SOROS vs LENIN

Karl MARX și Friedrich ENGELS au fost cam printre primii teoreticieni ai comunismului și lucrarea lor Manifestul Partidului Comunist a pus temelia studiului cu instrumentele reci ale științei ale societății comuniste. Vladimir Ilici LENIN a fost și teoretician și practician, căci el a dezvoltat teoriile despre comunism, dar a și trecut la practică, fiind conducătorul marii revoluții socialiste din octombrie 1917, care s-a aniversat întotdeauna în URSS și în țările satelite, pe 7 noiembrie.

George SOROS și Vladimir Ilici LENIN sunt două personalități marcante ale istoriei noastre moderne, care și-au propus să schimbe lumea.

Vladimir Ilici LENIN și-a propus să instaureze comunismul în Rusia și a reușit prin revoluția bolșevică din 1917, iar urmașii lui au extins comunismul în Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Iugoslavia, Albania, China, Vietnam, Cuba. Comunismul a avut legile lui. Comunismul și-a definit reperele omului nou și partidele comuniste au făcut eforturi considerabile de a modela omul nou. Revoluțiile culturale au adus clarificări și constrângeri. Numai că, socialismul nu a reușit să performeze și productivitatea muncii în socialism era și de 3 ori mai mică decât productivitatea unor țări capitaliste. Comunismul nu a trecut testul eficienței economice și de aceea s-a prăbușit în 1989.

Miliardarul George SOROS și-a propus să schimbe pe cale democratică regimurile politice, definind contextul prin care personalități special formate pentru implementarea contextului unei societăți deschise, bazate pe eficiența capitalului, să ajungă în funcții cheie ale statelor, fie prin alegeri, fie prin numiri, astfel încât influența lor să ducă democrațiile de acolo spre direcțiile definite în conceptul de societate deschisă, progresistă, unde naționalismul, tradiționalismul, idilismul și paseismul, trec undeva pe planul al V-lea, locul lor fiind luate de o nouă ordine mondială, unde oamenii au libertăți și comportamente care să ducă spre eficiența capitalului, spre dezvoltarea personalității umane după un model de om nou, subordonat în totalitate ideii de societate deschisă. 

Se observă că țările unde s-au produs revoluții portocalii sau tot felul de primăveri, nu au reușit deloc să treacă testul eficienței prin creșterea rapidă a productivității muncii, ba din contră, corupția a înflorit la cote alarmante, ceea ce înseamnă că modelul  imaginat pentru societatea progresistă necesită ajustări importante. 

Oricum, trebuie remarcat faptul că George SOROS și Vladimir Ilici LENIN reprezintă două modele de gândire reprezentative pentru dezvoltarea de moduri de producție și studiul comparat al contribuției lor merită o mai mare atenție. A reduce comunismul și societatea deschisă la faptul dă deputații în ambele cazuri nu jură pe Biblie, este doar o abordare simplistă, dar a analiza ce a însemnat omul nou în comunism și ce înseamnă omul nou pentru societatea deschisă, chiar merită atenție. Și poziționarea față de proprietate în comunism și în societățile deschise trebuie analizate, căci ideea de proprietate a colectivităților este generatoare de contradicții din moment ce natura omului este de a fi acaparator, violent, dominator și egoist, trăsături pe care am mari îndoieli că educația le face să dispară definitiv.




(19 februarie 2025)

Dispariția INTERNETULUI.

Plec la a lansa această teorie de la ceea ce se știe dintotdeauna în filosofie și anume că, orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. Și Internetul a avut un înc eput, are o dezvoltare, acum este într-o perioadă a exploziei sale, dar cu siguranță, datorită nivelului extraordinar de mare al dezvoltării, va cătăpa o astfel de dezvoltare încât, va deveni inutilizabil, datorită:
- dificultății de a regăsi informația pe acre o căutăm,
- marilor fluctuații de calitate ale informației,
- marea diversitate a opțiunilor oferite care îngreunează decizia,
- disproporțiilor de finețe a soluțiilor în raport cu importanța problemelor de rezolvat,

- nenumăratelor proceduri care încearcă să-l reglementeze,

- costurile impuse de asigurarea securității informatice,

- estomparea diferențelor dintre conținutul generat de AI,

- creșterea dificultăților în a face diferența între conținutul digital generat de AI și cel creat de om.

