Pe colo și pe colo au apărut manifestări în pictură, în sculptură, în balet, în muzică, în literatură care includ elemente novatoare uneori sau dezvoltă teme revoluționare alteori, iar lumea le privește nedumerită. Îmi revin în minte măgărușul roz cu zvastică, enunțul cu mama surogat, imaginile de la expoziția de pe holul parlamentului european, dar și tentativele de a scoate disciplina de istorie din programele școlare și mai ales concursul Eurovision unde a apărut femeia cu barbă și Dana International.
Lumea evoluează, dar depinde extrem de mult de direcția spre care merge. Dă iau sculptura. Omul primitiv a sculptat și el și s-au găsit opere de artă realizate de el și le înțelegem și le apreciem. Sculptura antică a însemnat un mare salt. Statuile antice i-au reprezentat pe bărbatul atlet și pe femeia frumusețe perfectă. Renașterea a adus elementele ei specifice în sculptură și nimeni nu spune că nu a fost un real progres. Sculptura modernă are caracteristicile ei. Pentru toate etapele care au definit granițe clare, au existat elemente care au șocat. Sunt sigur că atunci când MICHELANGELO a expus sculptura sa DAVID, privitorii au fost șocați, căci ea revoluționa sculptura prin ceea ce era în sine. Sunt sigur că și sculptura SĂRUTUL a lui RODIN a șocat lumea prin noutatea lui. Sculptura SĂRUTUL a lui BRÂNCUȘI a avut la rândul ei acele elemente de noutate care au șocat privitorii. Ceea ce se întâmplă cu arta #REZIST este exact elementul de șoc cu caracter repetitiv prin teme, prin soluții, dar mai ales prin efectele pe care le generează. Expozițiile realizate de cei care se consideră ca făcând parte din mișcarea progresistă, destul de multe și pe bani de la buget, căci artiștii progresiști sunt încurajați de alți progresiști, ajunși în funcții importante cu acces la banul public, stârnesc comentarii dintre cele mai variate, dar artiștii merg pe principiul câinii latră, caravana merge. Prin emisiunile tv, se pun în corespondență unele producții artistice cu consumul de droguri, tocmai pentru a duce în derizoriu demersul artistului, astfel ca lumea să creadă că nu este vorba de nimic serios, care merită să fie luat în considerare.
Este ordinea firească a lucrurilor de a se mișca, de a nu sta pe loc. Dintr-o mie de lucrări, din zece mii de lucrări de artă, dintr-un milion de lucrări de artă, vor apare zece sau măcar trei care într-adevăr să spună ceva, să rămână în conștiința publică așa cum este Mona Lisa, așa cum este Turnul EIFFEL, așa cum este Coloana Infinitului sau cum este Burj Khalifa.
Lucrurile sunt prea la început și conservatorismul în cultură este recunoscut, peren și imobil, ceea ce face ca mișcarea să se producă lent și schimbările să fie aproape imperceptibile.
Transformările violente din cultură nu au dus la nimic bun. Cultura comunistă a fost un fiasco și obsedantul deceniu românesc spune multe despre absurdul proletcultismului în poezie, proză, dramaturgie, dar și în alte ramuri ale artei și culturii în general. După 22 Decembrie 1989 cultura comunistă a dispărut de parcă nici n-ar fi fost și arareori se mai apelează la sub-produsele ei, ca exemplifică la așa nu mai faceți, probabil, deși pentru bani, oamenii fac fix, orice, mai ales dacă în joc sunt bani mulți și ICR este dovada.
Nu am cum să mă pronunț că un oarecare Gigel este pictorul #REZIST, că un alt oarecare Ionel este compozitorul #REZIST, că alt nene Petrică este dramaturgul #REZIST și tot așa, căci nu am văzut manifestări plenare, de anvergură, să nu zic geniale ale unora care se revendică din cohorta de persoane #REZIST. Există un nene care se auto-promovează, dar s-a prăbușit de pe soclu când la la o lansare de carte s-a referit cu: la mine însuși, deși normal ar fi trebuit să știe că se zice: la mine însumi.
Este momentul ca din rândurile membrilor colectivității #REZIST să apară un nene sau o tanti, dar să fie și coerenți, care să elaboreze manifestul artei sau manifestul culturii #REZIST, ca lumea să înțeleagă care este esența artei și deci și a culturii #REZIST, pentru a nu mai vorbi nimeni aiurea-n tramvai.
(27 iunie 2023)
