei care au fost colaboratorii mei. După ce au fost selectați dinre cei mai buni absolvenți, care aveau în carnetele cu note la examenele date cu mine, numai note foarte mari, am început să lucrăm și am ajuns la un mod de comunicare excelent. Ei nu au mai crescut ca buruienile, așa cum am crescut eu în catedră, unde cel mult doar mi se aduceau reproșuri, fără ca vreodată cineva să-mi fi spus cum era bine să procedez, pentru a nu cădea în greșeală.

Cred că acum, cineva care dorește să se considere că are o meserie trebuie să răspundă afirmativ la următoarele întrebări:

- a urmat un curs intensiv, teoretic de substanță cu durată de cel puțin 6 luni?

- a făcut cel puțin 3 săptămâni de practică obișnuită de 6 - 8 ore pe zi?

- a stat pe lângă un maestru cel puțin două săptămâni, zi lumină?

- a dat examene complete pentru a primi un atestat pe bune?

- a lucrat cu succes, experimental pe cont propriu cel puțin două luni?

dacă la mine stagiul doctoral este asimilat cu lucru cu un maestru, mă laud că am învățat meserie, dar dacă acest stagiu nu e asimilat cu lucru cu un maestru, înseamnă că timp de 42 de ani am fost un cârpaci, chestie care mă doare îngrozitor și care nu mi se datorează deloc, pentru că eu mă consider un tip docil, care mi-am știut lungul nasului și interesul și nevoia de un maestru am simțit-o stringent, fără însă să-l găsesc, pentru că cei din Centrul de calcul care ar fi fost îndreptățiți să joace rol de maeștri, rând pe rând au plecat spre alte zări și lângă unii de la care chiar nu aveam ce învăța, n-aș fi conceput să-mi pierd timpul, pentru a mima că mă joc de-a lucrul la un maestru, care de fapt nu avea doctorat ca mine.

Acum lumea are alte obiective și nu mai are răbdare să pătrundă tainele meseriei. În graba cea mare, tinerii uită că a fi un bun meseriaș nu înseamnă să ai diplomă, ci să știi să faci foarte bine toate activitățile legate de meseria pe acre ai ales-o, astfel încât să se ducă numele că ești cel mai bun în ceea ce faci.

(18 ianuarie 2023)

Ce înseamnă să ai o profesie?

Acum mulți ani, despre un bărbat se zicea că e bun de însurătoare dacă are:
- o meserie,
- armata făcută,
- un loc de muncă.

Pe vremea mea, a avea o meserie însemna să ai o școală de meserii terminată cu diplomă sau să fi absolvit o facultate care oferea o profesie clară precum arhitect, doctor, contabil, inginer mecanic, violonist, profesor de sport sau ceva asemănător. A avea armata făcută era semn de bărbăție, că numai un bărbat adevărat știe să țină o pușcă în mână și să tragă cu ea. În mintea oamenilor era ideea că armata îl disciplinează pe tânăr și-l face să fie bărbat căci în armată soldatul își face patul, își face ghetele, își calcă pantalonii, umblă curat și îngrijit, căci altfel dă de bucluc. În armată cine este indisciplinat este pedepsit cu zile de carceră sau e pus să spele closete și este verificat dacă a făcut treabă bună sau nu. Pentru a avea o meserie tânărul trebuia să facă cel puțin doi sau trei ani de școală profesională sau patru sau cinci ani de facultate, căci ideea de a învăța o meserie la locul de muncă sau din zbor, nu prea exista.

În vremurile de demult, un tânăr trebuia să aibă un loc de muncă stabil. Dădea de gândit dacă un tânăr își schimba des locul de muncă și mai ales dacă nu era apreciat la uzină, la birou sau pe ogor, căci veștile proaste circulau foarte repede în comunități și echivalau cu a pune o tinichea de coada cuiva.

În ziua de azi lucrurile sunt schimbate radical.

Au apărut noi și noi meserii.

Lumea nu mai merge la locul de muncă, ci la job.

Ideea de a avea o calificare dovedită cu un certificat este desuetă.

Faptul că omul a terminat o facultate unde a învățat ceva și lucrează în alt domeniu e ceva natural.

Nu mai interesează pe nimeni că o persoană are sau nu un certificat de calificare, interesează doar ce face.

Schimbarea cu frecvență mare a locului de muncă e interpretată doar ca dorință de salariu mare.

Acum se vorbește despre carieră și despre viața personală care trece pe planul al doilea.