Costurile acum zero, nu vor mai fi zero, din moment ce aplicațiile sunt surse de venit și asigurarea securității determină costuri suplimentare. În viitor orice aplicație va avea costuri și nu va mai fi nimic la liber, ceea ce va schimba poziționarea utilizatorilor față de Internet. Noile tehnologii vor aduce noi facilități încât limbajul natural va fi implementat în totalitate și comunicarea se va face în cu totul alt mod decât cu tastatură sau cu atingerea ecranului, latura vocală și cea a vizuală vor fi cu mult mai mult fructificate, adresele de poștă electronică, adresele portalurilor, dar și modurile de referire specifice Internetului vor deveni istorie. Pentru noul mod de comunicare trebuie o cu totul altă infrastructură și Internetul, cu siguranță va fi depășit din toate punctele de vedere, așa cum nu se mai vorbește acum de cartela perforată, indispensabilă ca purtător tehnic de informație în anii '60, '70 și '80

(31 februarie 2024)

#reziștii și comunismul

Mă laud că primii 42 de ani din viață i-am trăit în comunism și deci am dreptul să vorbesc despre comunism în cunoștință de cauză, mai ales că am avut discipline în facultate unde am studiat operele lui Karl MARX, Friedrich ENGELS și ale lui Vladimir Ilici LENIN și Mao ZEDONG. Dacă am luat note bune și chiar foarte bune, înseamnă că le-am studiat temeinic, dară. Știu cu ce se mănâncă, chiar dacă în sinea mea proprietate personală eu vedeam lucrurile altcumva, în tăcere. Restul de 34 de ani i-am trăit în democrație și am fost martorul când s-a instaurat curentul #rezist, pe care am căutat să-l înțeleg pentru a ști cum să mă poziționez în viață.

Nu mă apuc acum să comentez comunismul, căci acesta s-a prăbușit sub greutatea propriilor erori inerente oricărui sistem social creat artificial de mintea omenească, exact cum și neo-marxismul asociat #reziștilor se va prăbuși din lipsă de fonduri, căci crearea omului nou după tiparele neo-marxiștilor necesită cam 7 trilioane de USD, din care pentru îndepărtarea omului de credință sunt necesare 5 trilioane de dolari, restul de două trilioane revenind unor cheltuieli cu nimicurile care-l convertesc pe omul de rând spre omul așa-zis nou, ocupându-i timpul sau corupându-l cu nimicuri sclipicioase.

Nu aș fi scris acest articol dacă nu aș fi citit undeva că pentru a nu zgândări orgoliile unora, se vor da indicații ca la birou, femeile să nu mai poarte medalioane sau crucifixuri. Mi-am adus aminte de o scenă terifiantă de la un examen de admitere din ASE de dinainte de 1989. Era proba de economie politică. Tocmai veniseră membrii comisiei de subiecte. În sală era liniște. Cineva din comisie a început să vorbească. Arăta plicul cu subiecte și candidații trebuiau să fie convinși că acele plicuri erau sigilate. Înainte de a se deschide un plic, un membru al acelei comisii a văzut cum o candidată a scos o cruciuliță pe care o avea la gât, dar era ascunsă de gulerul rohiei și a sărutat acea cruciuliță. Omul s-a schimbat la față și a început să urle, apostrofând-o pe candidată care era la examenul de economie politică și ca o tânără utcistă cu educație revoluționară nu are voie să procedeze așa. A mers către candidată, a arătat sălii cruciulița și a scos-o afară din examen pe tânără. Degeaba am încercat să discut cu respectivul, căci a urlat și la mine și a avut un comportament de-a dreptul incalificabil. A rămas ferm și tânăra candidată a pierdut examenul de admitere. După Revoluția din 1989 respectivul era cel mai anticomunist personaj, iar când i-am amintit scena, s-a uitat urât la mine și sunt sigur că m-a detestat din toți rărunchii lui.

