Eu și flotările mele...

În vremurile de demult, când aveam 25 de ani sau pe aproape și când executam lejer 50 sau 60 sau 70 de flotări fără întrerupere, am considerat cum consider și acum că a face flotări este dovada menținerii în formă fizică pentru că flotările:
- nu necesită echipamente,
- se execută în sub 20 de minute,
- spațiul necesar este 2,5 m pe 1,5 m, 
- beneficiile sunt maxime privind forma fizică.

Pe la toate sălile de fitness pe unde m-au dus pașii erau tipi care executau flotări și de fiecare dată am intrat și eu în jocul lor, crescând diversitatea tipurilor de flotări pe care le executam. La începutul pandemiei, ca să-mi treacă mai ușor timpul, am executat flotări șim pe FACRBOOK m-am lăudat cu fiulmulețe în care executam flotări de diferite tipuri și aici mă refer la la înclinarea mâinilor sau a picioarelor, folosind tot felul de recipienți, căci în casă nu aveam acele băncuțe sau gantere de care m-aș fi ajutat așa cum era la sala de fitness.

Pentru un timp am abandonat ideea de a executa flotări, din moment ce mergeam la sală și la bazinul de înot, dar într-o zi mi-a venit în gând ideea de a relua executarea de flotări acasă, chiar dacă la sală lucrez la aparate, merg pe bandă și fac câteva lungimi de bazin.

Am reluat executarea de flotări. Am început cu execuția a 10 flotări, apoi am crescut la 15 flotări, apoi am mers spre 20 de flotări, am crescut la 25 de flotări și acum sunt la 30 de flotări, fără să am intenția să mă opresc aici. Ideea este de a executa corect flotările, de a respira corect și de a menține un ritm constant.


(17 iulie 2024)

Politețea îân sălile de fitness de fițe

În București sunt câteva săli de fitness pe care eu le-aș încadra la săli de fitness de fițe pentru că acolo vin persoane:
- de la corporații,
- din lumea bună,
- din televiziuni,
- care au bani.
Îți dai seama despre fiecare că are o părere foarte bună despre sine, după mers, după țoale, după cum țin capu, după gesturi.

Nu aș fi scris acest articol, dacă aș fi văzut în aceste săli de fițe o atmosferă cât de cât civilizată. Dar nu am văzut. Primul lucru care m-a izbit a fost acela al dezordinii. Respectivele persoane, pe care eu le numesc clienți, căci nu se deosebesc de mine prin nimic, deci toți am plătit un abonament, lasă discurile, funiile, benzile elastice, mingiile, aruncate pe unde își finalizează exercițiile. Nici personal trainerii nu se sinchisesc de ceea ce se întâmplă, ba mai mult, în anumite proaste obiceiuri ei dau tonul. Politețea în sălile de fițe lasă de dorit, căci elementarul bună ziua acolo nu există. Am făcut greșeala să urez o zi bună la plecarea din vestiar și tipul căruia m-am adresat s-a făcut că plouă, deși era cu mult mai tânăr decât mine. Nici tinerii între ei nu se salută, ceea ce mă duce cu gândul că standardele din ziua de azi au coborât foarte mult. La ceea ce am văzut eu în sală, dar și la vestiar, mă duce cu gândul că în sălile de fitness de fițe, politețea lasă de dorit, iar ca să fiu mai concret și educația elementară a clienților s-a făcut la cursuri cu frecvență redusă sau chiar la cursuri fără frecvență, căci altă explicație nu există.


(18 august 2023)

Eu și fitness-ul

Pentru mine a practica fitness este a doua natură. Nu știu dacă am înțeles bine, dar a face fitness înseamnă:
- a alerga,
- a face niște exerciții cu corpul,
- a face genuflexiuni,
- a face flotări,
- a merge pe bandă,
- a lucra cu ganterele,
- a folosi aparatele din sală,
- a face abdomene,

- a înota.

Există mare deosebire între a face un antrenament de culturist și a face fitness. Am văzut cum se antrenează culturiștii la sală și am văzut și cum se face fitness. E o mare diferență. În ambele cazuri se lucrează cu corpul, dar obiectivele sunt cu totul altele. La fitness obiectivul este de a face mișcare, de a face întreținerea organismului, de a avea un sistem muscular pus la lucru, chiar dezvoltat armonios. Culturismul vizează clase de mușchi, vizează proporții, vizează definire, vizează perfecțiunea, dar într- cu totul altă cheie. Ceea ce fac eu la anii mei este fitness, deși mi-ar fi plăcut să fie culturism, dar una-i una, alta-i alta, căci culturismul nici nu mai este indicat să-l practic, în timp ce fitness trebuie să fac pentru a mă menține în formă.

Mai este o chestie: dacă la culturiști se aud tot felul de zgomote atunci când ridică greutăți și chestia cu cardio este doar o etapă a antrenamentului, la fitness este liniște și cardio este esențial pe toată durata antrenamentului. Dacă la culturiști sunt anumite exerciții care înseamnă încălzire, la fitness multe exerciții se execută repetat și nu mai sunt încălzire, căci nu mai sunt urmate de alte exerciții în care forța și sarcinile pe echipamente să susțină derularea antrenamentului și să-l solicite pe cel ce le execută.


(22 mai 2023)
 

Eu și YOGA.