Și totuși, apare și momentul adevărului, atunci când se urmărește trecerea la un alt nivel, acolo unde se cere un dosar în care piesele de bază sunt:

- școlile absolvite,

- certificatele de calificare obținute,

- caracterizări de la locurile de muncă,

- lista cu rezultatele efective,

- descrierea activităților pe care știe să le efectueze,

- calificative de la alte locuri de muncă.

Atunci fiecare dintre noi vedem cine suntem și ce părere au cei avizați despre noi. Am văzut când se discută astfel de dosare ale persoanelor și am văzut cum membri ai comisiilor strâmbă din nas la auzul denumirii unor universități absolvite de candidați sau de numele unor reviste unde au publicat articole. Să nu uităm căci nu numai dosarul este esențial, ci și participarea la teste, probe practice și la dialogri cu angajatorul, unde acesta își dă imediat seama cum stau lucrurile, căci înainte de a căuta punctele tari, din dosar, din activitatea practică. din teste, din discuții răzbat minusurile, care cântăresc enorm.


(17 decembrie 2022)

Ce este aceea o facultate bună?

Alegerea unei facultăți este o mare problemă pentru orice tânăr, dar și pentru familia sa.
Există mai multe criterii pe care trebuie să le avem în vedere când facem aprecieri la adresa unei facultăți. Depinde din ce punct de vedere este privită facultatea și mai ales, cine face aprecierea facultății.
Pentru unii, o facultate este cea mai bună facultate dacă și numai dacă:
- efortul de a promova examenele este redus,
- diploma se obține fără riscuri,
- profesorii sunt de comitet,
- disciplinele au complexitate sub medie,
- timpul de studiu este sub 20% din fondul  disponibil în mod normal,
- un job full time nu este incompatibil cu participarea la cursuri și seminarii,
- obținerea unei diplome de licență este scopul primordial.
Pentru alții, o facultate este cea mai bună facultate, dacă și numai dacă:
- îl învață pe student o meserie căutată pe piața forței de muncă,
- salariul care se obține ca specialist este extrem de atractiv,
- ocuparea unui loc de muncă după absolvire se face rapid,
- promovarea într-un timp rezonabil este o realitate,
- condițiile de muncă sunt excelente,
- intensitatea muncii este în limite normale, fără a depăși o medie acceptabilă,
- avantajele în plan social sunt imense,
- concentrarea pe studii elimină posibilitatea unui job chiar part time,
- fondul de timp utilizat depășește 80% pe perioada studiilor,
- diploma de absolvire arată că posesorul știe meserie foarte bine,
- integrarea la locul de muncă este instantanee.

Există și o categorie de tineri care consideră că cea mai bună facultate este aceea care:

- îl învață meseria care-i place,

- nu este interesat de ce se întâmplă pe piața muncii,

- contează că învață cu plăcere,

- pune pasiune în tot ceea ce face pe durata studiilor,

- are profesori de excepție, adevărați idoli,

- îi pune în evidență personalitatea sa creatoare,

- folosește la maximum aptitudinile tânărului.

Este foarte dificil să impui cuiva ce facultate trebuie să urmeze, pentru că în ziua de azi, un tânăr are alte puncte de vedere decât părinții lui și dacă cineva îi nesocotește opțiunile va avea de înfruntat realități absolut neconvenabile, căci în ziua de azi există salariați care câștigă foarte bine și dacă au făcut un curs de instruire de 3 săptămâni. De aceea, o facultate foarte bună pentru cineva care vede totul prin prisma salariului și stabilității locului de muncă, nu este deloc o facultate foarte bună pentru cel care viața ca pe o provocare continuă. Fiecare are dreptate în felul său și numai viața este aceea care validează opțiunile fiecăruia, atât ale celui care a urmărit o viață comodă, cât și ale celui care a optat pentru o viață tumultoasă.

(16 octombrie 2022)

Facultatea trebuie să dea o meserie!

Noi aveam vorba aceea că nu mi-am tocit 5 ani pe băncile facultății degeaba. Acum este vorba de 3 ani și încă doi ani la masterat și cu încă trei ani la doctorat, deci vorba ar fi că tânărul nu și-a tocit 8 ani degeaba coatele pe băncile facultății.

Și totuși...

Sunt facultăți înființate pentru profesori, căci nevoia socială pentru ceea ce se învață acolo este extrem de redusă. Sunt facultăți înființate pentru a oferi o diplomă de studii superioare, pentru cei care nu doresc să depună eforturi peste o limită suficient de scăzută.

