Reguli de bune practici în sălile de GYM

Când se face un abonament la o sală de GYM, se face un contract prin care sala face și drege, iar clientul, la rândul lui derulează antrenamente. În mod normal, cel care pune la dispoziție sala, echipamente, vestiar, dușuri, saună, ar trebui să  indice și câteva obligații pentru client, respectiv, câteva obligații pentru managerul sălii. După ce am văzut eu pe la sălile de GYM, regulile de bune practici se referă la  unele aspecte precum:
- ocuparea unui post de lucru pentru a utiliza exclusiv telefonul mobil,
- folosirea simultană a mai multor posturi de lucru,
- repoziționarea ganterelor sau a discurilor pe stative după utilizare,
- lăsarea fără sarcină a echipamentelor,
- păstrarea curățeniei la postul de lucru,
- dezinfectarea echipamentului după utilizare,
- păstrarea liniștii pe timpul antrenamentului,
- folosirea dușului cu ușile închise,
- folosirea prosopului la ieșirea din duș,
- respectarea indicațiilor de utilizare a saunei.
Cei ce se ocupă de săli mai au și alte reguli și ar fi bine să-i atenționeze pe clienți, astfel încât ceea ce se întâmplă în sală să fie rezultatul unei colaborări civilizate între aceștia și cei ce se ocupă de buna funcționare a echipamentelor.

(09 septembrie 2025)

Politețea îân sălile de fitness de fițe

În București sunt câteva săli de fitness pe care eu le-aș încadra la săli de fitness de fițe pentru că acolo vin persoane:
- de la corporații,
- din lumea bună,
- din televiziuni,
- care au bani.
Îți dai seama despre fiecare că are o părere foarte bună despre sine, după mers, după țoale, după cum țin capu, după gesturi.

Nu aș fi scris acest articol, dacă aș fi văzut în aceste săli de fițe o atmosferă cât de cât civilizată. Dar nu am văzut. Primul lucru care m-a izbit a fost acela al dezordinii. Respectivele persoane, pe care eu le numesc clienți, căci nu se deosebesc de mine prin nimic, deci toți am plătit un abonament, lasă discurile, funiile, benzile elastice, mingiile, aruncate pe unde își finalizează exercițiile. Nici personal trainerii nu se sinchisesc de ceea ce se întâmplă, ba mai mult, în anumite proaste obiceiuri ei dau tonul. Politețea în sălile de fițe lasă de dorit, căci elementarul bună ziua acolo nu există. Am făcut greșeala să urez o zi bună la plecarea din vestiar și tipul căruia m-am adresat s-a făcut că plouă, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Nici tinerii între ei nu se salută, ceea ce mă duce cu gândul că standardele din ziua de azi au coborât foarte mult. La ceea ce am văzut eu în sală, dar și la vestiar, mă duce cu gândul că în sălile de fitness de fițe, politețea lasă de dorit, iar ca să fiu mai concret și educația elementară a clienților s-a făcut la cursuri cu frecvență redusă sau chiar la cursuri fără frecvență, căci altă explicație nu există.


(18 august 2023)

Sala de fitness unde vin corporatiștii

Am fost de-a lungul timpului la multe săli de fitness, iar acum merg la o sală de fițe, unde vin corporatiștii și am văzut diferențele.
Corporatiștii vorbesc la telefon și ocupă aparatele fără să lucreze pe ele.
Corporatiștii pun prosoape pe aparate ca să le țină ocupate.
Corporatiștii  lasă benzile în mers și lucrează simultan la alte aparate sun ochii antrenorilor personali.
Corporatiștii lasă discurile împrăștiate prin sală.
Corporatiștii  nu pun ganterele la locul lor pe stativ.

Corporatiștii râd foarte zgomotos în sală.

Corporatiștii  lasă peturile pe unde apucă.

Corporatiștii lasă ușile dulăpioarelor vraiște în vestiar.

Corporatiștii lasă lucrurile aiurea pe băncuțe în vestiar.

Corporatiștii  iau cu ei umerașele din dulăpioare.

Corporatiștii nu salută nici la venire și nici la plecare.

Corporatiștii lasă prosoape de hârtie pe unde nici nu te gândești.

Pe o scară de la 1 la 10 o sală frecventată de corporatiști este la nota 3(trei). Acest lucru arată că printre corporatiști domină persoanele cu educație precară, cu simțul disciplinei scăzut, care nu sunt interesate de altceva decât de ceea ce ele gândesc și de ceea ce cred că le este bine, fără a fi vorba de altceva.

