De la fiecare cât vrea, fiecăruia cât poftește

Legea comunistă a repartiției  care zicea: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi este reinterpretată pe meleagurile mioritice astfel: de la fiecare cât vrea, fiecăruia cât poftește. 
Vedem la televizor că oamenii solicită servicii în spitale la nivelul cel mai înalt de calitate. Așa este și normal, numai că nivelul foarte ridicat de calitate se atinge cu costuri foarte mari, iar banii vin din contribuțiile la buget ale fiecărui om al muncii. 
Vedem la televizor că oamenii solicită ca poliția să facă tot felul de activități specifice, la nivelul cel mai înalt de calitate. Și aici, calitatea înseamnă costuri, iar banii vin, tot de la buget și bugetul se alimentează cu banii pe care îi varsă unitățile de producție sau de prestare a serviciilor, tot din munca oamenilor.
Mulți doresc tot felul de avantaje, fără să-și pună vreodată întrebarea de unde vin banii care crează acele avantaje, deși în mod normal, ar trebui s-o facă.

Ar trebui să existe preocupări mult mai intense pentru a explica oamenilor, că în funcție de cum contribuie la alimentarea bugetului, au dreptul să emită pretenții, pentru că banii nu pică din cer.

(13 iunie 2026)

Indicatorul DEFICITUL BUGETAR este parșiv!

Indicatorul DEFICITUL BUGETAR notat cu D are formula:
D = A / B

Nici nu mă interesează cine este A și cine este B, căci dacă stai să-i asculți pe așa-zișii analiști economici, te iei cu mâinile de păr sau de cap, pentru cine nu are păr pe cap.

Indicatorul D  este catastrofic, pentru că atunci când B tinde către zero, tinde către plus sau minus infinit.

Indicatorul D este compensatoriu căci D = (K*A) / (K*B) pentru oricare a fi K.

Indicatorul D este senzitiv, vai de el! De această proprietate se folosesc falșii economiști, care știu să te păcălească din cifre.

Vrei să scadă deficitul bugetar?

Simplu: B rămâne constant și A scade. 

Dacă D = 6/10 = 0,6 iar după un timp D = 4/10 = 0,4 deci D a scăzut.

Și mai simplu: A crește, dar B crește și mai mult decât A.

Dacă D = 6/10 = 0,6 După un timp D = 10/20 = 0,5 deci D a scăzut.

Există o scădere sănătoasă a lui D și aceasta se realizează numai și numai prin scăderea lui A prin reforme.

Falsa scădere a lui D prin creșterea bazată pe inflație a lui B, este ceva nesănătos pentru economie, căci este un fel de a ne fura căciula. 

(27 mai 2026)

Returnarea de TVA - o acțiune banditească

Plata de TVA este o recunoaștere a muncii depuse de oameni pentru realizarea de produse, de servicii, de opere de artă, de acte artistice. În societate, orice este realizat de munca omului, încorporează valoare și societatea, dacă este corect construită, ttrebuie să recunoască acest lucru. Taxa pe valoarea adăugată este forma concretă prin care oamenii din societate, recunosc munca semenilor lor, atunci când cumpără un produs sau un serviciu. Returnarea de TVA este recunoașterea faptului că benefiociarii returnării, nu recunosc munca semenilor lor. Unii vorbesc de dubla taxare când o firmă cumără ceva pentru a produce altceva și pentru a-l vinde, încasând TVA pentru produsul finit vândut, bla-bla-bla.

Nimeni nu suflă o vorbă despre impozitarea pensiilor. Nimeni nu suflă o vorbă despre alte taxe și impozite care nu au nicio noimă, atât timp cât cetățeanul este jecmănit. Când este vorba de tot felul de bandiți cărora li se returnează TVA necuvenit, nimeni nu suflă o vorbă. Nici când este vorba de cei care nu plătesc TVA, nimeni nu suflă o vorbă și se caută tot felul de forme de a se face evaziune fiscală.