Ideea care se discută  la neo-marxiști sau #reziști acum ca oamenii să nu mai poarte elemente distincte specifice portului popular sau apartenenței la o anumită religie, arată că lucrurile nu s-au schimbat prea mult față de anii negrii ai comunismului, deși eu credeam că modelele care nu au fost viabile devin irepetabile, căci lumea a înțeles cât de cât din lecțiile de doi bani ale istoriei recente, când comunismul s-a dus de-a berbeleacul pe toboganul istoriei. Se pare că nu este așa și că m-am înșelat.

(07 decembrie 2023)

Doctrina #REZIST

 Cum era de așteptat, televiziunile, ziarele, interviurile și alte modalități de comunicare din mediul online, au tratat superficial problema #REZIST, acordând importanță exagerată lucrurilor secundare și unor persoane de plan secundar cel mult. Așa au apărut niște fragmente din postări pe conturile de socializare, care au abordat trunchiat problema de definire a celor ce aparțin doctrinei #REZIST. Așa cum au fost prezentate lucrurile s-a creat impresia că #REZIST se comportă semeni sectelor, unde oamenii trăiesc la comun, mănâncă la comun, contribuie la grămadă cu salariile și acceptă un șef suprem, ceva de tipul masculului ALFA.

Prezentarea aceasta încărcată de subiectivism, nu a făcut altceva decât să adâncească prăpastia dintre imaginația construită prin mesaje bine țintite și realitatea fragmentată definită de vectori de opinie, slab calificați.

Comunismul a avut drept exponenți personalități pe care mulți le consideră genii și aici enumer pe Karl MARX, pe Friedrich ENGELS și pe Vladimir Ilici LENIN. Cei trei au operă scrisă, pentru că erau școliți, știau limbi străine, aveau documentare serioasă la sursă și aveau multe teorii construite, însoțite de demonstrații extrem de riguroase și acceptate chiar de adversarii înverșunați. Nu știu dacă doctrina #REZIST și-a găsit teoreticienii săi, dar știu că practicieni are cu gloata, unii fiind figuri pitorești, alții vând caracter emblematic, dar niciunii dintre ei nu s-au constituit în elemente demne de reținut pentru mentalul colectiv din afara grupurilor #REZIST.

Trecerea în derizoriu de către sociologii și comunicatorii de la noi doctrinei #REZIST și a celor care o propagă, îmi aduc aminte de ideologii comuniști care combăteau religia să cunoască ceva, în general și Biblia în special fără s-o fi citit, dar o comentau cu fraze stereotipe. Așa zișii specialiști din ziua de azi procedează la fel, combat, fără să știe ce, fără să vină cu argumente, doar prinzând din zbor fraze colorate, servite intenționat de figuri de planul al IV-lea de la cohorta de membri de la baza  #REZIST.


(26 iunie 2023)

De ce ne debarasăm de Facebook?

Ca toate lucrurile la modă și rețeaua de socializare  Facebook va intra în curând într-o perioadă de declin. Colegii mei Karl MARX și Friedrich ENGELS, așa cum îi plăcea lui Valeriu ZGONEA să spună că Mihai VITEAZU i-a fost coleg, au zis că orice fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări.

Din dorința de a fi:

- prietenoasă,

- folositoare,

- universală,

- dinamică, 

- fiabilă,

- stabilă,

- sigură,

dezvoltatorii de software de la Facebook au introdus tot felul de funcții, de facilități, au integrat în această rețea tot felul de alte aplicații, care la început s-au dovedit a fi utile și interesante, dar cu timpul i-au îndepărtat pe utilizatori de această rețea de socializare. Dacă acum câțiva ani aveam plăcerea de a intra pe Facebook și de a sta acolo minute bune, acum, acest interes a scăzut foarte mult, pentru că a devenit ceva obișnuit, nu mai are prospețimea de altădată, nu mai are spectaculozitatea de altădată, nu mai răspunde cerințelor mele, din moment ce acolo și-au făcut prezența chestii comerciale mincinoase și abordări politice grobiene.