În opinia mea, o facultate trebuie să ofere o meserie celui ce o urmează.

Facultatea de contabilitate îi dă absolventului meseria de contabil.

Facultatea de management îi dă absolventului calificarea de manager.

Facultatea de farmacie îi dă absolventului său calificarea de farmacist.

Facultatea de arhitectură scoate arhitecți.

Facultatea de actorie scoate actori.

Facultatea de regie scoate regizori.

Este de dorit ca fiecare facultate să-și definească meseria pe care o învață studentul și cu care pleacă de pe băncile sale, pe care civilizat este să o și practice, ca absolventul să conchidă că nu și-a tocit 3+2 ani pe băncile facultății degeaba. Frumos este ca fiecare facultate să aibă meseria ei, adică să nu fie două sau mai multe facultăți cu nume și cu programe de învățământ total diferite care să scoată absolvenți cu aceeași meserie, căci nu are nicio logică.

Îmi amintesc de faptul că am căutat în Catalogul Ocupațional din România - COR niște meserii și am avut surpriza să văd că ele nu există. Marii profesori au preocupări mult prea elevate în sferele lor, pentru a pierde timpul coborându-se la chestiile lumești ale meseriilor pe care ei le oferă studenților care cugetă să urmeze cursurile pe acre ei le predau. Așa se explică absența din COR a unor meserii pentru care există programe în facultăți, profesorii din acele facultăți, probabil așteaptă ca lumea de pe drum să le facă munca lor de a defini meseria pe care o pregătesc ei în facultate pentru COR sau este și situația ca ei să nu pregătească nicio meserie, ceea ce este absurd, fără sens, căci un ambalaj frumos se dovedește că nu conține nimic și punga este goală, iar absolventul e aruncat pe piața muncii ca un avorton fără viitor.

(07 august 2022)

Cum îmi aleg facultatea?

La alegerea facultății, tânărul trebuie să-și răspundă la niște întrebări.
Merită să urmez o facultate?
Fac facultate doar să am o diplomă?

Fac facultate de gura părinților?
Fac facultate să practic meseria învățată acolo?

Ce fac după terminarea facultății?

Ce șanse am să profesez în meseria învățată pe băncile facultății?

Care este situația pe piața muncii pentru meseria oferită de facultate?

Voi fi șomer cu diplomă?

Salariul oferit de meserie corespunde aspirațiilor mele?

Ce șanse am să evoluez profesional?

Cât mai trebuie să învăț după terminarea facultății?

Ca să profesez, trebuie să fac o investiție?

Cine nu-și pune aceste întrebări va avea surpriza ca în anul al III-lea de facultate să primească răspunsuri, deși nu a pus nimănui nicio întrebare și va vedea că ceea ce părea inițial frumos și avantajos, în realitate nu este deloc roz și plăcut, că riscul de a nu profesa meseria este mare, că posibilitatea de a schimba calificarea este enormă și că visul frumos de la început se spulberă, iar realitatea este cu totul alta.

Sistemul educațional românesc are nenumărate hibe, una dintre ele se referă la supradimensionarea unor meserii, în raport cu necesarul exprimat de piața forței de muncă.

Nu mă apuc eu acum să spun care sunt acele specializări, dar se vede cu ochiul liber și este necesar să se intre pe un portal cu oferte de joburi și se vede rapid care sunt meseriile cerute de piața muncii. În niciun caz un tânăr nu trebuie să se îndrepte spre meseriile unde condiția de apariție a unui loc de muncă este eliberarea unui loc existent, adică să moară cineva pentru a deveni postul vacant.

(02 iulie 2022)

Dați părinți, cu biciu-n mine/Că n-am ascultat de voi!

Foaie verde mărăcine,
Dă mamă, cu biciu-n mine,
Dă mamă, cu biciu-n mibe,
Că n-am ascultat de tine
De tine dac-ascultam,
Ce fericită eram.
La toată lumea oi spune,
Să nu se joace ca mine,
Că eu m-am jucat cu focul
Și era să-mi pierd norocul.

...............

Ci-n-ascultă de părinți,

Plânge cu lacrimi fierbinți.

Eu unul n-am ascultat

Și numai de rău am dat.

Am ales acest cântec pentru că el este de mare actualitate în cazul tinerilor care nu ascultă de nimeni atunci când aleg facultatea și de fapt aleg viitorul. Unii se gândesc la numele facultății, care este un nume sonor.

