Cupluri în muzica populară românească: Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU

 Maria CIOBANU era o cântăreață deja cunoscută atunci când a început să cânte cu  Ion DOLĂNESCU, formând un celebru cuplu al folclorului românesc.

Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU se iubeau. Au făcut și nuntă, cu jurăminte la biserică, dar fără acte la starea civilă. A fost la nunta lor Maria LĂTĂREȚU. A fost între Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU o dragoste profundă, dar cu năbădăi, pentru că, zicea lumea, Ion DOLĂNESCU era un bărbat gelos. Ei au făcut și un copil, pe Ionuț DOLĂNESCU.

Cuplul Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU au imprimat multe discuri și au înregistrat multe clipuri pentru TVR, dar cele mai importante sunt următoarele:

Mărie, frumosu-ți vine!

Cât oi trăi și-oi fi fată

Mă uitai în vale-n luncă

Drag mi-e să fiu pădurar

Măi Ioane, Ionică

Mândruţă din Bechetu

Mă uitai din vale-n luncă

Azi, e mare sărbătoare

Hăulita

Hai la hora-n poieniță

S-a pus luna cireșar

Explicația imensului lor succes necesită un studiu mult mai profund, dar ca o concluzie pertinentă, Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU:

- erau două voci deosebite,

- erau iubiți de public,

- aveau un repertoriu special,

- erau frumoși împreună,

- aveau priză la public.

Eu i-am văzut în spectacole după ce se produsese ruptura și fiecare își cânta durerea din suflet pentru despărțire, iar publicul îi aplauda cu frenezie.

Când fiul lor Ionuț și-a văzut visul împlinit de a-i auzi pe părinții lui Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU  cântând împreună pe scena Festivalului Cerbul de Aur, se vedea că trecuseră niște ani de la despărțire și maturitatea își spusese cuvântul, dar vocile lor erau la fel de bune ca în anii în care formaseră un cuplu muzical și în viață.

Când am mers cânva cu trenul, în compartimentul meu era o doamnă care povestea că i-a reunit ăe cei doi la un botez, când erau supărați, pentru o sumă mare de bani. Nu am crezut-o că știam că cei doi erau oameni cu personalități puternice, care n-ar fi lăsat de la ei pentru tot aurul din lume.

În folclorul nostru Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU  au format cuplul perfect din toate punctele de vedere și nu știu dacă vreodată se mai afla cineva care să-i întreacă.

(11 august 2026)

Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

Sovietizarea României

După terminarea celui de Al II-lea Război Mondial, România a intrat în sfera sovietică  și încet-încet s-a procedat la sovietizarea țării.
Armatele sovietice s-au instalat în mai toate marile orașe cu efective numeroase.

Imnul de stat al RPR avea versuri precum:

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor 

Cu poporul sovietic eliberator. 

Leninismul ni-e far și tărie si avânt 

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt, 

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

În toate orașele se găseau librăriile cu numele Librăria Cartea Rusă.

Radio Româniia acea emisiunile:

Vorbește Moscova

Învățați limba rusă cântând

la radio când se înregistrau piese de teatru pentru emisiunea Teatru radiofonic, peste 80% dintre piese erau din dramaturgia rusă și sovietică.

Orașul Brașov a luat numele Orașul STALIN.

În București unul dintre raioane se numea Raionul LENIN.

Muzica, literatura, pictura, filatelia, au reflectat viața din URSS și prietenia româno-sovietică, ARLUS.

Exista în București pentru studierea limbii ruse, institutul Maxim GORKI.

Actuala Academie de studii Economice se numea ISEP V. I. LENIN.

Existau fabrici cu numele Tânăra Gardă, Oțelul Roșu, inspirate din URSS. Existau sovrom-urile întreprinderi pentru exploatarea petrolului de la noi.

Muncitorii evidențiați se numeau stahanoviști.

Elevii învățau după manualele traduse din limba rusă. În paginile manualelor se afla imnul de stat al RPR și imnul de stat al URSS.