La început Facebook era destinat comunicării între prieteni, între membri unor colectivități constituite ad-hoc, iar acum a devenit altceva. Este un instrument de propagandă și manipulare, care folosește una dintre facilitățile acestei rețele, legate de mesajele 1: n care se postează de oricine, oricând, oriunde.


(08 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Niculae NICHITA

Niculae NICHITA a fost profesorul de la cursul de Economia Politică a Socialismului, curs predat studenților din anul al II-lea de la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice. Profesorul Niculae NICHITA era omul care nu venea la curs să recite texte din cuvântările lui Nicolae CEAUȘESCU sau să formuleze texte echivalente celor din ofociosul pcr, ziarul Scânteia. El venea și prezenta problematica prin prisma sa, fiind un om de mare cultură, cu lecturi nenumărate, care avea și un vocabulare foarte bogat. Profesorul Niculae NICHITA își structura frumos cursul, vorbea liber și aborda problemele într-o formă care mie îmi convenea de minune, căci dacă ar fi fost să memorez ceva, cu siguranță m-ar fi trecut toate nădușelile pe șira spinării. Construcțiile lui erau logice și interpretările pe care el le oferea scoteau în evidență că depășise de mult timp, acea categorie a dogmelor staliniste, în care încă se mai bălăceau unii colegi de-ai lui.

Am admirat la profesorul Niculae NICHITA coerența derulării fiecărui curs și argumentele pe acre le aducea în fața noastră pentru a evidenția direcțiile în care se mișca o economie socialistă, așa cum era economia românească din acele vremuri. Îmi aduc aminte că profesorul Niculae NICHITA a vorbit de faptul că gândirea omului o ia înaintea realității și venea cu exemple extrem de interesante, care să arate că ne desfășurăm activitatea într-un cadru definit de limite, căci aceasta este natura umană, nu dispunem de resurse infinite, nu dispunem după bunul nostru plac de ceea ce ne dorim, căci realitatea este cea care dictează ceea ce avem de făcut, iar socialismul este o opțiune asumată de o forță politică.  Ideea că există și alte moduri de producție, ideea că va izbândi acel mod de producție care se va defini ca având o productivitate a muncii la un nivel deosebit de ridicat, era o ideea ce arăta și dacă nu se va obține atingerea acelui obiectiv, șansa de a izbândi nu mai există. El nu spunea direct cu subiect și predicat, dar spunea că LENIN a zis clar că dacă socialismul nu va depăși capitalismul în ceea ce privește productivitatea muncii, va dispărea. În 1989 s-a și întâmplat acest lucru, dar profesorul nostru de economie politică vorbise despre acest aspect în 1967, adică cu 22 de ani mai înainte.

(14 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Livia DULEA

dacă am înțeles bazele teoretice ale economiei politice, datorez acest fapt profesoarei mele din liceu Livia DULEA. Ea venea la clasă și prezenta lecțiile așa de clar, de concis, de frumos, încât luam notițe și nu trebuia să citesc nimic din manual. Adevărul este că la început am citit din manual, dar când am văzut cât de slab era în raport cu caietul meu de notițe, m-am lăsat păgubaș.
Livia DULEA cunoștea cărțile scrise de Karl MARX.
Livia DULEA avea punctele sale de vedere.
Livia DULEA extrăgea esența din cărți în original.
Livia DULEA depășea cu mult manualul de liceu.

Când am învățat pentru admiterea la facultate, am învățat numai după caietul de notițe scris la lecțiile de la clasă predate de profesoara mea de economie politică Livia DULEA. Trebuie să spun că la examenul oral la admitere, căci se susțineau și probe orale la ISEP V. I. LENIN cum se numea în 1965 ASE, am obținut nota maximă, ceea ce valida faptul că nu greșisem când m-am pus pe învățat. Știu că am învățat și niște termeni de la cursurile de cai folosite în Capitalul de Karl MARX, că eu aveam acasă această lucrare și o citisem și cred că și acest aspect impresionase comisia de examinare.

