#REZIST: corupția ucide!

Să nu-mi spună mie nimeni că nu despre corupție este vorba atunci când vorbim despre catastrofa de la stația GPL de la Crevedia. Din motive de corupție nu s-a pus lacătul cu sigiliu pe poarta de acces a unității GPL. Pe motive de corupție s-a continuat aprovizionarea cu materie primă a unității. Pe motive de corupție s-a înregistrat profit acolo unde unitatea nu trebuia să aibă activitate. Unii invocă lipsa de comunicare între instituții. Lipsa de comunicare este rezultatul corupției, căci comunicarea este prima chestiune a cinstei și onoarei, două caracteristici de bază, care nu au nicio tangență cu corupția.

Toată lumea ridică din umeri și se face că nu are atribuții sau putere de a rezolva problemele. Nu este adevărat. În momentul în care un organ al statului spune un nu hotărât, se trece la acțiune și nu există nicio cale de a continua până la remedierea răului, ca același organ al statului să spună da. Ideea că cineva a spus nu și totuși s-a trecut peste această decizie, evidențiază că au funcționat acolo persoane corupte, care au închis ochii la nereguli și rezultatul s-a văzut.

La Crevedia corupția a funcționat pe toate planurile, căci toți cei care au închis ochii la neregulile din stația GPL nu au făcut-o dezinteresat, ci primind exact ceea ce meritau pentru a închide ochii. Nimeni nu are cum să invoce inocența în abordarea problemelor, orice poziție ar avea, în afara încălcării sarcinilor de servici, a obținerii de mici avantaje în mod repetat, pentru a nu observa marile nereguli, în ideea că cel ce nu vede este o rotiță mult prea mică dintr-un mare angrenaj. La Crevedia s-a manifestat un lung lanț de nereguli, care s-a concretizat prin nenumărate acte de corupție la nivel local și nu numai, iar rezultatul final a fost catastrofa din  26 august 2023 cu cele patru explozii îngrozitoare. Corupția a ucis.



(27 august 2023)

Corupția de partid

Corupția de partid este o manifestare reală, mai ales atunci când partidele se manifestă nu ca partide, ci ca adunături de indivizi puși pe căpătuială, căci înțeleg accederea la putere ca un fapt care are drept consecință obținerea de avantaje strict personale.
Corupția de partid duce la plasarea în posturi de manager de spital a directorilor de societăți de pompe funebre, în posturi de șefe pe la ape a unor coafeze sau absolvente ale facultății vieții de videochat și care urcă pe poziții ministeriale persoane care-și imită șefii în gesturile degetelor, pentru a-și dovedi slugărnicia și atașamentul, dar mai presus, lipsa de logică și de personalitate.

Corupția de partid se bazează pe mediocritatea șefilor care nu vor accepta niciodată pe unii care să fie deasupra lor, care cred că ajunși pe anumite poziții rolul lor este de a urca și niciodată de a sta pe loc sau de a coborî. 

Profilul membrului de partid în ziua de azi, nu este greu de creionat. dacă reușim să creionăm zece tipologii diferite de membrii de partid, reușim să definim structura corupției de partid, modul cu ea afectează fluxurile decizionale și mai ales fracturile de logică produse în procesele decizionale sau de derulare a fluxurilor în cadrul partidului.

Trebuie doar să privim cu atenție ce se întâmplă în partidele din spațiul mioritic pe un interval de timp care definește suficient de bine viața de partid, pentru a ne da seama de cotele la care s-a ajuns în ceea ce privește corupția de partid. Să vedem ce se întâmplă cu președinții de partid, după ce aceștia își pierd funcțiile la alegerile de la congrese sau dacă aceștia sunt presați să demisioneze. Plecarea din partid a foștilor președinți, este semnul cel mai clar al existenței corupției de partid, căci fostul președinte nemaiavând acces la resurse și devenind doar un simplu membru de partid, trebuie să se miște și calea sigură de a redeveni și el cineva este aceea de a-și face partid. Pierderea poziției de președinte în partidele mari este rezultatul natural, nu și firesc, al corupției de partid, căci fiecare tabără dorește să-și atingă obiectivele prin președintele pe care reușește să-l impună. Corupția de partid înseamnă redistribuirea de poziții în administrație pe baza oricăror alte criterii decât cele de competență și de experiență. Nu se urmărește eficiență, nici rezolvarea de probleme ale societății, ci salarii pentru slugile de partid, care mișună pe la ușile șefilor și care au ca singură abilitate, memorarea de nume proprii, de funcții, pentru a ști exact cui să se adreseze. direct și la obiect, punct ochit, punct lovit.