În opinia mea, cine cumpără, plătește TVA și TVA nu se returnează niciodată, căci returnarea de TVA este recunoașterea lipsei de apreciere a muncii celui care a produs acel element pentru care se returnează TVA. Se învocă creșterea prețului unui produs. Este de-a dreptul comic să se vorbească despre creșterea prețuluii la produse, când nu există produs căruia să nu i se fi crescut prețul într-o manieră fără bază economică, ci doar invocând factori subiectivi, precum schimbarea raportului dintre cerere și ofertă. 

O schimbare de ordine a lucrurilor, trebuie să înceapă cu ceva, iar acel ceva este recunoașterea muncii oamenilor, singura creatoare de valoare. Spunând orice altceva, nu TVA, acel orice altceva, fără fundament economic, ci raportat la un caracter discreționar poate fi returnat fără nicio problemă, căci între bandiți onorabili, totul este posibil, cinstit și apreciat.


(11 mai 2026)

Învățarea sacrificiului

Comuniștii ne-au învățat că partidul dă case, partidul construiește combinate industriale, partidul dă burse studenților, partidul mărește salariile muncitorilor, de parcă partidul ar fi un izvor care în loc de apă, scoate de undeva bani, case, burse, drumuri, utilaje și toate cele. Acum, în vremurile de democrație, nu partidul era cel care a dat, ci guvernul prin alocări bugetare și mai nou, premierul prin fondul de rezervă al guvernului, ca și cum acest fond ar fi niște saci cu bani, care cad din cer în biroul din clădirea din Piața Victoriei. Lucrurile nu sunt deloc așa, iar banii în democrație, în loc să vină din vânzări pe piața externă a bunurilor româînești, au venit din împrumuturi. E bine să ai un purcoi de bani obținuți din împrumuturi și să faci din ei tot ce-ți bubuie în cap, dar acești bani mai trebuie și înapoiați, împreună cu dobânzile aferente. Cine nu e gospodar, acumulează datorii și-și mărește deficitul la buget, chestie care are efecte nasoale rău de tot.
Este momentul de a învăța să facem sacrificii. Nu este vorba de sacrificiile dictate de la centru ca măriri de TVA, de taxe și impozite, ci restrângerea voluntară a cheltuielilor. De la centru se fixează un procent și fiecare la locul său de muncă trebuie să facă sacrificii voluntare. Nimeni nu spune ce să se facă acolo, departe de Palatul Victoriei, ci fiecare șef și fiecare șefuleț trebuie să ia măsuri la el în curte, pentru a reduce cheltuielile cu procentl stabilit la centru. Acest lucru trebuia să fie făcut de la început și trebuia să fie permanent, căci dezmățul bugetar nu apare din senin, ci este semn al slăbiciunii guvernului avid de puterea dată de câștigarea de alegeri, mituind poporul.

(24 august 2025) 

Reforma scoasă cu forcepsul

După ce guvernul BOLOJAN a bătut din palme și și-a executat poporul cu creșterea TVA, cu taxa de 10% pe CASS la pensionari, cu reducerea burselor la elevi și studenți, cu liberalizarea prețelui la energia electrică, a trecut timid și șăgalnic la al II-lea pachet de măsuri, lucrând aproape chirurgical, pentru a nu deranja exact construcția pe care politicienii și sistemul corupt au realizat-o în 36 de ani, cu tenacitate, cu măestrie, cu obrăznicie și cu legi strâmbe care au creat tot felul de privilegii pentru specialii banali.

Deja direcția este un drum înfundat, căci lucrurile simple au devenit extrem de complicate și imposibil de corectat, când totul trebuia rezolvat într-o singură propoziție: cheltuielile bugetare se reduc cu 75% și punct. Nu dai pe nimeni afară. Nu vii tu guvern să spargi buboaie. Să le spargă cei ce au făcut declanșat infecția. Dintr-o mămăligă care reprezintă 25% din mămăliga dezmățului, oamenii trebuie să se descurce și așa singuri-singurei își reglau toate aberațiile, căci nimeni nu trebuie să se întindă mai mult decât îi este plapuma.