Cărămizile de economist le-a pus Livia DULEA, ceea ce mi-a ușurat mult munca, pentru că și la examenele de Economie politică din facultate, profesorii Florea STAICU și Vasile NICHITA tot zece mi-au dat și am semnăturile lor lângă această notă în carnetul meu, dar mulțumirile mele, cât voi trăi, lui Livia DULEA trebuie să i le aduc și să mă înclin în memoria sa.


(16 ianuarie 2023)

Token pentru Domul din Trier

 Când în anul 2012 s-au împlinit 500 de ani de la terminarea construcției Domului din Trier, Germania, a fost realizat un token, pe care îl prezint aici.

Orașul Trier are istoria lui, dar trebuie spus că este orașul în care micul burghez Karl MARX a trăit și și-a cultivat vița de vie.

(01 decembrie 2022)

De ce piloane la pensii și nu stabilopozi?

Acum toată lumea vorbește de pilonul de pensii care s-a depreciat. Nimeni nu vorbește despre ce înseamnă un pilon de pensii și unde se aplică teoria constituirii lui. Într-o economie unde producția este esențială și nu rostogolirea banilor, un pilon de pensii este funcțional.
Oamenii depun undeva niște bani.
Se constituie un fond.
Cei care administrează fondul investesc banii. 
Banii aduc profit.
Fondul crește.
Sumele depuse de oameni cresc.
La vremea pensiei, banii înmulțiți se regăsesc în buzunarele pensionarilor, care au fost anterior investitori.
Când economia nu are producție, fondurile nu sunt investite în producție. Se cumpără titluri de stat și nimeni nu garantează 100% că aceasta este o investiție și va produce profit. 
Mă gândesc la marele Ion Luca CARAGIALE care zicea în piesa lui O scrisoare pierdută, că Anglia are faliții ei, Franța are faliții ei și noi trebuie să avem faliții noștri. Dacă înlocuim cuvântul faliți cu cuvântele fond de pensii private, scena se potrivește de minune. Numai că noi nu suntem nici Anglia și nici Franța, țări care au producție, mediul de afaceri este nepoluat și nu funcționează exclusiv prin rostogolirea de bani, ci prin muncă, singura creatoare de plusvaloare, cum zicea colegul meu Karl MARX.
este momentul să nu le mai spunem piloni de pensie, ci stabilopozi, căci măcare avem senzația că o dată puși banii acolo, acolo rămân, chiar dacă valurile inflației izbesc stabilopozii cu putere, nu produc dezastre.

(06 august 2022)

Librăriile de pe vremea mea

Librăriile de pe vremea mea erau cu un specific al perioadei propagandei comuniste, în care era proslăvită prietenia român--sovietică, deoarece  eu mă ocup de perioada 1947 -1967, ca să se justifice sintagma de pe vremea mea, pe care o așez la toate temele de care mă ocup o perioadă de timp. În 1965 în Biblioteca ASE era un dicționar tradus din limba rusă în care cibernetica era definită ca știință reacționară.