(17 iulie 2023)

Corupție de clan

Când s-a pus cândva problema restructurării unei companii de stat, s-a văzut că planul de restructurare era aproape imposibil de implementat pentru că acolo lucrau:
- foarte multe rude,
- inși cu super-pile,
- amantele reformatorilor.

În acea companie salariile erau foarte mari și un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. S-a ajuns acolo pentru că oamenii sunt lipsiți și de onoare și de simțul măsurii și sunt dominați de a ajunge ei și neamurile lor pe locuri călduțe și mai ales foarte bine plătite, unde nu se riscă mai deloc. 

Corupția de clan se manifestă extrem de dur pentru faptul că membrii clanului își definesc reguli favorabile lor și nu acceptă ca nimeni să le pericliteze poziția prin propuneri și sugestii venite din exterior. Întodeauna, tot ce este nefavorabil clanului va fi respins. Clanul are un șef stabilit tacit și tot clanul ascultă de el, căci disciplina în clan este esențială, iar comportamentul membrilor clanului face ca să existe un zid de care nu se poate trece din niciun sens. Intrarea în clan este posibilă doar prin acceptul tuturor membrilor deja existenți ai clanului, lucru posibil numai în situația în care noul venit este deja legat pe viață de mulți membrii aflați deja în clan. 

Corupția de clan se manifestă la tot pasul, căci schimbările de poziție în organigrama unei organizații unde clanul există sunt imposibil de operat, căci într-o singură situație ar fi acceptate, mă refer la promovarea simultană a tuturor membrilor clanului, lucru imposibil. Dacă așa ceva nu se realizează, structura existentă rămâne pe loc. Doar pensionarea sau decesul sunt sigurele modalități de vacantare a unei poziții ocupate de un membru al clanului. Ieșirile de forță majoră, prin excludere sau plecare la pușcărie sunt rarisime, căci clanul are capacitatea să-i acopere pe acei membrii care fluieră în biserică.

Acolo unde s-a constituit un clan, orice problemă are rezolvarea total diferită decât dacă în organizație s-ar lucra profesional. Membrii clanului crează interdependențe care încetinesc toate soluționările, până la nerezolvarea lor, căci puterea clanului stă în numărul redus al rezoluțiilor favorabile. Condiționările sunt sugerate, iar ducerea la îndeplinirea a obținerii avantajelor în cazul în care se acordă o soluție favorabilă, este în puterea oricărui membru din clan, când este la rând să apese pe butonul adecvat.

(17 iulie 2023)

Vreți să stârpiți corupția?

Vreți să stârpiți corupția?
Simplu. Nu mai puneți să facă legi persoane corupte.
Confiscați tot ce este obținut prin corupție, multiplicat cu 3.
Eliminați toate formele de ascundere a averilor dobândite prin corupție.
Corupții să aibă dreptul doar la săpat șanțuri toată viața.
Faptele de corupție să nu se prescrie niciodată.
Nu pușcăria rezolvă problemele corupției, ci discriminarea oamenilor în cinstiți și corupți.
Corupții să sape doar la șanțuri, să poarte o anumită uniformă și să aibă brățară de corupt.
Orice alt mod de a lupta cu corupția este o glumă sinistră.
Recuperarea integrală a prejudiciului înainte de orce, doar descurajează actele de corupție.

(01 februarie 2023)

Bancnota în lupta cu corupția...

Am avut ocazia să primesc de la un prieten un specimen de bancnotă care a fost folosită ca instrument de propagandă împotriva corupției.

Dacă aș fi avut o gazetă de perete, aș fi încadrat acest exercițiu la AȘA NU!

Nu știu cine a conceput textul, dar este foarte:

- fragmentat,

- greoi,,

- redundant,

- inutil.

Am încercat să intru la adresa www.demascaspaga.ro și acolo nu mai este nimic, ceea ce înseamnă că a fost ceva de conjunctură, nu ceva permanent. Pentru a face educație sunt și alte mijloace, iar chestia cu o bancnotă este interesantă cu condiția ca mesajul să fie simplu, direct și bine țintit.