(22 aprilie 2023)

Defectele aplicațiilor web mioritice

Aplicațiile web mioritice sunt pline de defecte pentru că unele sunt:

- neomogene, chiar dacă aparțin aceleiași clase sunt foarte diferite, făcute după ureche,

- empirice întrucât problemele de studiu ale autorilor sunt trecute pe ultimul plan,

- incomplete, neincluzând funcții pe care alte aplicații din aceeași clasă le au,

- incomode din moment ce sunt construite pornind de la zero ca și când așa ceva se face prima dată,

- imprevizibile din cauză cu procesul de testare este parțial, iar erorile înglobate sunt multe,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul, atunci când una se anunță și alta se prezintă efectiv,

- primitive, corespunzând unor soluții de acum 20 de ani, din lipsa documentării la zi,

- greoaie întrucât cei ce realizează astfel de aplicații le gândesc cu mintea lor și le fac din prima,

- neactualizate din moment ce dezvoltatorul nu lasă actulizarea la utilizator, dorind să o facă el,

- neperformante atât timp cât soluțiile utilizate de dezvoltator sunt vechi, uzate moral,

- primitive în achizițiile de date prea restrictive și în securizări depășite,

- inaccesibile ca preț, deși există cam aceeași informație free, ceea ce arată lipsa de adaptare,

- volatile din moment ce găzduirea presupune reînnoirea de abonamente, ceea ce unii nu fac,

- neprofesioniste, făcute de mântuială, fără a respecta cele mai elementare reguli ale web-ului,

- neadecvate în ceea ce privește conținutul digital care este preluat fără verificare din surse dubioase,

- false, fiind create în scopul de a pirata informații despre clienți pentru folosire în afara legii,

- mincinoase datorită faptului că rostul lor real este cu totul altul decât cel anunțat,

- enervante întrucât conțin prea multe căi ocolitoare până la ceea ce interesează,

- instabile, atât timp cât de la o perioadă scurtă la alta se fac modificări radicale în interfață,

- neactualizate din varii motive, dar unul esențial este disprețul față de utilizatori care le accesează.

Niciunul dintre aceste defecte nu l-am inventat eu. Pe toate le-am găsit în aplicații mioritice dezvoltate în spațiul mioritic, de autori mioritici, cu instrumente mioritice, pentru utilizatori mioritici, care uneori nu sunt atât de mioritici și se mai și enervează, din moment ce nu au nivelul de satisfacție la care ei se așteaptă.

(07 aprilie 2018)

Testarea interfețelor cu clienții

Azi am văzut cum arată prostia în forma ei pură. Eram la sucursala din Calea Victoriei de lângă guvernul de 3 persoane, zis al nimănui și am văzut un dispozitiv unde se eliberează bonuri de ordine. Am vrut să iau și eu un bon. N-am reușit. Am văzut vreo 8 nefericiți ca și mine. Într-un final, am tras cu ochiul la un tip familiarizat cu drăcia și am reușit să iau bonul 691. Dar după mine, alți vreo 5 inși s-au scremut, fără succes. Când unul s-a enervat, a venit un funcționar arogant și i-a luat el bon de ordine. Să concluzionez:

- dacă am o interfață,

- dacă am N indivizi care interacționează,

- dacă numai K indivizi reușesc,

- dacă raportul K/N e mai mare de 0,92 e foarte bine;

- dacă raportul K/N e mai mare de 0,78 și mai mic decât 0,92 e bine;

- dacă raportul K/N e mai mic decât  0,78 e nasol.

Azi, raportul K/N = 1/16 = 0,0625 ceea ce arată că interfața este execrabilă și automatul acela de eliberat bonuri trebuie aruncat la gunoi împreună cu cei ce l-au proiectat și care habar nu au ceea ce înseamnă:

- clienții;

- respectul;

- eficiența;

- prietenia;

- satisfacția.

Este foarte rău că nici în IT&C nu sunt meseriași 100%, dacă mă gândesc că foarte mulți au plecat și că despre interfețe lumea nu citește, deși Costin PRIBEANU de la ICI este tătic și există și o conferință celebră pe acest subiect. Numai că amatorismul bântuie pe oriunde e de ciugulit banul gros, chiar dacă produsele software și interfețele lor  sunt proaste rău de tot.

Nici nu mă miră, că la așa bancă, așa automat, dacă stau să mă gândesc că am fost acolo la un termen dat de o funcționară cam tâmpită, care a zis că rezolvă ceva și nici nu s-a scremut să facă acest lucru, de nesimțită ce era. Amin.

