Un mod dâmbovițean de a aborda o problemă informatică

Se știe că informatica secolului al XXI-lea este populară, adică tot poporul trebuie să rezolve probleme cât mai simplu și cât mai rapid. Atunci când o aplicație informatică te obligă să tipărești un document, înseamnă că cel care a realizat-o este retardat. Dacă aplicația generează un document, acesta trebuie fie să fie salvat ca un pdf simplu, fie să fie tipărit, dacă utilizatorul are computerul legat la o imprimantă și nu vrea să se bucure de facilitățile digitalizării. 

Dacă fișierul este generat într-un format care-l obligă pe cetățean să cumpere musai mediul care să-i permită viziualizarea fișierului salvat, înseamnă că dezvoltatorul este escroc, combinagiu, legat cu interese obscure de cel care deține respectivul mediu de viziualizare căci intrarea în posesie a licenței înseamnă bani, adică cetățeanul să plătească unei terțe entități că accesează o aplicație publică. Vreți concret? Numele entității care practică această mizerie este un cuvând care se termină în f.

(16 martie 2022)

Situații incredibile, dar adevărate, pentru că...

 Apar în ultimul timp la televizor foste glorii ale scenei românești sau ale concertelor sau ale filmelor de demult, care vorbesc despre pensiile lor jenant de mici. Noi românii avem niște proverbe precum:
- fă-ți vara sanie și iarna căruță,
- cum îți așterni tot așa și dormi,
- nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
Am văzut la televizor o distinsă cântăreață de muzică populară care vorbea de pensioara ei ce nu depășea 1.500 lei. Mi-am adus aminte de un foarte bun prieten care-și căsătorea fiica și a dorit să o aducă la nuntă pe doamna cu pricina, să cânte câteva ore. Spunea bunul meu prieten că dialogul cu respectiva cântăreață a început de la 10.000 USD, în vremea când un profesor universitar câștiga salariu de sub 500 USD lunar. Bineînțeles că prietenul meu s-a văzut depășit de situație, dar a mers la o nuntă unde i s-a oferit doamnei o sumă apropiată de 8.000 USD și a negociat cu un alt cântăreț pentru 2.000 USD să cânte toată noaptea la nunta fiicei sale. Cântărețul a fost excelent, după gusturile mele, dar nu-l știam nici de pe discuri, nici de la radio și nici de la televizor. 
Oamenii au câștigat bani frumoși din:
- filme,
- concerte,
- nunți,
- chefuri,
- botezuri,
dar au evitat plata contribuției pentru pensie și s-au văzut în situația ca la bătrânețe să se găsească în această situație delicată, așteptând ca altcineva să facă în locul  ceea ce ei trebuia, adică să-și plătească dările către stat pentru a contribui la fondul de pensii și să aibă la bătrânețe o pensie decentă. Le-a fost foarte convenabil să trăiască bine la tinerețe, fără să se gândească la anii grei și urâți ai vârstei a III-a.
Mi se pare aberant că statul nu intervine energic pentru a-i forța pe managerii de la firmele private  să-și pună salarii cu mult mai mari decât salariul minim pe economie, căci aceștia vor deveni abonați la mila publică la bătrânețe, lucru ce este de evitat prin creșterea contribuțiilor la fondul de pensii în defavoarea unui lux exorbitant, dar temporar. N-ar mai trebui să existe bani nefiscalizați care acum apar sub formă de onorarii. Conceptul de onorariu trebuie să dispară. Tot ce primește o persoană este salariu și trebuie să se regăsească în el contribuții la toate fondurile. Ocolirea dărilor către stat duce la situațiile jenante când actori mari, cu roluri principale în filme, care au încasat sume uriașe, acum sunt doar niște pârliți care stau cu mâna întinsă la banul public și se vaită că statul nu are grijă de ei, căci ei sunt niște valori.

(15 ianuarie 2022)