(29 noiembrie 2022)

România Evului Mediu timpuriu de azi

Suntem ancorați în Evul Mediu timpuriu. 
Ne place să vedem vrăjitoare arse pe rug.
Ne place să vedem parade cu oameni încătușați.
Ne place să vedem celule de pușcărie exact ca încăperile închisorilor de acum 1.000 de ani, cu șobolani mișunând, cu pereți îmbibați de igrasie, fără lumină. La tot poporul, căci reprezentanții lui fac legile, îi place să-i vadă pe oameni în chinuri, spunând că le merită.

Am văzut-o pe femeia răului, zâmbitoare la aflarea veștii că Adrian NĂSTASE s-a împușcat în iunie 2012 după ce a aflat vestea condamnării sale definitive.

Lumea a admirat-o și s-a bucurat văzând-o pe Elena UDREA în cătușe în februarie 2015. 

Lumea s-a bucurat văzându-l pe Mircea BĂSESCU la pușcărie cu condamnare definitivă în iunie 2016.

Acum, lumea așteaptă cu înfrigurare decizia tribunalului în legătură cu Ioana BĂSESCU.

Suntem în plin Ev Mediu timpuriu și marele spectacol este pregătit să se desfășoare, căci în cuvând Elena UDREA va veni la București sub escortă, căci figura cu investitoarea Elena UDREA cu apartament în chirie pe 7 ani nu va ține, bulgarii au alte unități de măsură împotriva corupției, căci dacă erau și ei tot în Evul Mediu timpuriu, nu mai aveau nici investitori germani și nici turism, rămâneau oamenii grotelor, fără autostrăzi, exact așa cum suntem noi, aici în peisajul mioritic, admirat de veșnicul prinț CHARLES, care la 74 de ani așteaptă să se urce și el pe tron, deși mămica lui încă îl mai ține la ușă.

Ca să ieșim din atmosfera de Ev Mediu, lucrurile sunt simple, chiar foarte simple. În loc de a-i ține pe corupți la pârnaie și să rămână cu banii, o lege care să le confiște lor și celor până la gradul al VII-lea de rudenie tot ce nu sunt în stare să justifice, multiplicat să zicem cu 5. Adică, ai furat 100, legea să te oblige pe tine și pe cei până la gradul de rudenie de ordin 7 să dați tot ce nu aveți acte să justificați, dar nu mai puțin de 500. 



(11 aprilie 2022)

Mica corupție sau corupția mică?

Se zice că sunt cacofonii acceptate precum:

Monica Columbeanu

biserica catolică

Ion Luca Caragiale

tactica cavaleriei.

Dacă tot acceptăm ceva, probabil trebuie acceptate toate cacofoniile, căci nu sunt unele mai supărătoare auzului și altele mai puțin supărătoare, iar unele cacofonii se evită simplu. Să zicem Columbeanu Monica. Săzicem Caragiale Ion Luca. Să zicem strategia cavaleriei. Eu voi zice mica corupție, folosind intenționat cacofonia, căci chiar de cacao este această corupție, chiar dacă ea este mică, tot nasoală este.

Mica corupție are nenumărate forme de manifestare, din care enumăr câteva și anume:

- punerea de pile,

- băgatul plicului în buzunar,

- trucarea de concursuri,

- ignorarea elementului valoric,

- promovarea aiurea,

- introducerea factorului subiectiv,

- lipsa transparenței în decizii,

- tărăgănarea voită a aprobărilor,

- crearea de așteptări condiționate.