(21 iunie 2017)

Cumpărăm apartament în București - startul (01)

Cine cumpără un apartament, trebuie săți răspundă la niște întrebări legate de:

• zona unde este amplasat apartamentul, adică în cartierele dormitor ale Capitalei, în zonă rezidențială sau în centrul orașului;
• numărul de camere ale apartamentului, care se socotesc cu totul, adică atunci când se zice apartament cu Ț camere, înseamnă sufragerie, dormitoare și birou la un  loc, nu ca în America, unde la numărul de camere se socotesc numai dormitoarele;
• suprafața totală a apartamentului, care de regulă este standard, mai ales dacă este vorba de apartamente construite înainte de 1989; există tendința vânzătorilor de a bate câmpii mai ales în ceea ce privește mărimea camerelor și a bucătăriei; atunci nu se construiau în niciun caz apartamente cu bucătării mai mari de 12mp și nici sufragerii mai mari de 25mp și cu atât mai puțin, dormitoare de peste 18mp; nici acum dezvoltatorii lacomi de bani nu se dau în vânt să facă risipă de suprafețe, lucru care se vede clar la distanțele dintre construcții, care sunt penibil de înghesuite și dizgrațioase ca dimensiuni ale ferestrelor;
• etajul la care se află apartamentul, pentru că uzura lifturilor va determina pe noul proprietar să practice involuntar alpinismul, căci alpinism se cheamă urcatul până la etajul al VII-lea când nu merge liftul o lună de zile, să zicem;
• finisajele sau așa-zisele îmbunătățiri existente de la construirea blocului sau de la o zugrăvire, ușor suspectă a apartamentului în vederea vânzării; trebuie pornit de la ideia că vânzătorul precis vrea să ascundă ceva bizar prin strădania lui de a amenaja apartamentul înainte de vânzare, mai ales, că fiecare vrea doar să dea o față și să-l facă mai comercial, nu să bage bani adevărați în materiale scumpe, de calitate; cât despre execuția lucrărilor, nu mai spun nimic, din moment ce toți ageamii fac pe meseriașii și ei nu știu să țină în mână un șpaclu, iar privirile le sunt ațintite pe buzunarul clientului;
• legăturile cu mijloacele de transport mai ales dacă noul proprietar are serviciu cu niște restricții legate de ora de sosire și nu dispune de mașină propriesau chiar are mașină, dar tot același lucru este în momentele de trafic maxim când se fac ore bune pe km parcurs, în condiții de gâtuire a traficului;
• orientarea apartamentului față de punctele cardinale, cel mai bine este ca acesta să fie poziționat pe răsărit sau dacă are mai multe camere, pe răsărit și sud sau răsărit și vest sau sud și vest; în niciun caz nu trebuie preferat apartamentul cu peste 50% din ferestre orientate pe nord; unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă; Tot aici intră și poziționarea față de ghena de gunoi, căci unde gunoi este, muște sunt, adică mirosuri și gândaci sunt;
• vecinii care trebuie să fie de acel nivel ce asigură curățenia, care sunt buni gospodari; unde scara este mizerabilă, înseamnă că vecinii sunt de proastă condiție și apar probleme cu plata întreținerii, deci cu apa caldă, cu căldura și tot așa; se va vedea dacă pe scară sunt flori, dacă este măturat, dacă pereții nu sunt scorojiți și cu graffiti;
• regimul termic al apartamentului, dat de anvelopare, dar și de lucrări de montare a unei microcentrale sau a altor instalații care asigura un confort sporit, precum instalațiile de aer condiționat;
• instalația electrică, numărul de noi prize instalate dacă s-au schimbat cablurile;
• modificările efectuate în apartament, care merg de la pusul unor arcade din materiale ușoare, demolarea pereților simpli, până la demolarea unor pereți de rezistență; dacă în cazul lucrărilor care nu afectează structura de rezistență, mai treacă-meargă, la lucrările care au dus la demolarea de pereți de rezistență, trebuie musai să existe autorizații cu definire clară a lucrărilor ce se aprobă a fi executate; de regulă una scrie în autorizație și cu totul altceva s-a efectuat pe teren, căci este exclusă îndepărtarea pereților de rezistență dintre camere.

Mai sunt și alte aspecte de care trebuie să se țină seama, dar trebuie totul luat pe rând, cu grijă, pentru a nu exagera cu detaliile. N-am scris nimic despre:

• negociere;
• plată;
• mutare;
• îmbunătățiri;
• acte;
• condiționări;
• telefon;
• preluări;
• sarcini.