(15 august 2025)

Efectele digitalizării

Fiecare dintre noi simte și resimte efectele digitalizării, dacă dorim să ieșim din abordarea clasică și ne debarasăm de gândurile negre că cineva ne fură identitatea.

Economia de timp este unul dintre cele mai importante efecte al digitalizării.

Pentru plățile utilităților, ale întreținerii, a impozitelor folosim e-Banking și în acest fel suntem scutiți de a mai merge la tot felul de ghișee, de a sta la cozi și de a avea convorbiri cu birocrații acri și lipsiți de empatie. Nu mai batem drumuri, nu mai mergem cu tramvaiul sau cu autobuzul, ci totul se face simplu din fața unui calculator sau și mai rapid, folosind telefonul mobil.

Calitatea serviciilor este un alt mare avantaj al digitalizării.

Dacă dorim să cumpărăm un bilet de tren sau un bilet la un spectacol sau să facem o rezervare la un hotel, folosind aplicațiile existente pe Internet, oferim niște parametri și ni se pun la dispoziție liste sau imagini cu resursele disponibile, dintre care alegem pe cele care ne convin. La rezervarea locului în avion apare schema avionului și locurile disponibile, iar noi nu avem altceva de făcut decât să bifăm locurile care ne interesează. Tot așa se întâmplă deacă dorim un bilet la teatru. Selectăm ziua luna și anul, selectăm ora, selectăm locul dorit și după aceea plătim și memorăm biletul pe care mai apoi îl tipărim pentru a-l avea la intrare în ziua spectacolului, dacă nu preferăm să-l avem stocat în telefon. Și în cazul rezervării camerei la hotel există aplicații extrem de bine puse la punct care ne permit să facem rezervarea și plata camerei care corespunde exact cerințelor noastre.

Planificarea activităților ne permite o excelentă gestionare a fondului de timp de care dispunem.

Dacă înainte trebuia să ne programăm cu telefonul să facem analize sau să mergem la o consultație la medic sau să depunem actele pentru a obține permisul de conducere sau pașaportul, acum această programare se face online. Chiar și pentru obținerea vizei de USA se depun documentele online și programarea se face automat după ce documentele sunt analizate și ele tot automat. În același fel se realizează și transmiterea de CV-uri pentru a obține un job, iar planificarea la interviu se face automat. Și planificarea la un service se realizează tot din fața calculatorului.

Susținerea de examene, care înainte de pandemie era de neconceput, în condițiile digitalizării a devenit o realitate, căci există aplicații care folosesc mai multe componente de tip webcam astfel încât să excludă posibilitatea influențelor externe în derularea examenelor orale, dar și a examenelor de tip grilă.

Generalizarea e-Learning în condițiile pandemiei a făcut ceea ce nu s-a produs în ultimii 25 de ani ca ritm, ca nivel de cuprindere și mai ales ca nivel de diversitate.

Efectele digitalizării sunt multiple și în niciun caz nu trebuie mers pe ideea pierderii de locuri de muncă, ci pe creșterea calității serviciilor către cetățean, pe îmbunătățirea procedurilor  și pe creșterea eficienței muncii în toate domeniile, căci reducerea duratelor de așteptate, înseamnă economie, cu efect direct asupra vieții fiecăruia dintre noi.


(16 octombrie 2023)

Ghișeul punct ro, adică ghiseul.ro

Cam toată lumea ar cam trebui să știe să facă plăți online. Statul, dacă ar fi deștept, ar face o ghidușie mișto și i-ar pune pe toți să facă plăți online. Ghidușia ar fi următoarea:
- ar mări taxele cu 30% așa cum o face el mereu,
- ar aplica o reducere de 20% pentru cei care fac plățile online prin ghiseu.ro,
- ar mai aplica o reducere de 10% pentru cei care plătesc integral până la 1 februarie 2023.