În cazul corupției mici nu se lucrează cu sume cu prea multe zerouri ca în cazul corupției mari. Acolo sunt puțini care furmă foarte mult. În cazul corupției mici sunt prea mulți care fură puțin. Numai că volumul furturilor totalizate din corupția mică este  de cel puțin 100 de ori mai mare decât tot ce se fură prin marea corupție. În plus, mica corupție generează o atmosferă atât de neprietenoasă încât paralizează întreaga evoluție a societății. Am stat câteodată să văd dacă există o profesie sau un loc de muncă, la stat sau la privați unde să nu existe acte de corupție, fie mică, fie mare. Concluzia nefericită pe care am tras-o este că nu. Există numai oameni care nu sunt corupți și nici coruptibili, oameni care devin periculoși pentru toți ceilalți și pe care masa corupților dispune de resurse imense pentru a-i izola, pentru a-i înlătura, pentru a-i marginaliza și în final îi îngenunchează până la anulare și dispariție. Societatea românească nu este pregătită să facă față luptei nici cu marea corupție și nici cu mica corupție. Societatea românească este acum într-o profundă degringoladă, iar bombardamentele media sunt foarte bine direcționate. Este foarte dificil de a distinge ce este bine și ce este rău în ziua de azi. Am în minte exemple dintre cele mai ciudate și m-am convins că oricum aș da-o, oricum aș întoarce-o, manipularea este imensă, iar reperele de moralitate sunt atât de estompate încât nu se văd și nu există nicio șansă de a apare un deus in machina să facă un pic de ordine în haos. Românul este inventiv, căci istoria și vicistitudinile vremurilor l-a învățat să fie așa. Numai când pe plaiurile noastre cele mioritice salariul minim va ajunge undeva la 1.000 de euro, iar cel mai mare salariu va fi de 15.000 euro și toate fluxurile bănești vor fi prin bancă, numai atunci cu e-banking 100%, rănile acestui popor se vor vindeca. Numai dacă munca de calitate și valorile autentice vor fi recunoscute de societate, se vor crea premise solide ca nivelul de corupție să scadă dramatic, fără a dispare, căci prin natura sa, omul este predestinat spre hoție, minciună, lipsă de onoare și lene. Prin dezvoltarea de decalaje imense între ceea ce i se oferă omului care nu muncește, nu învață, nu vrea să facă ceva și cel care muncește bine, învață și se străduiește, societatea va evolua. Egalitarismul în vulgaritatea sa, este generatorul corupției, nemuncii, non-valorilor și ignoranței.
Corupția mică este exact ca aerul la noi. Nimeni nu trăiește fără ea, fie că dă, fie că primește. Este componentă a ADN-ului mioritic. Cei ce dau parcă au ioni negativi în ei, iar cei ce iau parcă au ioni pozitivi în ei. De fapt prea mulți au în ei și ioni pozitivi și ioni negativi, care în acțiunea lor nu se anulează, căci sunt izolați unii de alții, deși acei oameni nu au personalitate dublă.

(21 martie 2018)

Corupția mare, înseamnă bani

Oricine ar încerca să definească un concept, oricare ar fi acesta, se lovește de limitele înțelegerii umane. Și propoziția are o definiție de tot râsul, căci este o gândire spusă sau scrisă. Se exclude din start ceea ce exprimă acum animația, muzica și în general multimedia, căci gândirea se exprimă nu numai prin cuvinte. O propoziție spusă printr-un fluierat nu mai intră în definiția cu pricina. Uneori oamenii au bunul simț să recunoască faptul că nu sunt în stare să dea definiții și vin cu exemple, că doar-doar se va înțelege ce vor ei să zică folosind un anume cuvânt. Spre exemplificare se dă mulțimea care nu se definește, ci i se precizează conținutul prin exemple.

Corupția mare este un concept pe buzele tuturor, mai ales a celor care luptă cu ea, căci dă bine la imagine în moment ce unul se consideră că luptă cu corupția. Chestia cu lupta anticorupție mi se pare ceva bizar. 

În primul rând, eu cânt lupt, am un adversar, deci lupt împotriva cuiva, vreau să-l biruiesc.

În al doilea rând, anticorupția înseamnă opusul corupției. Când mă lupt cu opusul corupției, o agreez.

Dar să las aceste raționamente de-a dreptul enervante, ci să trec la o demonstrație care pornește de la o afirmație simplă ca bunăziua. 

Corupția mare înseamnă furt de bani.

O persoană X vrea un contract cu statul.  Un decident Y este mituit să i se aprobe respectivului, adică lui X,  contractul. Deci X fură bani din contract și-i dă coruptului Y, deci Y se bucură de banii furați.

O persoană W vrea un post de unde are posibilitatea să fure bunuri pe care le transformă în bani. Acel post îl va obține prin trafic de influență, adică prin bani dați unui oarecare șef U. W va exercita ceea ce știe el mai bine, adică va fura și va recupera suma dată celui ce i-a oferit postul, dar va obține cu mult mai mulți bani din furturile pe care le va exersa de pe funcția pe care s-a cocoțat.

Să dau exemple cu bugetari care au devenit milionari în euro având salarii de la stat de sunt 1.000 de euro pe lună? 