Mulți dintre studenții proveniți din muncitorime plecau la studii în URSS. Unii luau doctorat fără să aibă examen de bacalaureat și când reveneau în țară făceau liceul.

După modelul sovietic, artiștilor li se acorda titlul de artist emerit sau de artist al poporului.

Poetele Maria BANUȘ, Veronica PORUMBACU au cântat patria sovietică.

Peste tot se aflau monumente ale lui LENIN, STALIN, iar în parcuri erau busturi ale scriitorilor ruși și sovietici. În marile orașe se aflau monumente ale soldatului sovietic.În timpul lui Gheroghe GHEORGHIU DEJ armata sovietica și-a întrerupt staționarea în România după semnarea acordului din 24 mai 1958.

După venirea lui Nicolae CEAUȘESCU la putere multe dintre simbolurile sovietizării au fost trecute în planul al II-lea. La Revoluția din Decembrie, monumentul lui LENIN din Piața Scânteii a fost demolat. Monumentul ostașului sovietic din fața clădirii guvernului, a fost scurtat din înălțimea soclului și i s-a schimbat locul într-o zonă mai puțin vizibilă.

(14 februarie 2025)

De ce nu rezistă festivalurile de muzică ușoară la român?

Festivalul internațional de muzică ușoară Cerbul de aur de la Brașov, a apărut și a dispărut în neant ca și cum nici n-ar fi fost. Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia a avut prima ediție și a durat cât a durat, apoi a dispărut și el, de parcă n-ar fi fost.
Este important să analizăm cu obiectivitate de ce festivalurile de muzică ușoară românească apar și după numai câteva ediții dispar de nu-și mai aduce nimeni aminte de ele.

Prima cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este abordarea de gașcă a întregii problematici, pornind de la banii alocați, căci sunt prea mulți indivizi hrăpăreți la cât de puțini bani sunt alocați.

A doua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este a legată de faptul că lipsesc criteriile obiective de apreciere a actelor artistice care se derulează în timpul festivalurilor și acordarea de premii este afectată negativ de factorii subiectivi care devin dominanți în procesul de evaluare, ceea ce face să scadă interesul compozitorilor și interpreților în a participa la competiții.

A treia cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este utilizarea excesivă a pilelor pentru formarea juriului, pentru selecția pieselor, pentru acordarea premiilor de interpretare și de compoziție.

A patra cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este includerea celor care erau neprofesioniști în echipele de organizare a festivalurilor, doar pentru că aveau reprezentativitate politică și pentru a avea spate politic la o adică, atunci când trebuiau justificate anumite mesaje din cântece sau abateri referitoare la interpretare sau la costumele interpretelor de pe scenă.

A cincea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este modalitatea prăfuită de perpetuare a unor stiluri de interpretare dar și de compoziție, care au generat piese slabe, forțate să ajungă în mod artificial în topul melodiilor care primeau premii.

A șasea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este discrepanța între ceea ce promova festivalurile și ceea ce deveneau piese valoroase, ascultate și fredonate de melomani.

A  șaptea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este vorbitul în exces în defavoarea muzicii, căci prezentatorii, interpreții, compozitorii și oficialitățile care preluau un microfon se lansau în discursuri interminabile pentru a lăuda mărimi care nu erau prezente sau pentru a se lăuda între ele, dacă erau prezente în sală.

A opta cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este căderea în banal, în desuetudine a abordărilor și lipsa de progres, căci aceleași voci, aceleași linii melodice, aceleași orchestrații repetate de la ediție la ediție aduc plictiseală și dezinteres.

A noua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este că festivalul nu este privit ca o investiție ce trebuie recuperată într-un termen foarte scurt, prin vânzarea de bilete, prin vânzarea dreptului de transmisie televizată a serilor festivalului și a concertelor cu invitații speciali.

