Pe vremea comuniștilor lumea ieșea la paradă fie de 1 Mai Muncitoresc, fie de 23 August, ziua eliberării patriei noastre de sub jugul fascist, de către glorioasa Armată Roșie. După 22 Decembrie 1989 mă așteptam ca marile noastre sărbători și aici mă refer la Unirea Principatelor de la 24 ianuarie și la Marea Unire la le 1 Decembrie, să fie zilele noastre de sărbătoare, pline de bucurie, în care să avem sentimentul mândriei că suntem români, care se prind în marea horă a bucuriei pentru ceea ce suntem și ce vom fi. Când am văzut pe 1 Ddcembrie 1990 cum feseniștii lui ILIESCU și ai lui ROMAN se poartă ca ultimele jeguri cu COPOSU, pe care erau la un pas de a-l linșa, mi-am dat seama că ceva este greșit în matricea noastră genetică de popor. Ceea ce s-a întâmplat la fiecare zi națională, când fluierăturile și manifestațiile de ostilitate, dar și contra-manifestațiile n-au încetat să întineze semnificația acelei zile de mare importanță pentru mine și pentru cei ca mine, mi-a demnonstrat că nu am depășit stadiul de adunătură, care nu pierde niciun prilej pentru a pune interesele mărunte de c-c-t deasupra marilor interese al nației.
Ceea ce s-a întâmplat și azi lcu banderolele negre de la Afumați mi-a arătat că talpa țării nu dă doi bani pe măreția istoriei, căci marea Unire înseamnă victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în care mii de români, mai ales țărani și-au lăsat oasele pe câmpurile de luptă, unde cu eroism și viteșie și-au apărat fiecare palmă de pământ din glia sfântă a neamului românesc. Nu am zis niciodată că agricultorii și transportatorii nu au dreptul de a-și spune păsurile, de a cere dreptate, dar a folosi doliul în ziua sfântă de 1 Decembrie, mă duce cu gândul la acea minoritate care pune doliu la steag în această zi, pentru că Tratatul de la Trianon a dus-o spre o altă realitate, atunci când o națiune a fost declarată învinsă și ca orice învins, suportă consecințele dictate de învingători, indiferent care sunt acestea.
Nu știu dacă voi ajunge să trăiesc clipele în care de ziua Unirii, întreaga suflare românească va simți acea bucurie a semnificației și toți ne vom prinde într-o mare horă pentru a ne bucura că trăim pe acest pământ roditor, că zâmbim, gândindu-ne cu optimism la ziua de mâine.
(24 ianuarie 2024)
Ceea ce s-a întâmplat și azi lcu banderolele negre de la Afumați mi-a arătat că talpa țării nu dă doi bani pe măreția istoriei, căci marea Unire înseamnă victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în care mii de români, mai ales țărani și-au lăsat oasele pe câmpurile de luptă, unde cu eroism și viteșie și-au apărat fiecare palmă de pământ din glia sfântă a neamului românesc. Nu am zis niciodată că agricultorii și transportatorii nu au dreptul de a-și spune păsurile, de a cere dreptate, dar a folosi doliul în ziua sfântă de 1 Decembrie, mă duce cu gândul la acea minoritate care pune doliu la steag în această zi, pentru că Tratatul de la Trianon a dus-o spre o altă realitate, atunci când o națiune a fost declarată învinsă și ca orice învins, suportă consecințele dictate de învingători, indiferent care sunt acestea.
Nu știu dacă voi ajunge să trăiesc clipele în care de ziua Unirii, întreaga suflare românească va simți acea bucurie a semnificației și toți ne vom prinde într-o mare horă pentru a ne bucura că trăim pe acest pământ roditor, că zâmbim, gândindu-ne cu optimism la ziua de mâine.
(24 ianuarie 2024)