Să dau exemplu de patroni care au avut 100% afaceri doar cu statul și au sifonat bani la greu fie executând lucrări de proastă calitate, fie umflând valorile de contractare?

Oriunde ne întoarcem capul și vedem bogăție acumulată rapid, în cantități foarte mari și pe nemuncă, ne dăm seama că acolo este vorba de furt din bani publici și nimic altceva. Este vorba de marea corupție și de marii corupți.

În opinia mea, marea corupție este hoție la mâna a doua. Marele corupt primește bani furați de la stat.

(21 martie 2018)

Sistemul educațional și grevele

Acum cu noua lege a salarizării, văd că se încearcă agitarea apelor în învățământul preuniversitar. Tot fiind vorba de examen de bacalaureat, profesorii amenință cu greva, de cred ei că o grevă ar produce mare pagubă în societate. O grevă în învățământ nu e totuna cu o grevă în transporturi feroviare sau în producția de energie electrică sau o grevă la metrou. S-a văzut că în vremea lui Adrian NĂSTASE s-a dat concediu și toată țara era în vacanță și mergea bine-merci economia și fără guvernanți. Tot așa va merge economia și dacă profesorii intră în grecă pe o perioadă oricât de lungă. Nu moare nimeni, că fără carte se trăiește și încă bine, dar fără pâine, cu siguranță că se moare de foame.

S-a ajuns aici din cauza profesorilor, pentru că:

- sunt prea mulți suplinitori și guvernanții îi joacă pe degete cum vor ei;

- profesorii au fost cei care i-au promovat pe politicienii submediocrii;

- docatorate și alte titluri academice au fost acordate fără discernământ;

- au fost făcute temenele fără motiv la toți puternicii zilei, când nu meritau;

- n-au fost uniți niciodată în a aborda frontal problemele de calitate;

- au dat dovadă de acea indulgență generatoare de monstruozități;

- s-au raliat în a întreține și încuraja contra-performanța găsind argumente;

- n-au dat dovadă de verticalitate și unitate care să-i facă o fprță invincibilă.

Știu despre ce vorbesc, pentru că am fost președinte de bac și n-aș vrea să mă apuc să dau din mine mizeriile pe care le-am văzut. Cei care au puterea în vârful pixului știu că n-au pe cine respecta și de aceea se poartă mizerabil cu toți dascălii, indiferent ce titluri poartă aceștia. Mă întreb, așa pentru mine, câți dintre profesorii cu drept de conducere de doctorate nu fac în pantaloni de fericire când un senator sau un ministru îi caută și le solicită un loc la doctorat. Mă întreb, așa pentru mine, câți dintre profesorii universitari nu aleargă cu gura căscată să ia la licență un student al cărui tătic este ministru, general, deputat sau altceva, dar mai VIP, cu ceva cojones,  mai cojones decât cojones, doar-doar vor zice colegii săi că are el oarece miere și oarece păutere și uși deschise. Nu am avut niciodată explicație pentru elevul de clasa a XII-a cu note de 3 pe primele două trimestre la Limba Română, ca înainte de a intra în bac să obțină media 9 metru a avea media generală 5, iar la examen s-a dovedit că respectivul este bâtă sau tufă de Veneția, căci nici a scrie nu știa. Vreți liceul? Îl am.

dar să revin la greve. Sindicatele sunt prea fărâmițate și prea slabe ca guvernanții să tremure în fața lor. Chiar dacă sunt peste 400.000 de cadre didactice, să fim siguri că mai mult de 2/3 din ele au pe nașul în suflet și în orice moment ar abandona bătălia din motive strict obiective, învelite în ambalaje sofisticate, medicale sau de altă natură, oricum nu de ordin financiar. Va trebui să treacă multă apă pe Dunăre până când guvernanții să se teamă de liderii de sindicat din învățământ, mai ales că aceștia nu prea au ținută de sindicaliști datorită perenității lor și mai ales a capacității reduse de ,mobilizare. Aș dori și eu să mi se amitească ziua și mileniul în care 300.000 de mii de profesori au mărșăluit din Piata Universității spre Piața Victoriei, ca în vremurile în care clasa muncitoare făcea același lucru la Piața Romană scandând: moarte intelectualilor. Nu-mi amintesc ca sistemul educațional să aibă acel corp de profesori unit, care să fie o forță de nezdruncinat. De aceea guvernanții le râd în nas profesorilor. Să vedem când studenții lipsiți de calități nu promovează și devin măturători. Să venem cînd absolvenți mediocri nu mai termină zeci de masterate. Să vedem când tot felul de fufuline nu trec de bac chiar dacă sunt copile de barosani sau amante tot de barosani. Abia atunci voi zice că sistemul educațional este pe drumul cel bun și politicienii oarecare nu-și vor mai permite să spună că acest sistem scoate tâmpiți, chiar dacă o fac în fața unora pentru care n-am niciun pic de respect, datorită poveștii poveștilor în cinci limbi.