• LIBRĂRIA NOASTRĂ conținea rechizite școlare, papetărie, cărți, ilustrate și discuri. Vitrinele erau banale. În centrul Piteștiului, pe Strada Victoriei era o librărie unde vara, clasele care terminau liceele și făceau fotografii LA ZAHARIA - cel mai renumit fotograf din oraș, puneau în vitrina acelei librării tabloul în care erau profesorii și elevii. Și eu am avut în 1965 tabloul clasei a XI-G din care făceam parte și după așa de mulți ani, mă uit cu plăcere la fotografia acelui tablou. Când a apărut volumul POEZII de Mihail EMINESCU cu ilustrații ale graficienei Ligia MACOVEI, i-am cerut atei 80 de lei, cam 30% din salariul său, pe care mi i-a dat și am cumpărat un exemplar.
• LIBRĂRIA CARTEA RUSĂ arăta atașamentul comuniștilor români față de marele prieten de la răsărit, eliberatorul nostru de sub jugul fascist. Eu am intrat de câteva ori în acea librărie, unde se găseau albume de artă foarte bine realizate, cărți extrem de ieftine, dar în limba rusă, cu coperți cartonate foarte frumos, bune de pus în rafturile unei biblioteci, pentru a crea impresie. Îmi amintesc că am cumpărat de acolo o Enciclopedie a Africii, foarte bine realizate și în vremurile acelea învățasem la școală destul de multă limbă rusă, clasele a VI-a - a XI-a și mă descurcam binișor cu cititul articolelor. Cele două volume erau ilustrate și bine scrise.
• LIBRĂRIA CARTEA PRIN POȘTĂ era cea de care auzisem la radio. Tot la radio aflasem și adresa ei. Am scris, am comandat câteva cărți, la sosire le-am plătit  ramburs și multe cărți din biblioteca mea le-am pus în raft cu proveniență de acolo. Țin minte că de acolo am cumpărat când eram în clasa a XI-a Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale Teoriei valorii. Le-am citit cu atenție, fără să înțeleg chiar totul, dar cred că m-am luminat și eram tare mândru de mine că făcusem această ispravă, iar în facultate mi-a prins foarte bine la seminariile de Economie politică.

Viața într-un oraș de provincie era cenușie. Când în anul 1960 am ajuns prima dată în București, am poposit la anticariatul de lângă Librăria Dacia și m-am minunat când am văzut desene de GRIGORESCU și manuscrise ale unor mari scriitori. Eram prea sărac să mă gândesc să cumpăr așa ceva, căci și o prăjitură la CAPȘA îmi era inaccesibilă atunci.




(02 iunie 2022)

Cei ce spun nu

În România există nenumărați inși plătiți cu bani grei care în loc să vină cu soluții, vin cu argumente din care noi trebuie să rămânem așa cum suntem, adică săraci, nevoiași, bătuți de soartă, analfabeți, arătați cu degetul de toată lumea și năpăstuiții Europei.
Îi văd pe unii decidenți cum spun că nu sunt bani pentru:
- plata pensiilor,
- plata salariilor,
- creșterea veniturilor,
- realizarea de investiții.
Nu sunt bani nu pentru că nu sunt, ci pentru că ei sunt atât de tâmpiți că nu sunt în stare să-i găsească. Nimeni nu vine să opună sacul de bani în drum și să-i invite pe idioți să se înfrupte din ei. Cine este inteligent scoate bani și din piatră seacă.
Sunt bani pentru orice se dovedește a fi eficient, cu finalitate pozitivă, dacă sunt căutați cu adevărat. Nu sunt bani pentru cei ce așteaptă ca banul să le pice din cer.
Se știe că nimeni nu plătește salarii anticipat pentru muncă neprestată. Se știe că prietenul și colegul meu Karl MARX, vorba lui Valerică ZGONEA care a fost coleg cu Mihai VITEAZU, a spus că masa de bani în piață este egală cu masa valorilor create. Dacă în luna curentă a fost creată prin creșterea productivității o masă mult mai mare de valori, evident și masa de bani corespunzătoare va crește, deci în luna viitoare salariile au sursa de a crește. Tot colegul meu Karl MARX a zis că banii sunt o convenție. Dacă sunt o convenție, trebuie folosiți ca atare. Viața noastră are nenumărate convenții și una în plus, aceea de a tripla salariul minim, nu înseamnă nimic altceva, decât schimbarea paradigmei, care va face ca persoanele care au ajutor social de 1.000 de lei să se gândească să meargă la muncă pe un salariu minim de 3.500 lei. Acum omul se gândește că n-are rost să te strofoci pentru 1.500 lei când dacă stai degeaba și tai frunză la câini încasezi 1.000 fluierând, fără cheltuieli de transport, de pachețel și mai ales, fără să te scoli cu noaptea-n cap să mergi la lucru și să suporți un șef tembel.

