Cine dă consultanță la PNRR dacă noi nu avem consultanți?

Consultantul este un om special. 
Consultantul este un om cu vastă experiență profesională.
Consultantul este un om cu rezultate de excepție verificate de practică.
Consultantul este un om super-specializat.
Consultantul este un om pe care să te bazezi în meseria lui.
Consultantul este creierul unei echipe de profesioniști.
Consultantul este un om cu capacitatea de a da soluții excepționale problemelor din domeniul său.
Consultantul este un omul în fața căruia îți scoți pălăria pentru cât de bun meseriaș este.
Consultantul este un om care diagnostichează și dă și tratamentul.
Consultantul este un om care oferă certitudinea că tot ceea ce propune este ceea ce trebuie.
Dacă așa stau lucrurile, este evident că noi nu avem consultanți pe niciun domeniu, deci banii de consultanță îi vor lua alții, care au profesioniști pe domeniile înscrise în PNNR. Nu are cum să fie consultant X din PNL sau Y din USR zau Z din PSD căci în afară de a fi doar niște lingăi mediocrii care nu știu pe ce lume se află și habar nu au de vreo meserie, nu se califică prin altceva. Să ne amintim că așa-zișii profesioniști mioritici nu au fost în stare să ofere un proiect de spital regional sau municipal care să fie avizat de Comisie? Să ne aducem aminte că profesioniștii lu'pește prăjit au construit acel pod pe sub care nu trecea locomotiva? Să nu uităm că vreo 10 Km de metrou s-au construit în 20 de ani, când alții l-ar fi făcut într-un an, pe motiv de profesionaliști de c-c-t.

(31 martie 2022)

O nedumerire legitimă

Văd că sunt bășicați așa-zișii jurnaliști că ora de consultanță este de 1.000 de euro sau de 2.000 de euro. Pe ei nu-i deranjează în niciun fel că o cântăreață de la Tv la o nuntă, pentru 3 ore încasează 4.000 de euro. Nu sunt deranjați că o cântăreață în vogă de muzică pop nu se deplasează niciunde fără 10.000 de euro pentru un eveniment. Ei acceptă ca la un botez, un manelist să câștige lejer 7.000 de euro, dar consideră inacceptabil ca un consultant să încaseze 1.000 de euro sau 2.000 de euro pe zi.
Îi anunț pe nefericiții și nedocumentații jurnaliști că în anul 2.000 un partener de proiect din Spania, pe probleme de consultanță în calitate software câștiga zilnic 5.000 de euro, iar în 1998 un consultant pe management de proiect din Austria, autor al unei celebre cărți traduse și pe Dâmbovița, câștiga pe zi tot 5.000 de dolari, adică la vremea aceea un 4.000 de euro de azi.
Consultanță dau numai oamenii de top în meserie.
Medicii cei mai buni dau consultanță.
Cântăreții de operă cei mai buni organizează master class.
Inginerii cei mai bine cotați dau consultanță.
Arhitecții cei mai renumiți dau consultanță.
La un anumit nivel de performanță, plata este pe măsură.
Am aflat că o pițipoancă a dat zeci de mii de euro pentru câteva ședințe, unor vrăjitoare să-i aducă iubitul înapoi. O ședință acolo nu cred că dura mai mult de două ore, iar 10.000 de euro pe oră deja mi se pare cam mult, chiar dacă era invocat necuratul, deși relația specială a vrăjitoarei cu acela era de neprețuit. Vreau să spun că ar trebui să nu ne mire costul consultanței, ci ceea ce se obține prin consultanță. Dacă Noi avem 20 de indivizi care fac oferte de proiecte de 500.000 euro nerambursabili și nu este câștigat niciun proiect și dacă vine un consultant plătit cu 400.000 euro pentru 4 zile de activitate, după care cei 200 de indivizi depun oferte de proiecte și obțin finanțări de 500.000 euro, crede cineva că a fost prea scumpă ziua de consultanță de 100.000 de euro?

Așa cum la noi totul devine o caricatură, să nu ne mirăm că și activitatea de consultanță va căpăta nuanțe mioritice și orice neica-nimeni, fără vreo justificare își va zice consultant, deși nu are nicio calificare, deși consultanța presupune numai oameni înalt calificați și cu experiență mare în spate.

(17 februarie 2022)

Consultanța, bat-o norocul!

În anul 2008 am participat la Congresul IPMA de la Cracovia. Acolo a venit și a vorbit fostu președinte al Poloniei Lech WALESA, simbolul luptei anticomuniste de dinainte de 1989.
El a spus clar: Polonia a accesat 100% din fondurile UE pentru că:
- a alocat din bugetul național 10% din suma care trebuia atrasă,
- a plătit firme de consultanță cu acești bani,
- a propus proiecte realizate cu ajutorul acestor firme de consultanță,
- toate proiectele au fost acceptate și finanțate,
- au fost atrași toți banii planificați, adică restul de 90%.
În acest context, pentru PNRR unde trebuie să atragem 30 de miliarde, din bugetul național trebuie să plătim 3 miliarde unor firme de consultanță. Acestea coordonează realizarea și implementarea  proiectelor, și automat vor veni și cele 30 de miliarde. Net, țara va avea 27 miliarde, căci 30-3=27. 
Mă bucur că s-a înțeles după 13 ani ceea ce a zis Lech WALESA și i-a venit românului mintea de pe urmă. Ceea ce mi se pare anormal, se leagă de faptul că toți au rămas închistați în ideea că a primi consultanță pe bani grei, ar fi ca și cum am arunca banii pe fereastră. Am rămas în mentalitatea că învățământul e neproductiv, că nu vedem ieșind pe pandă rulantă șuruburi, piulițe, cozonaci sau pantofi, deși el produce oameni instruiți, dar nu e considerat ramură de producție. Tot așa și cu consultanța. Oamenii nu înțeleg că diferența dintre un proiect prost și unul bun este de milioane și milioane de euro. Rămânem într-un trecut negru care nu ne duce nicăieri. În PNRR consultanța este premisa  derulării de calitate a proiectelor.

Noi credem că dacă facem șuruburi sau chiftele, ne pricepem și la consultanță. Nu este așa. Consultanța este aceea care face ca diferențele dintre costurile de deviz și costurile efective să fie decente, dacă nu zero, în niciun caz costul real să fie mai mare de 10 ori decât costul din devizul cu care a fost aprobat proiectul, așa cum se întâmplă acum. UE nu are chef să arunce cu banii proprii pe ferestrele de la noi.

(08 decembrie 2021)