Lumea se ferește să facă plăți online, fără motiv, căci de regulă, pe un calculator, plățile sunt securizate, mai ales dacă omul are modalități de a se lăsa dirijat de cei ce doresc să primească banii de la cetățeni, folosind ei înșiși aplicații securizate.

Numai că aplicațiile unde oamenii fac plățile trebuie să aibă interfețe foarte prietenoase (friendly interfaces).

Mai întâi omul trebuie să-și facă un cont, așa cum se face la orice aplicație informatică serioasă, mai ales că este legată de date sensibile despre individ, mai ales legate de proprietăți, taxe, relația cu ANAF, utilități, amenzi, alte taxe, plăți anterioare, notificări. Există posibilitatea de a efectua plata securizată. Este un lucru foarte bun că interfața nu este lălăită, cu trimiteri de colo-colo, cu vorbe în plus, ceea ce arată că proiectanții ei au studiat destul de amănunțit toate tipologiile de utilizatori și informațiile pe care ei trebuie să le gestioneze. Nu este nevoie de cunoștințe suplimentare cum rpu procedează cei de la ANAF cu clienții lor, care trebuie să cunoască noțiuni tehnice nespecifice unui cetățean care vrea să plătească un impozit pe chirie, de exemplu. 

Faptul că modul de comunicare este simplu, cu telefon mobil pentru a certifica plata și cu e-mail pentru a primi confirmarea plății, este dovada că proiectanții de la  Ghiseul.ro se înscriu corect în procesul de digitalizare pornit de ceva timp de guvern.


(02 ianuarie 2023)

Un mod dâmbovițean de a aborda o problemă informatică

Se știe că informatica secolului al XXI-lea este populară, adică tot poporul trebuie să rezolve probleme cât mai simplu și cât mai rapid. Atunci când o aplicație informatică te obligă să tipărești un document, înseamnă că cel care a realizat-o este retardat. Dacă aplicația generează un document, acesta trebuie fie să fie salvat ca un pdf simplu, fie să fie tipărit, dacă utilizatorul are computerul legat la o imprimantă și nu vrea să se bucure de facilitățile digitalizării. 

Dacă fișierul este generat într-un format care-l obligă pe cetățean să cumpere musai mediul care să-i permită viziualizarea fișierului salvat, înseamnă că dezvoltatorul este escroc, combinagiu, legat cu interese obscure de cel care deține respectivul mediu de viziualizare căci intrarea în posesie a licenței înseamnă bani, adică cetățeanul să plătească unei terțe entități că accesează o aplicație publică. Vreți concret? Numele entității care practică această mizerie este un cuvând care se termină în f.

(16 martie 2022)

România sclavagistă de azi

Nu trebuie să ne gândin că trăim în sclavagism datorită faptului că avem 40% analfabeți, că nu avem autostrăzi, ci pentru că acum în anul 2022 avem sclavi.
Sclavii anului 2022 au stăpâni.
Sclavii anului 2022  sunt sclavi cu contract.
Sclavii anului 2022 sunt vânduți și cumpărați în târgul de sclavi.
Sclavii anului 2022 nu au voie să părăsească plantația.
Sclavii anului 2022 sunt împrumutați altui stăpân de sclavi.

Mă refer aici și acum la jucătorii de fotbal. Există contracte de vânzare a jucătorilor de către un club, către un alt club. Stăpânul de sclavi nu mai are numele de stăpân de sclavi, ci de impresar, dar impresarul se poartă ca un stăpân de sclavi. Să nu uităm scena în care stăpâna de sclavi îi arde o palmă peste ochi unui sclav, care era cu mult mai mult decât ea.