(11 decembrie 2021)

Poetul Gheorghe MATEI

În anii de liceu am avut coleg de clasă pe poetul Gheorghe MATEI. Zilele trecute am găsit printre fotografiile de demult una din care am extras un fragment cu chipul poetului.

În anii mei de liceu am scris câteva zeci de pagini despre opera poetului Gheorghe MATEI, pagini pe care le-am scanat și pe care m-am gândit să le redau aici pe blog în viitorul apropiat. Recitind acele pagini scrise de mine la peste 56 de ani de când le-am scris, m-am minunat și eu de ce preocupări aveam atunci. Totuși, la 18 ani citisem Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale sale de Teoria asupra plusvalorii, cărți pe care le aveam în biblioteca mea de elev, cumpărate cu mare trudă.

(25 noiembrie 2021)

Eroarea lui Karl MARX

 Karl MARX, asemeni unor alți mari gânditori au făcut marea eroare de a-i considera pe oameni asemeni lor, adică:
- cinstiți,
- muncitori,
- altruiști,
- buni,
- sârguincioși,
- imparțiali,
- drepți,
- cultivați.
În realitate, oamenii sunt:
- diferiți,
- lacomi,
- mincinoși,
- hoți,
- invidioși,
- leneși,
- violenți,
- imorali,
- subiectivi.
Acești mai gânditori și-au imaginat lumi după chipul și asemănarea lor, iar cei care au dorit să transpună în fapt acele idei, s-au trezit în situația că practica, efectuată de cu totul alte persoane au dus la caricaturizarea sistemelor proiectate să funcționeze la un nivel de perfecțiune ridicat, iar abaterile introduse au făcut ca sistemul real să fie cu totul diferit de ceea ce marii gânditori și-au imaginat. Aceste denaturări au dus la apariția unor sisteme care nu mai aveau nimic comun cu ceea ce și-au imaginat marii gânditori. De la societatea în care toți oamenii erau egali, s-a ajuns la o societate în care marea majoritate a oamenilor era egală în sărăcie, iar burghezia roșie huzurea mai ceva decât burghezia capitalistă, căci o făcea fără să muncească, ci prin uzurparea de drepturi ale majorității.
Karl MARX a făcut eroarea de a-și imagina în Statutul partidului Comunist o societate pe care nicio minte întreagă nu ar fi în stare s-o implementeze, căci orice om vrea să-și tragă și pentru el partea leului, căci natura umană de animal de pradă, este cea care învinge orice rațiune.
Karl MARX a continuat să credă în ideile lui, în contextul în care în jurul lui, chiar proletariatul era nu o masă omogenă perfect, ci o masă amorfă, extrem de neomogenă, ceea ce lui trebuia să-i dea de gândit, căci din acea masă neomogenă se construia pătura burgheziei roșii, care nu mai avea nicio legătură cu egalitatea dintre oameni, cu aportul prin muncă la dezvoltarea noii societăți, care orice s-ar zice a pornit prost de la început, comunismul fiind bântuit de handicapul punerii carului înaintea boilor.

(23 august 2021)

Sărăcuții MARX și ENGELS, că bine le mai ziceau...

Karl MARX și Friedirich ENGELS ziceau acum mulți-mulți ani că orice fenomen dispare datorită propriei lui dezvoltări.

Dacă stăm drept și judecăm strâmb, sărăcuții de ei, mare dreptate au avut, căci nimic nu este veșnic și de dispărut dispare, fie că dispare pur și simplu, fie că zicem noi că dispare dintr-o cauză oarecare. Ei au zis, că dispare chestia datorită propriei dezvoltări. 

Comunismul a început în 7 noiembrie 10917 și s-a făcut țăndări în toamna-iarna lui 1989. Mai există încă oarece comunism, dar în niciun caz nu mai are formele acelea bizare pe care le-a cunoscut comunismul din Europa, ci s-a mai cizelat și el un pic, devenind altceva.

