Ura de rasă la români

Azi 06 septembrie 2025 este momentul să nu ne mai ascundem după deget și nici să ne dăm fecioare neprihănite, căci istoria noastră mai veche sau mai recentă este marcată de evenimente grave care arată că ura de rasă nu este o caracteristică abstractă pe plaiurile mioritice din moment ce vorbim despre:
- evenimentele de la Târgu Mureș din 1990,
- revolta de la Hădăreni din 1993,
- pogromurile de la Galați și Dorohoi din 1940,
- lagărul de la Bug din 1941,
- agresarea livratorului din 2025.

Credem că dacă suntem un popor majoritar ortrodox, toleranța și iubirea aproapelui vin de la sine. Nu este chiar așa, dacă educația se oprește undeva departe de sufletul și de conștiința fiecăruia dintre noi. Atât timp cât vedem criminali care au arest la domiciliu, agresori cărora nu li se întâmplă nimic, violența se cultivă spontan și oricine poartă la el un cuțit sau un pistol, căci crede că are acest drept într-o țară liberă, din moment ce lui nu i s-a explicat niciodată ce înseamnă nici libertate și nici democrație. Ca fapt divers, cândva discutam la sală cu un tinerel care se lăuda că merge cu motocicleta, iar la întrebarea dacă are carnet a ridicat din umeri. Omul nu știa că nu are voie să meargă cu motocicleta dacă nu are carnet. Nu a trecut mult timp și tinerelul a venit la mine fericit că luase permisul de conducere a motocicletei. El încălca o lege, pentru că nu cunoștea legea. Chestia din constituție care zice ceva despre necunoașterea legii ar trebui să fie dezvoltată, căci dacă sunt 10.000 de legi, este greu să credem că cineva din popor le și știe, pentru a le aplica în spiritul și litera lor. oamenii trebuie educați. Spiritul de toleranță se educă în familie, la școală, în societate. Nu-mi aduc aminte ca în școală să-mi fi vorbit despre acest lucru. Ai mei m-au învățat de bine în această problemă. Societatea are grave carențe și trebuie întreprins ceva cu mult mai eficient în cultivarea toleranței, pentru a nu mai vorbi cu adevărat despre fapte reprobabile.


(06 septembrie 2025)

Lagărul de la Buchenwald

În anul 1972, vizitând RDG am avut ocazia să văd muzeul de la Buchenwald. Este vorba de un muzeu organizat în fostul lagăr de concentrare de la Buchenwald.

Când eram copil am citit cartea Fabrica morții și de acolo am înțeles ce a însemnat nazismul pentru omenire și cum naziștii au făcut genocidul și ororile care m-au îngrozit. Faptul că am ajuns  la 25 de ani să văd ceea ce citisem în cartea aceea, mi-a dovedit că acolo în carte era de fapt o frescă a vremurilor acelea odioase, pe care milioane și milioane de oameni nevinovați le-au trăit. Erau acolo lăzi cu haine, cu încălțăminte. Erau abajururi făcute din piele de om. Se proiectau filme cu gazarea oamenilor, cu gropile comune, cu eliberarea deținuților la încheierea războiului.  MCMXLV înseamnă 1945, căci anul 1945 a însemnat încheierea celui de Al Doilea Război Mondial.  După niște ani am vizitat lagărele de la Dachau și Auschwitz.

(16 octombrie 2022)

Prezidentul Klaus IOHANNIS a clarificat

Klaus IOHANNIS: Ştiti, această vizită pe care o face premierul, şi se pare si presedintele camerei in Israel, are cateva ciudatenii, una din ele este ca nu au venit la discutii, nu au plecat cu un mandat, au vorbit strict pentru Guvern, şi nu pentru România. M-a îngrijorat secretomania, nu am mai pomenit ca un premier sa plece si să anunte seara tarziu că pleacă. Mai  mare secret a fost la Liviu Dragnea,  s-a aflat ca pleacă acolo abia dupa ce a ajuns, cine stie ce intelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii acolo. Sper ca dupa ce se intoarce sa aibă bunul simţ şi să spună ce a făcut acolo. (26 aprilie 2018 după ora 14)

Klaus IOHANNIS: Să fiu acuzat de antisemitism mi se pare deplasat, caraghios. Eu am fost lăudat și laureat de mai multe asociații evreiești și toată lumea știe că relațiile bilaterale sunt excelente între România și Israel de la fondarea statului Israel modern. Nu știu pe ce se bazează aceste critici. În afirmația mea, cu siguranță, nu am folosit noțiuni peiorative. Dacă, totuși, cineva s-a simțit ofensat de declarația mea, îmi cer scuze față de aceștia, iar declarația nu a fost declarație, ci o întrebare retorică. Și, atât cât am spus, atât am vrut să spun. Și eu m-am întrebat, când s-a lăudat președintele Camerei Deputaților la televizor că a rezolvat problema Ambasadei, în ce calitate a rezolvat această chestiune și cum s-a gândit să intre în această dezbatere. Fiindcă vizita aceluiași personaj nu a fost anunțată, mediatizată, și eu mi-am pus întrebarea, cum și alți politicieni și-au pus întrebarea, ok, dacă s-a dus acolo și nu tim nimic, ce înțelegeri vor putea să facă? În niciun caz acea întrebare retorică nu a fost cu iz de a jigni comunitățile evreiești sau statul israelian cu care avem relații dintre cele mai bune. Întrebarea mi-am pus-o fiindcă o persoană din România, recte președintele Camerei Deputaților, s-a deplasat acolo pentru nu știm ce, se întâlnește nu știm cu cine și nici nu știm ce înțelegeri vor face. Dacă ar fi mers în mod transparent, dacă ar fi existat declarații politice ca să înțelegm și noi ce face acolo am știi și noi mai bine și înțelegerile nu ar mai fi secrete. Eu nu văd nicio problemă cu Israelul. România și Israel au relații excelente. Eu m-am zbătut pentru această relație. Acest lucru a fost recunoscut de asociațiile evreiești că m-am implicat, m-am implicat extrem de mult în combaterea antisemitismului, o voi face și în continuare. Nu avem o problemă bilaterală. Politicieni de la noi, care doresc să se profileze în politică, cum e domnul Dragnea, încearcă să folosească astfel de teme false, inoportune, pentru a câștiga capital electoral, recunoaștere internațională, trebuie să îl întrebați pe el ce vrea, de fapt. E greu de îneles cum a ajuns să vehiculeze o astfel de temă. (26 aprilie 2018 după ora 18)

Televiziunile, cu amatorismul lor cunoscut au despicat firul în patru, exact ca pe Dâmbovița și din cauza copacilor nu se vede pădurea, iar arta manipulării este aplicată în funcție de cine plătețte simbriile guralivilor așa-zișilor analiști politici, care nu prea au avut funcții de decizie vreodată, pentru a avea autoritatea morală și înălțimea argumentelor în a prezenta ceva credibil. Unii dintre ei sunt reșapați, iar alții sunt epuizați. Traducerea și difuzarea unui articol scris de Radu GOLBAN în cotidianul The Jerusalem Post în 25 aprilie 2018, i-a făcut pe unii dintre ei să cadă pe spate de extaz, deși știu cum se scriu articolele, mai ales cele cu scop de a îneca în cerneală pe cineva.

(27 aprilie 2018)