Sunt multe de care trebuie să se țină seamă, mai ales că vânzătorii sunt de regulă persoane extrem de dificile, care cred că apartamentul lor este cel mai cel și că merită cu prisosință prețul cerut, deși de regulă nu are nicio legătură de cum stau lucrurile în piață.

(03 iunie 2017)

400%

Zilele trecute, pe Bd. Decebal am băut un fresh de portocale cu 16 lei un păhărel destul de mititel, crec că de 200 ml. Ieri am luat un Kg de portocale de 4,40 lei din care am obținut cu mult mai mult suc de portocale decît acel păhărel. Concluzie:

- la mine acasă 500 ml suc costă 4,40 lei plus efortul meu;

- la cofetăria aceea 200 ml costă 16 lei;

- 200 ml la mine costă 4 lei, după ce am eliminat consumurile mele;

- costul la cofetărie e de 4 ori mai mare;

- profitul este cel puțin 100% după ce se scad toate, dar absolut toate;

- să tot vinzi suc de portocale.

Nici nu mă miră de ce lumea evită restaurantele și cofetăriile, căci și în București, comportamentul patronilor este ca pe litoral, dai și fugi, că clientul a doua oară nu-ți mai calcă pragul din moment ce prețurile nu au nicio legătură cu calitatea și nici cu cantitatea produselor. Totul este ca în codru, pentru că toți sunt puși pe căpătuială, atât de mare este corupția și nimeni nu se mulțumește cu puțin. Toată lumea vrea să se îmbogățească foarte mult și în timpul cel mai scurt.

(08 mai 2017)

TVA - bulă de oxigen

TVA înseamnă Taxa pe Valoarea Adăugată, adică un bir pe munca vie. Cine a inventat-o mare cap a mai avut din moment ce consilierii de pe la primării inventează tot felul de biruri de un de să aibă ei ce fura. Nici TVA nu are o soartă mai bună din moment ce banii colectați din această taxă ajung la buget și acesta este sac fără fund în mâinlie șmecherilor.
Când s-a pus problema ieșirii din criză, cresterea TVA la 24% a fost bula de oxigent pentru buget. Din unele s-ar strânge sau nu s-ar strânge biruri, dar lumea tot trebuie să bage la ramazan și să cumpere conbustibil să-și folosească autoturismele sau tirurile. Deci TVA este o sursă sigură. E frumos că problema returnării de TVA a fost este și mai ales va fi sursa gingașă de evaziune fiscală. Este cunoscută oblăduirea sub care se dorea o inginerie de 120 milioane de dolari de returnare TVA pentru niște motoare vechi ca dracul.
Acum, TVA a fost bulă de oxigen pentru comercianții hulpavi, care se schimonosesc în toate felurile în goana lor după profit cu orice chip. S-a redus TVA acum câteva luni cu câteva procente la toate produsele, dar la alimente scăderea de TVA a fost ff mare. Efectul în coșul cumpărătorului a fost zero barat. Așa s-a dorit să se întâmple, adică să câștige tot ăl bogat, că doară ban la ban trage și păduche la păduche, cum zice o vorbă veche den popor. Dacă se dorea, comercianții erau obligați să aibă baze de date cu produsele calculate la preț de TVA vechi și la pret de TVA nou. Fiind baze de adte publice, respectivii nu-și mai permiteau să facă pe niznaiu, că la un TVA redus de la 24% la 9% prețul să nu scadă măcar cu 1%...
Li s-a dat lor o gură de oxigen acum și o gură acum câțiva ani la creșterea TVA. Explicația este simplă dacă ne reamintim că peste 50 de miliarde de EURO este evaziune fiscală din alimente care se vindeau nu cu preț ce includea bineînțeles TVA de la 19% la 24% neplătit vreodată la stat că de aceea evaziune se cheamă. Acum evaziunea a scăzut la 49.999.999.999 lei și provine de la produse ce se vând cu TVA de 9%, restul de 11%+4% se duce unde s-a dus și până acum, adică nu la stat.
Clientul, adică plătitorul de detoate, rămâne cu ochii-n soare și cu banii dați. Despre calitatea a ceea ce cumpără altădată. TVA este o formă elevată de a-l jupui pe cumpărător, căci funcție de ce produse cumpără i se ia o pereche de piei sau este jupuit de mult mai multe perechi de piei dacă în categoria de lux intră produsele achiziționate. Nu întâmplător TVA este bulă de oxigen, pentru că eroul popular tot BULĂ se cheamă și au nenumărate asemănări.

(14 marti 2016)