Alții se gândesc la profesie care este bănoasă și de viitor.

Marea majoritate merg cu gândul de a avea o diplomă care se obține ușor, căci vor găsi ei ceva de făcut să câștige o pâine. Realitatea este cu totul alta. La alegerea facultății tânărul trebuie să se gândească la viitorul său și trebuie să-și răspundă la niște întrebări.

Cât de grea e facultatea?

Ce meserie îi oferă?

Ce bani câștigă din meserie?

Ce șanse sunt să lucreze în meserie?

Care sunt posibilitățile de a se angaja?

Condițiile de lucru sunt bune?

Părinții au resurse să creeze condiții pentru exercitarea meseriei?

O abordare realistă va permite tânărului să facă o alegere corectă. El va avea posibilitatea să facă și ceea ce-i place ca o a doua facultate în viitor, după ce și-a asigurat mijloacele de trai independent. Sunt situații clare în care tinerii nu-și pun întrebări și nici nu caută răspunsuri. Mai mult, dacă li se sugerează ceva, ei se supără, ca după ani și ani să cânte cântecul lui Gabi LUNCĂ ușor adaptat:

Dați părinți cu biciu-n mine,

Că n-am ascultat de voi.

A făcut o facultate. Nu găsește loc de muncă să aplice ceea ce a învățat și face munci de necalificat sau trebuie să urmeze cursuri pentru o nouă calificare și ceea ce a învățat în facultate nu este util.



(02 iulie 2022)

Oameni fără meserie

Meseria este brățară de aur și gâtul pâlnie de argint. Așa grăiește un vechi proverb. Înseamnă că din vechime se considera esențial ca o mul să aibă o meserie. Eu consider că omul are o meserie dacă:

- a învățat să facă un set de operații;

- face operațiile învățate;

- știe să evalueze timpul necesar;

- măsoară calitatea muncii de puse;

- măsoară calitatea rezultatelor sale;

- știe de ce are nevoie pentru a munci;

- pregătește locul de muncă;

- pregătește materialele;

- aplică procedurile învățate;

- știe să ceară prețul corect.

Există meserii foarte bine definite precum:

- meseria de zidar, în care omul știe să construiască clădiri;

- meseria de faianțar, în care omul execută punerea de faianță;

- meseria de profesor, în care acesta îi invață carte pe elevi;

- meseria de actor, în care el joacă roluri pe scenă;

- meseria de instrumentist, în care omul cântă la un instrument;

- meseria de doctor, în care omul se străduie să facă bine pe semenii lui;

- meseria de văcar, în care persoana merge cu vitele la păscut și nu numai;

- meseria de cioban, în care bărbatul crește și îngrijește oile;

- meseria de fotbalist, în care omul joacă fotbal pe bani.

Sunt multe și nenumărate meseriile pe acest pământ, toate fiind benefice pentru cei ce le practică, dar și pentru cei pentru care le practică, produsele și serviciile realizate aducând bani și avantaje tuturora. Aici nu am enumerat decât a miliarda parte dintre ele.

Unele meserii presupun timp și efort mai mare pentru a fi învățate înainte de a fi profesat, așa cum este meseria de medic, de doctor cum se zice, meserie ce presupune cam 25 de ani de stat pe băncile școlii, dar există meserii care se învață în câteva zile, după aceea se practică cu succes. Nu există meserie importantă și meserie neimportantă, dar există meseriași pricepuți, de admirat, respectiv, meseriași nepricepuți, care trebuie obligatoriu să fie ocoliți. 

La noi există proasta ideie că meseriașii sunt categorisiți după școlile făcute sau cât de intelectuali sunt în diplome. În realitate criteriul esențial de apreciere trebuie să fie performanța meseriașului. Prefer un tinichigiu auto excepțional unui profesor de matematică care nu știe să calculeze integrala unui polinom de gradul n. Prefer un șofer de tir care știe să bată ireproșabil drumurile Europei, unui inginer tcm-ist care nu știe unde se află pompa de injecție și o caută în remorca autocamionului.

Ceea ce este mult mai grav se leagă de faptul că oamenii au diplome în domenii în care nu exersează, pentru că au învățat proceduri, tehnici și metode, nu pentru a ști o meserie pe care să o practice, ci doar pentru a avea o patalama. Aceștia sunt oamenii fără meserie. În politică plouă cu astfel de specimene care:

- fitilesc pentru a domina;

- ling clanțe pentru a se face utili;

- vorbesc fără a spune ceva să iasă în față;

- lingușesc pentru a fi apreciați;

- mint pentru a scăpa basma curată;

- se laudă cu ceea ce nu fac ei;

- se fac că fac, dar nu fac nimic;

- se bagă în față nejustificat.

