Singuri ne definim profilul și suntem ceea ce vrem să fim

Sunt multe discuții în legătură cu ceea ce vrem să fim fiecare dintre noi. Ideea de bază, că suntem ceea ce suntem, pentru că în societate apărem ca o succesiune de alegeri pe care le facem.

Ne definim prin hainele pe care le îmbrăcăm.

Ne definim prin modul în care ne aranjăm părul.

Ne definim prin  încălțările pe care le purtăm.

Ne definim prin  servieta, borseta, rucsacul sau geanta pe care o purtă.

Ne definim prin ceasul de la mână.

Ne definim prin gesturile pe care le facem în public.

Ne definim prin  modul în care pășim pe steadă.

Ne definim prin felul în care deschidem o ușă.

Ne definim prin modul în care ne adresăm persoanelor.

Ne definim prin vocabularul pe care-l utilizăm.

Ne definim prin școlile pe care le-am absolvit.

Ne definim prin profesia pe care o exercită.

Ne definim prin cărțile pe care le citim.

Ne definim prin timpul petrecut pe telefonul mobil.

Ne definim prin conținutul digital pe care-l creăm pe rețelele de socializare.

Ne definim prin volumul negațiilor pe care le spunem zilnic, dar și prin numărul de afirmații.

Ne definim prin implicarea în soluționarea de probleme.

Ne definim prin  atitudinea constructivă de care dăm dovadă.

Ne definim prin soluțiile concrete pe care le oferim și care sunt  acceptate de profesioniști.

Ne definim prin respectul pe care-l primim de la cei din jur datorită comportamentului nostru.

Ne definim prin atmosfera pe care o construim în echipa în care lucrăm.

Rezultă cu claritate că singuri ne construim imaginea cu care apărem în public și stă în puterea noastră să arătăm și să ne manifestăm într-un anume fel, iar ceea ce spun alții despre noi este strict rezultatul a modului în care noi apărem și ne manifestăm față de cei din jur. Viața noastră este strict formată din alegerile și din acceptările noastre, căci există o infinitate de opțiuni la tot pasul, iar noi alegem sau acceptăm o opțiune, care vine să completeze profilul nostru sau să valideze anumite trăsături ale lui.



(11 august 20230

Eu și frizerii

Dacă aș avea un păr așa cum au bărbații interesanți, mi-aș lăsa plete sau mi-aș face frizuri care să scoată în evidență exact ceea ce podoaba mea capilară ar fi în stare s-o facă. Este adevărat că nu am chelie, dar părul pe care îl am pe cap este astfel făcut încât nu am cum să-l fac să stea nici cârlionțat, nici așezat și nici cu plete care să mă scoată în evidență ca fiind un tip de-a dreptul interesant.
De aceea, întotdeauna am preferat tunsorile foarte scurte, nu din zgârcenie de a nu ajunge prea des la frizer, ci din simplul motiv că o tunsoare foarte scurtă îmi permite o igienă mai bună, adică am posibilitatea să mă spăl pe cap zilnic și uscarea părului nu este deloc o problemă.

Când eram copil venea la noi acasă un frizer și ne tundea pe noi cei trei băieți, dar îl tundea și pe tata.

Frizerul avea prosoape albe pentru fiecare dintre noi.

Frizerul avea sculele dezinfectate.

Frizerul ne dădea cu pudră pe la ceafă după ce ne tundea foarte scurt cu o mașina.

Frizerul dădea cu spirt după ce folosea briciul pentru a-mi aranja perciunii.

În ziua de azi, chiar la frizerii cu ștaif, am observat că prosopul este refolosit, că există mare neglijență în a fi dezinfectate foarfecele, briciul și pieptenele.

Chiar mi s-a întâmplat ca la o frizerie din Piața Romană, unde m-am tuns și m-am bărbierit să mă pricopsesc cu o boală urâtă de piele pe față, pe care am reușit s-o vindec cu mare dificultate. De atunci mă tunde soția și nu am mai avut probleme.


(13 mai 2023)