Să nu uităm că există o perioadă numită a transferurilor, perioadă care este exact ca o licitație de sclavi, în care unii cer, alții oferă. Față de sclavii de demult, sclavii de azi sunt tatuați, eleganți, au mașini scumpe, dar nu au multe dintre libertățile omului liber. Deși se zice că sclavia este abolită, în România există multe activități unde se practică vânzarea-cumpărarea de oameni și aici nu mă refer la banii ceruți pentru o mireasă de 12 anișori, ci la lucrurile grave tolerate de societatea unde așa-zisul sport profesionist a îmbrăcat demult hainele unei forme noi de sclavie, la care cei interesați să nu vadă, închid ochii.

Statul este cel care câștigă din vânzarea de jucători de fotbal. 

Gurile rele ar spune că această sclavie este una plăcută, liber consimțită. Oricum ar fi, tot sclavie se numește, chiar dacă este drapată cu mătăsuri și catifele și are poleială de aur de 24 de carate. Atât timp cât fotbalistul nu este liber de contract, trebuie să joace cum i se cântă și impresarul se comportă ca un stăpân de sclavi, căci de felul în care-i exploatează pe jucători depinde profitul său.




(07 ianuarie 2022)

Cum se mai fură în România

Există nenumărate modalități de a se fura banii în România. Deși se tot propagă ideia că așa și pe dincolo, statul se dovedește a fi unul dintre cei mai mari hoți. Se zice că statul fură legal, de parcă nu tot furt se cheamă. Și furatul de cărți din librării se zice că este furt nobil. În final tot furt se cheamă.

Statul bagă mâna în buzunarele cetățeanului prin taxe și impozite, dar și prin schimbări ale unor condiții în care alocă niște resurse cetățeanului, condiții pe care le schimbă așa cum le bubuie mintea unor guvernenți mediocrii.

Statul bagă mâinile în punga privatului prin tot felul de taxe, amenzi și impozite, sugrumându-l mai ales cu parandărătul care trebuie dat de privat funcționarilor corupți din instituțiile statului, pentru a obține un contract, o autorizație, un produs sau acces la acel produs.

Privații bagă mâna în buzunarul cetățeanului prin necorelarea dintre cantitatea și calitatea produselor și serviciilor oferite. Căci furt se cheamă prețul aberant într-un magazin pentru un produs care în magazinul vecin este cu 20% mai ieftin, deși acolo unde este mai scump, nu i se pune nici măcar o funduliță. Concurența nu funcționează câtuși de puțin. Ei preferă să arunce produsele expirate în loc să le vândă la un preț mai mic cu o zi sau două înainte de a se ajunge la termenul de expirare.

Privații bagă mâna în punga statului, neplătind TVA, lucrând cu muncitori la negru și neraportând profit pentru a nu plăti impozit pe profit.

Cetățenii bagă mâna în punga statului cu tot felul de declarații false care să le permită accesul la tot felul de facilități pe care statul le oferă celor aflați în dificultate. În acest fel, oameni sănătoși tun se garnisesc în acte false cu tot felul de certificate și obțin sprijin de la stat fără să-l merite și fără să-l muncească în vreun fel. Mulți se declară cu venituri zero pentru a avea acces la cei 200 de euro pentru un calculator. Mulți se declară cu handicap grav deși sunt sănătoși pentru a avea indemnizație.

Cetățenii bagă mâna în buzunarul privaților prin achiziționarea de bunuri, după care dispar și privatul nu mai recuperează nimic. Sunt situații în care privații vând pe datorie și ajung în faliment că nu-și mai recuperează banii de la rău platnici.

Se observă că toți fură de la toți și apoi se vaită că lucrurile merg prost, că viața e grea și că nu se progresează. Și cei mai inocenți fură și ei câte ceva, căci bogăția în exces nu se face doar din salariu legal și din profitul legal încasate cu acte în regulă. Trebuie să mai fie acolo, un oarece furtișag, cât de mic, ca să ne simtem bine, vorba cântecului.

(09 martie 2018)