Când sunt puși pe funcții își dau măsura lipsei de profesionalism, a limitelor și ignoranței în care plutesc. Zicerile lor ating zone ale absurdului și par a fi desprinse din niște filme SF, deși se referă la realități palpabile. Ei sunt ușor de depistat și sunt și mai ușor de evitat. Pentru a fi plasați spre zone periferice este nevoie ca omul care decide să fie un caracter puternic și să aibă criterii corecte de ierarhizare, astfel încât cine vine cu o ideie să meargă cu mult mai departe, adică să dea soluții și să se ofere să participe efectiv la implementare, căci altfel nimic nu este valoros. Un decident care vine cu astfel de abordări se va descotorosi de toți indivizii fără meserie și de toți intriganții, zvonacii și yes-manii care mișună în jurul lui, lăsați moștenire de predecesorul său. Când cei fără meserie primesc ceva de făcut și mai ales devin responsabili de a duce la îndeplinire chiar ceea ce ei propun, fug ca dracul de tămâie, căci lor le place doar să fie prezenți, să se facă vizibili, dar să nu facă nimic.
Oamenii fără meserie au totuși o meserie și anume, meseria de a critica pe oricine și orice, dar care se limitează doar la a critica. În clipa în care sunt puși să dea o soluție fac pasul în spate. Ei sunt extrem de vocali când critică dacă nu se prezintă și rămân în anonimat. Am nenumărate exemple de astfel de specimene și am învățat cum se contracarează acțiunile acestora. Sunt puși să se recomande și să spună de la ce firmă vin. După aceea, li se cere să spună ce poziție doresc să ocupe în realizarea a ceea ce ei propun și finalul este acela să treacă la treabă, asigurându-i-se tot ce are nevoie. Va fugi.
Oameni fără meserie se găsesc pretutindeni, dar cu deosebire în politică, pentru că acolo sunt multe vaci de muls, fără a le mulge, ci doar din dat din gură, mult, fără a spune nimic și mai ales răspicat și cu voce tare.

(16 ianuarie 2018)

CSIE'50 - meseria de cibernetician

Din motive din care mie momentan îmi scapă pe jos și se răstoarnă agale, în COR - catalogul ocupațional din România, meseria de cibernetician nu este definită. În schimb, este definită meseria de gropar și cea de țîrcovnic. Este numai o chestiune de voința celor care se ocupă de domeniu de a spune niște lucruri simple precum:

- nivel studii, adică numai cu studii superioare de specialitate;

- ce activități desfășoară legate de sisteme cibernetice;

- unde își desfășoară activitatea și ce output-uri oferă;

- care sunt facultățile care pregătesc ciberneticieni;

- detalii care să facă diferența între ciberneticieni și toți ceilalți meseriași.

Despre ciberneticieni există foarte multe lucruri particulare care se enumeră pentru a-i defini foarte exact și fără a-i trimite către alte domenii de activitate, ca să se calce pe bătătură cu ceilalți meseriași.În opinia mea trebuie pornit de la conceptul de sistem cibernetic. Deci ciberneticienii trebuie să se ocupe de sistemele cibernetice, adică să:

- definească obiective din punct de vedere al abordării cibernetice;

- proiecteze sisteme cu reglare inversă;

- modeleze procese din economie văzute din punct de vedere cibernetic;

- implementeze soluții ale analizei cibernetice;

- prognozeze evoluții în sisteme cibernetice.

Trebuie să rezulte cu claritate că cibernetica este cu totul altceva, că nu se intersectează cu alte domenii, deci este o meserie distinctă, așa cum tinichigeria este ceva diferit de tâmplărie și de potcovărie. Trebuie numai ca specialiștii din zona ciberneticii să vadă lucrurile simple și să nu mai aibă tendința de a cotropi domenii care nu sunt ale lor. Ei trebuie să-i lase pe alții să abordeze cu tehnicile ciberneticii aspecte din domeniile lor. Cibernetica economică este domeniu de sine-stătător și în COR trebuie să fie clar meseria de cibernetician, adică așa mai sofisticat, meseria de economist cibernetician. Scrupulele trebuie lăsate la ușă.

(27 noiembrie 2016)