Și despre băsism, dacă se aplică o aceeași teorie, ca fenomen a evoluat atingând apogeul în intervalul 2004-2012, iar acum se află în declin evident, căci nu a avut resursele unei dezvoltări durabile, datorită limitelor pe care le-a încorporat încă de la momentul de start. Ideologia nu a fost cristalizată suficient, iar acum s-a ajuns ca însuși promotorul său să se dezică de construcția la care a pus umărul cu sârg.

Karl MARX și Friedirich ENGELS au fost teoreticieni, fără să ia în calcul firea umană hrăpăreață, onegală și mai ales dominată de porniri primare, iar societatea imaginată de ei se construia cu acești indivizi reali, pătimași și simpliști, care au acționat fiecare după cum îl tăia capul, rezultând în final o harababură generalizată. Nici modelul actual al construcției numită UE nu este perfect, căci oamenii nu sunt perfecți, chiar dacă ei se află în fruntea statelor. Așa că, aplicând același raționament al lui Karl MARX și Friedirich ENGELS, sărăcuții de ei, UE nu este o construcție veșnică, iar plecarea UK este, zic pesimiștii, doar începutul. Construcția aceasta nu este încă epuizată, căci ea încă mai are resurse importante de dezvoltare. Cam 20-30 mai merge această construcție, căci atingerea maturității ei se va produce cam peste 10 ani. Stadiul de maturitate va dura cam 20 de ani, incluzând și declinul. Fenomenul numit UE trebuie tratat asemeni curbei ciclului de viață al oricărui produs destinat pieței, căci așa au gândit  Karl MARX și Friedirich ENGELS, dar la vremea lor nu exista nici marketingul și nici conceptele privind etapele ciclului de viață. Acum că există, le acceptăm și le folosim. Oricum, acum nu mai sunt lucrurile așa cum erau în vremea imperiilor care aveau durată de 300-500 de ani. Acum există internet, robotizare și se folosesc computerele și inteligența artificială, iar globalizarea este în contradicție cu vulgaritatea structurilor în care capitalul își pierde fluiditatea.

(05 martie 2019)

Concluzii după 2018 FIFA World Cup

Încă nu s-a terminat 2018 FIFA World Cup, dar în calitatea sau mai corect, defectul meu de profan în fotbal, sport pe care îl detest de când noi nu ne mai calificăm niciunde, dar ca mic statistician ce mă mai consider cumva, am ajuns la concluzia că:

- balonul nu este câtuși de puțin rotund, din moment ce peste 70% din meciuri au rezultat previzibil,

- nu depind rezultatele de cât de mari sunt țările, cât de jucăușe sunt echipele lor, vorba cântecului,

- eliminarea prin penaltiuri arată cât puțin a evoluat fotbalul dacă toți sunt la fel de tehnici,

- deși tehnica a evoluat foarte mult, regulile după care se iau deciziile au rămas cele vechi,

- banii joacă un rol prea mare ca să nu influențeze decisiv structura unui capionat mondial.

Cred că devine absolut neinteresant și nepredictibil, exact ca la loterie ce se întâmplă într-un campionat, iar ce se întâmplă acolo miroase ca la extragerea de la noi de la LOTO, devenind palpitant 100% pentru cei care joacă la casele de pariuri. Exact cu a zis colegul meu Karl MARX, vorba lui Vali ZGONEA care era coleg cu Mihai Viteazul, fenomenul numit fotbal, va dispare tocmai datorită propriei lui dezvoltări. Acum s-a ajuns la un punct de saturație. Numai depășirea acestui punct și numai echipa care va veni cu o nouă tehnică, adică ceva revoluționar ca așezare în teren și mai ales ca performanță a jucătorilor, numai atunci când în fotbal se va întâmpla ceea ce a făcut în 1974 Nadia COMĂNECI în gimnastică, numai atunci se va depăși riscul prăbușirii în sine a acestui sport numit fotbal, unde 22 de tipi sau tipe aleargă după ceva rotund, numit mingiucă.

PS: managementul politic mă face să cred că Rusia va furniza o surpriză uriașă! Oricum, nu va mai anexa ceva și de data aceasta...

(07 iulie 2018)