Legea salarizării s-a votat și dascălii au mai primit și ei niște firimituri. Politicienii le spun că nu merită mai mult și înclin să cred că altcineva are pâinea și cuțitul, deși fizica nu este materie esențială în admiterile la facultățile cele mai solicitate din țărișoara noastră scumpă și dragă.

(08 iunie 2017)

Corupția medie

Dacă spuneam corupție  mititică și mă refeream la plevușcă, pentru corupția medie voi vorbi despre pleavă. Corupția medie vizează:

• tot felul de incompatibilități între funcție și ceea ce face indicidul;
• acel 10% cerut și dat pentru a obține contracte cu statul;
• influențarea comisiilor de concurs pentru a da rezultate nemeritate;
• acel lobby pe la deputați pentru a vota într-un anumit fel;
• acordarea de credite preferențiale;
• acordarea de case subevaluate;
• construirea de colecții de ceasuri foarte scumpe din mita primită.

Corupția medie este peste tot unde există un pix și puterea de a semna ceva care încalcă o lege. M-am întâlnit cu atâțea corupți încât nu am fire de păr ca să le țin numărul. Legea conservării materiei a lui Lomonosov-Lavoisier se aplică de minune și în societate, doar dacă se vrea să se găsească adevărații corupți, căci legendele cu:

• împrumuturile de la prieteni;
• comoara de la o mătușă;
• picatul banilor din cer;
• găsirea unei comori;
• întâlnirea cu un binefăcător;

nici copii nu le mai cred, deși nu mai știu de ce sunt acceptate în declarațiile de avere. Ori, corb la corb nu-și scoate ochii. dacă se extinde chestia de la corbi la corupți tot cam pe acolo se ajunge.
Corpuția medie este asemeni globulelor albe, distruge.

(16 iulie 2016)

Corupția mititică

Corupția este o noțiune primară. Ea este localizată într- genă a omului, întrucât are caracter de cuprindere totală. Nu este asemeni bacilului Koch caer stă în gâtul fiecăruia dintre noi și când găsește momentul prielnic atacă, ci este ca informație în genomul oricăruia dintre noi. Este asemeni bărbatului pus să aleagă între a fi virtuos și a intra în păcat atunci când o frumusețe de femeie îl îmbie cu darurile-i.

Corupția mititică se manifestă peste tot când:

• femeia de serviciu acceptă de la un turist mulțumit de cum a fost servit, un euro că a făcut curat în camera de hotel, deși ea are salariu pentru asta;
• învățătoarea primește o cutie de bomboane de la o mămică grijulie cu odrasla ei, în ideia că va obține un pic de bunăvoință în ceea ce privește comportamentul, nu nota, pentru asta trebuie cu mult mai mult, iar pentru premiu sau pentru promovabilitate se meditează elevul;
• este acceptată invitația la o berică și subalternul este lăsat să plătească țapul de bere la botul calului, deși șeful nu mai acceptă și un al doilea rând;
• vânzătoarea de la magazinul de legume oferă ceva peste bătaia la cântar doar pentru faptul că știe că te întâlnește la un ghișeu și rapiditatea operațiilor este strict dependentă de bunăvoința ta ca persoană care este plătită să fie și drăguță și eficientă și să rezolve solicitările;
• mecanicul nu restituie puținul acela de ulei care rămâne atunci când un client vine cu mașina să schimbe uleiul și baia de ulei este mai mică cu vreo 100ml de ulei în raport cât are bidonul pe care acel client îl plătește totuși; de la 20 de clienți mai iese un plinoi gras;
• la cumpărarea unei pâin de 3,95 lei vânzătorul nici nu mai schițează gestul de a ra restul cei 5 bani, pe care el îi consideră o nimica toată, lucru care tot așa este evaluat și de cumpărătorul uneori grăbit, de șapte ori neglijent sau binefăcător să nu zic milos;
• este dus acasă un șomoiog de cârpe rămase după ce au fost șterse geamurile la un local, căci se consideră ca sunt fără valoare, deși cârpele se găsesc și în comert și vreo 10 bucăți costă 6 lei, iar cele două bucăți luate, să nu zic șterpelite, valorează 1,2 lei;
• educatorul își pune o farfurie de ciorbă din oala cu mâncare făcută pentru copilașii de la o casă de copii sau de la un sanatoriu, mergând pe ideia că unde mănâncă o sută de guri, mai mănâncă și a o suta una gură;
• croitorul nu-i dă clientului peticele rămase după ce a realizat costumul, ci din ele face o șapcă pe care o vinde altuia deși numai munca îi aparține;
• covrigarul scoate din aceeași materie primă în loc de 2000 de covrigi 2010, din varii motive și de fiecare dată sunt mai mulți nu  uneori și mai puțini pentru a face calcule prin compesație să se facă o balansare la o adică;
• se pune într-o prăjitură în loc de 400gr unt, numai 380gr și cele 20 de grame nu mai sunt înlocuite cu margarină, ci se potrivește aluatul din ochi cu apă chioară.

