De ce mi-e scârbă de portalurile românești?

Am o mare scârbă să intru pe portalurile românești pentru că:
- au interfețe neprietenoase,
- sunt făcute cu c-r-l,
- necesită o documentație suplimentară,
- folosesc o terminologie bizară,
- sunt încâlcite,
- unele cer autentificare aiurea,
- nu respectă nicio regulă unanim acceptată la alții,
- pierzi mult timp până ajungi să-ți rezolvi problema,
- nu sunt actualizate la zi.

Deși există reguli și standarde de a construi portaluri care se adresează unor colectivități largi de cetățeni, instituțiile care se dotează cu portaluri, uită cui se adresează și construisc portaluri absolut greu de utilizat, fără a ține seama că grupul țintă nu este format din specialiști, că grupul țintă nu are timp să piardă în fața unei aplicații informatice tâmpite, construite fără cap, fie să-și plătească dările, fie să-și rezolve o altă problemă, doar pentru că aplicația informatică are o interfață de tot c-c-tul.

Dacă vreau să mă interesez de o carte, carte pe care o știu la o anumită bibliotecă, în loc să am acces direct la acea cartre, portalul bibliotecii, un portal de-a dreptul bizar, are o interfață care încalcă orice reguli elementare și care pe deasupra îmi cere să mă autentific, în condițiile în care biblioteca respectivă este a unei instituții de stat, care nu ar trebui să ceară aprobări sau alte restricții de acces, ceea ce nu se întâmplă. Așa stau lucrurile unde digitalizarea este un proces empiric, deslânat și primitiv.


(15 iulie 2026)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Bogdan VINTILĂ

Bogdan VINTILĂ este unul dintre programatorii pentru care eu am un respect deosebit. El stă de vorbă cu tine, cel care îi prezinți problema. Caută s-o înțeleagă. Are vorba măsurată. Pune doar întrebările necesare. Vine apoi cu soluția, o discuți cu el și numai după ce el este convins că totul e pus la punct, abia atunci se pune pe scris programul. Scriu aceste lucruri pentru că împreună cu Bogdan VINTILĂ am căutat să construim o aplicație online de analiză automată a unui articol, adică că vedem dacă:
- are titlu,
- are denumiri de capitole,
- are bibliografie,
- are cuvinte cheie,
- în text se regăsesc cuvintele cheie,
- lucrările din bibliografie sunt citate, 
- figurile referite sunt definite,
- tabelele referite sunt definite,
- formulele sunt complete,
- formulele sunt explicate,

- textul este curat, nu are repetiții stupide,

- sunt definite conceptele înainte de utilizare.

Am ajuns cu analiza destul de departe, numai că după doctorat, drumurile noastre s-au separat, căci Bogdan VINTILĂ a trebuit să meargă în producție, învățământul ne-oferind acele resurse care să-i permită dezvoltarea cât de cât, mai ales dacă era din provincie și nu avea casă aici în București.

Bogdan VINTILĂ a făcut o teză de doctorat de 176 pagini intitulată Managementul aplicațiilor orientate spre cetățean, pe care a susținut-o cu succes în anul 2011. El a ajuns la niște concluzii care în zilele noastre sunt extrem de interesante și utile celor care fac acum digitalizare, căci aplicațiile lor sunt 100% orientate spre cetățean, exact ceea ce a studiat Bogdan VINTILĂ în teza sa de doctorat.

(25 ianuarie 2025)