Eu și expozițiile

Pe lumea aceasta există tot felul de expoziții. Mie îmi plac expozițiile de pictură, mai ales expozițiile retrospective.
Am văzut retrospectiva Nicolae GRIGORESCU.
Am văzut retrospectiva Iosif ISER.

Am văzut retrospectiva Lucas CRANACH.

Am văzut retrospectiva Dimitrie GHIAȚĂ.

Am văzut retrospectiva Corneliu BABA.

Prin București există multe săli de expoziție cu intrare liberă, poziționate pe bulevardele centrale și ori de câte ori ajung în zonă merg să văd ceea ce expun artiștii care au acces prin intermediul Uniunii Artiștilor Plastici la aceste spații. Uneori găsesc lucruri interesante, dar de cele mai multe ori, nu găsesc lucruri care să mă impresioneze.

Când predam studenților înainte de pensionare, sugeram acestora să viziteze expoziții. La disciplina de Structuri de date, la un examen am formulat un subiect despre listele dublu înlănțuite cu tablourile cu clovni ale lui Corneliu BABA, căci recomandasem să se viziteze expoziția pictorului. S-a întâmplat să văd la o sală pe bulevardul MAGHERU ceva foarte interesant, am recomandat studenților și am avut surpriza să vină un tânăr să-mi zică niște lucruri care nu mi-au căzut bine. Am verificat. Între timp, ceea ce recomandasem eu a fost înlocuit cu exponate sub formă de basoreliefuri cu aceeași temă și anume țâțe de femei, țâțe de toate mărimile și toate formele. Am stat și m-am gândit la acel artist, căruia UAP i-a dat șansa să expună și ce a expus... Așa sunt unii, cred că viața le este datoare și ei nu es străduiesc deloc să arate ceea ce sunt, să uimească prin talent și realizări, ci se dau în stambă evidențiind cât de mediocri sunt.


(15 mai 2023)

Lipsesc lucrările temeinice, făcute cu simț științific

Vorbim mult și vorbim prost. Turuim ca morile de vânt despre lucruri evidente și aprofundăm chestiuni nerelevante. Nu facem ceea ce ar trebui făcut, adică lucruri temeinice care să nu mai lase loc de interpretări și mai ales de deformări nici dintr-o parte a înfrumusețării, dar nici din partea cealaltă, a sluțirii.
Vorbim despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU și despre nenumăratele slugi care au pus umărul, deloc dezinteresat, de a-i consolida fundamentele, ca edificiul să fie solid, peren și cuprinzător.
Lipsește cartea bine documentată despre cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU din care să aflăm care sunt pictorii care cu slugărnicie i-au pictat chipul, care sunt poeții care tot cu slugărnicie i-au cântat calități imaginare ale dictatorului, care sunt romancierii care au scris capitole despre fapte imaginare în care acesta era idilizat ca erou, care sunt cei care i s-au adresat în fel și chip de respectivul chiar a început să creadă că este așa cum ziceau respectivii.
O lucrare documentată cu fotografii, cu date statistice, cu extrase din hrisoave, realizată științific, va avea darul de a face pe cei care nu au cunoscut acele vremuri să înțeleagă care au fost resorturile ce i-au determinat pe oamenii cu carențe de caracter să se umilească într-un hal fără de hal și să scoată ceea ce a dus la exacerbarea cultului personalității lui Nicolae CEAUȘESCU. Nu este suficient să-i numim pe X sau pe Y lingăi sau slugi ale regimului, ci să cităm din acea carte fundamentală numărul paginilor care vin să justifice argumentat de ce facem astfel de afirmații. 
În lipsa cărții fundamentale, vorbim, vorbim și iar vorbim, dar nu depășim stadiul unui diletantism rudimentar, ceea ce face ca demersul nostru să fie plictisitor, neconvingător și superficial, chiar dacă în proporție de 99,31% avem dreptate, dar nu avem argumentul indiscutabil și de netăgăduit.

(12 august 2022)

Am fost contemporan cu Corneliu BABA

Despre pictorul Corneliu BABA circulau tot felul de legende, dar dicrulau si bancuri. Se zicea in epoca despre el, ca desi pictase tablouri cu ENESCU, ARGHEZI, Lucia STURDZA BULANDRA,  Mihail SADOVEANU, Elena CEAUSECU n-ar fi dorit niciodata sa-i faca Corneliu BABA un tablou, doar din simplu motiv ca pictorul se semna cu BABA si madam ' CEAUSESCU desi avea o varsta se considera juna.

El a avut nenumarate expozitii, dar a avut o retrospectiva, excelent organizata. Eu oredam disciplina Structuri de date studentilor de la Sectia de Informatica Economica si-mi polacea sa-i oblig sa mearga la expozitii  de pictura. Le-am propus sa mearga acolo si sa identifice ceva care se potriveste de minune cu una din structurile de date predate de mine. Nu era o chestie grea, caci despre lista era vorba si tablourile cu arlechini dar si tablourile cu autoportrete ale artistului ar fi format acele structuri de date fara dificultate.

Mie Corneliu BABA mi-a placut si doar din cauza ca la Muzeul Puskin din Moscova era singurul pictor roman care avea un tablou. Era mititel tabloul, dar era al unui roman, printre tablourile unor titani ai artei universale. Nu vreau sa scriu nimic de perioada aceea nasoala a proletcultismului in acre Corneliu BABA a produs la greu tablouri cerute de partid, caci titlul de artist al poporului nu-i pica din cer, ca se numea el Corneliu BABA pur si simplu, ci ca  arta sa a slujit comunismul in felul ei.

(02 ianuarie 2020)