Toate aceste mici devieri de la normal sunt mici furtișaguri, mici gesturi sau mici abateri din care cineva câștigă mereu foarte puțin, dar rarul umple carul. Faptul că aceste lucruri se produc și nimeni nu are procese de conțiință pregătesc prima parte a proverbului cu cine fură azi un ou. Sunt nenumărați indivizi care nu ajung să fure vreodată un bou, pentru că nu au ocazia. Numai că probabil toți își fac calculul ca 20.000 de ouă echivalează cu un bou și tocmai de aceea persevrează să ajungă cât mai repede la acest număr, să-i zicem de diamant, căci numărul de aur este fumat de câteva mii de ani de arhitecții antichității.

Corupția mititică este de natură genetică. Nimeni nu spune, Doamne, ia-mi, ci Doamne, dă-mi!

(16 iulie 2016)

Corupția prin licitații

Există carențe grave în modul în care se fac licitațiile. De aceea par prețuri criminal de mari cu care se cumpără ceva prinb licitații sau se face ceva prin licitații. Cei ce organizează licitații nu o fac de amorul artei.

Am întâlnit două situații care se probează cu acte și anume:

• situația nr. 1 am fost la un grad didactic în Tulcea și m-am cazat undeva la un pret sw 120 lei camera pe noapte; cel care era cazat de firma cu care instituța avea prestarea de serviciu, se cazase exact în același hotel cu 170 lei pe noapte; normal trebuia ca atunci cand cineva vine cu un preț mai mic, exact pentru același produs sau serviciu, să se rețină prețul cel mai mic; este știut faptul că o firmă când face licitație trebuie să ofere cele mai bune prețuri; realitatea este cu mult mai neagra;
• situația nr. 2 s-a produs în San Francisco și eram cu un tip iar noi trebuia să mergem la un hotel la care o firmă ne găsise cameră, numai că firma nu a virat banii; mi s-a luat suma de pe cardul meu, adică 85$; mi-am exprimat indignarea către firma care asigurase serviciile și am văzut că la ei camera era 280$; firma care câștigase licitația opera cu prețuri de peste trei ori mai mari.

CXred că era normal ca firma care operează cu prețuri aberant de mari și se demonstreazca exact în aceleași condiții prețurile sunt mai mici, ar trebui să fie sancționată cumva. Propuneam ca persoana care plătește mai puțin să fie recompensată cu diferența. În realitate, nu mi s-a decontat nimic din sunma de 120 lei că nu era bilet vândut de firma hoață. În cazul celălalt, tot firma șmecheră s-a supărat ca n-a mai încasat banii pentru că din diferența 280-85, totul îi revenea. Mă tot gândeam la un afiș de pe un bloc din Militari care te anunță că dacă mergi la o firmă cu bonul unui produs pe care l-ai luat de altundeva, ei îți dau de 10 ori diferența. Știu ei ce știu, adică diferențele sunt prea mici. Dar la rechinii de mai sus, dacă mi-ar fi dat pur și simplu diferențele ar fi sot niște sume foarte mari. 

Să vedem dacă noua lege diminuează corupția legalizată prin licitații.

(21 iunie 2016)