Pe vremea aceea nu se aflau lucruri decât din ziar, de la radio, de la televizor sau din folclor. Despre YOGA am aflat în anul 1972 pentru prima dată când am intrat în librăria M. SADOVEANU și am văzut o carte de YOGA scrisă de  autorii bulgari A. MILANOV si I. BORISOVA, pe care am cumpărat-o imediat.

M-am apucat să citesc această carte și cam atât. Ceva mai târziu m-am apucat să fac exerciții YOGA, dar având în vedere carențele mele fizice de a executa acele exerciții, cu mari dificultăți am reușit să progresez. Dar am progresat și m-am simțit mulțumit de ceea ce fac. YOGA îmi consuma foarte mult timp și ceva din ceea ce vedeam în jurul meu mă influența și mă determina să consider că YOGA e ceva important, dar care nu mi se potrivea 100% ca mod de viață, căci eu aveam multe alte lucruri importante de făcut pe această lume.

Mi-am adus aminte de doctorul CLEMENDORE care era la un spectacol de circ și care arăta exerciții deosebit de grele, care-l menținea pe afiș prin dificultatea lor și care-l țineau tânăr, căci se zicea că avea peste 60 de ani, dar el arăta de 40 de ani. Nu am dat atenție atunci în copilărie ceea ce făcea doctorul CLEMENDORE, dar abia după anul 1972 am înțeles mult mai multe. Când am vizitat India am văzut multe despre YOGA căci acolo sunt canale Tv care au emisiuni speciale de YOGA și sunt mulți yogini care joacă rol de guru acolo și fac demonstrații de-a dreptul incredibile. Acum doar comentez, căci merg la sală și nu am timp să mai fac exerciții YOGA deși mi-aș dori.


(12 mai 2023)

Extensoarele mele

Mi-a plăcut dintotdeauna să fac mișcare. La căminul de studenți nu existau posibilități deosebite de a face sport. Mi-a venit ideea să-mi cumpăr un extensor. Costa cam 100 de lei. Am pus ban pe ban și în câteva luni ale anului al III-lea mi-am cumpărat un extensor. Erau două mânere de care se prindeau cel mult 5 cordeline elastice. Am început să exersez și destul de rapid am ajuns să fac exerciții cu toate cele 5 cordeline puse la extensor. Mă simțeam foarte bine și am folosit acest mic echipameny ani în șir. În anul 1972 când am făcut o excursie în Republica Democrată Germană, la Berlin am văzut într-un magazin de echipamente sportive un extensor, la care cordelinele elastice erau înlocuite cu arcuri. Prețul era bun și l-am cumpărat.
Am început să lucrez cu el chiar de când am ajuns la hotel. Am luat-o progresiv și cât am stat în excursie nu am exagerat și am lucrat cu 3 din cele 5 arcuri montate la cele două mânere ale extensorului. Când am ajuns acasă am continuat să mă antrenez și am crescut la 4 arcuri și chiar am ajuns să întind toate cele 5 arcuri ale extensorului, chestie care mă făcea să mă simt foarte mândru de mine.
S-a întâmplat într-o zi, când lucram cu extensorul să apropii arcurile întinse pe piept și când am slăbit întinderea, acele arcuri mi-au prins pielea pieptului, lăsându-mi niște linii paralele de culoare foarte închisă și mai ales extrem de dureroase. A trebuit să treacă mult timp până când să se vindece acele semne și să dispară, dar de atunci am lucrat cu foarte mare atenție, căci și în cazul echipamentelor simple, concentrarea este esențială, iar lipsa ei duce la accidentări.
Mai am și acum, acel extensor, dar mergând la sala de fitnes, am alte aparate la care lucrez. Totuși el a fost elementul esențial care mi-a ghidat tinerețea și m-a făcut să cred în mine cu mult mai mult decât ar fi făcut-o alte activități de la locul de muncă, pentru că în fața extensorului era lupta mea cu mine însumi.
(12 ianuarie 2023) 

Ganterele mele de acum 52 de ani

Dintotdeauna mi-a plăcut să fac sport. Nu am avut noroc nici de sală de sport, nici de profesori de sport de când mă știu. În școala generală, în liceu și în facultate, profesorii mei de sport nu aveau drag de meserie. Erau plictisiți. Nu știu ce urmăreau, căci nemulțumirile lor erau universale. Nici nu știau să facă ceva cu noi. Unii ne lăsau de izbeliște. Alții puneau baremuri de nimeni nu era în stare să facă jumătate din ce impuneau ei. Norocul meu a fost că am făcut sport după capul meu, așa cum am crezut eu de cuviință, cu ceea ce am avut eu la dispoziție. După ce am terminat facultatea, mi-a făcut fratele meu cu aparatul de sudură o pereche de gantere. Pe vremea aceea nu se găseau în magazinele de sport niciun fel de echipamente, așa cum se găsesc azi, dar lumea nu prea le folosește.

Se vede că discurile aveau denivelări și bavură, iar dacă nu eram atent, ceea ce s-a întâmplat de câteva ori, mă râcâiam pe piept și până treceau rănile dura câteva săptămâni bune. Era important că reușeam să mă antrenez acasă căci nu existau săli de sport ca acum și nici la locul de muncă nu exista acces la sala de sport, chiar dacă normal ar fi fost ca salariații să aibă acces acolo, deși sala stătea închisă foarte mult timp. Cu ganterele mele aveam posibilitatea să fac o gamă destul de variată de exerciții, chiar dacă nu erau reglabile și uneori pentru anumite exerciții erau prea grele, pentru altele, erau din contră, prea ușoare.

(29 noiembrie 2022)