A zecea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este lipsa grandorii festivalului, grandoare dată de nivelul de exigență impus și de valoarea premiilor, valoare care ori este valoare în sine dată de dificultatea de a ajunge în vârful ierarhiei, datorită selecției și evaluării sau valoare dată de suma alocată premiului, care trebuie să depășească cu mult 300.000 de euro pentru marele premiu.

Totul ține de coloana vertebrală a celor care definesc proiectul și selectează echipa managerială a festivalului și nu neapărat de nivelul sumelor alocate. Atât timp cât sunt implicați oameni fără principii morale, fără experiență și fără valoare, festivalurile se vor duce de râpă și nu vor impune nici melodii, nici compozitori, nici interpreți și cu atât mai puțin eficiență economică, adică scoaterea banilor investiți.



(12 februarie 2025)

Predeal - Bușteni, la pas...

Cu atâția bani europeni, decidenții politici de la București, în mediocritatea lor strălucitoare, nu au reușit în 33 de ani de după Revoluția din Decembrie 1989 să dea o soluție, astfel ca drumul București - Brașov făcut cu autoturismul să nu mai fie un calvar.

În intervalul 12,50  și 14,11 am parcurs distanța dintre Predeal -gară și intrarea în Bușteni, o distanță de 11 Km, adică exact cât ar merge un om la pas cu 4 Km/h.

Mi-au trecut prin minte momentele în care un prezident a chemat elicopterul care să-l ducă de la vila sa cea prezidențială din Predeal la București, în timp ce făcea elogiul avioanelor care ar trebui să-i plimbe pe turiști. Autostrada București - Ploiești - Comarnic - Brașov - Târgu Mureș - Cluj - Oradea - Satu Mare este un vis prea îndepărtat ca să-mi permită să mă gândesc eu la cei 76 de ani ai mei, mai ales în ideea de a o aborda cu autoturismul, iar eu să fiu șofer.


(08 august 2023)

Marcel CIOLACU, procedează și tălică, asemeni lui I.V. STALIN

Scriu acest articol că mi-am adus aminte de puseurile de imaginație ale unor indivizi atunci când este vorba de crâmpeiul de autostradă Comarnic - Brașov, unde fiecare individ, că are sau nu are treabă, își dă cu părerea cum că bucățica de autostradă:
- costă prea mult,
- are prea multe tuneluri,
- există și alte variante,
- mai trebuie aprofundat,
- să vină și alții.

Legenda spune că nu exista linie de cale ferată care să unească Moscova de Leningrad. I.V. STALIN și-a chemat sclaveții și:

- a cerut o gartă,

- a cerut o riglă,

- a cerut un cerion,

- a pus rigla pe cele două orașe,

- a tras o linie,

- a spus că așa să fie calea ferată,

- și așa s-a făcut calea ferată care unește Moscova de Leningrad.

Tot legenda zice că atunci când I. V. STALIN a ținut rigla cu degetul și a tras linia, creionul a trebui să ocolească degetul și a apărut o mică curbură, pe care constructorii au respectat-o, căci așa și-a dorit tătucul STALIN. Morala este că Marcel CIOLACU, deși nu este nici pe departe ceea ce a fost I.V. STALIN, ar trebui să ia și el rigla și creionul și ar trebui să fie atent cum ține rigla cu degetul pentru a nu apare vreo curbură. El trebuie să unească Brașovul de Comarnic cu o linie dreaptă, să ceară ca soluția tehnică să fie o autostradă de mare viteză și în regim de urgență să se treacă la parcurgerea pașilor necesari pregătirii construirii autostrăzii și în anul 2024 să se treacă la muncă, astfel încât în 5 sau 6 ani să fie gata acea autostradă, iar eu la 83 de ani să conduc un FERRARI ultimul tip și să mă gândesc la măreția bărbatului de stat Marcel CIOLACU în vârstă de 63 de ani atunci.

(05 august 2023)

Falsa poveste despre omniprezența serviciilor secrete în politică

Basmele românilor au ca personaje pe Făt-Frumos, pe Ileana Cosânzeana, pe zmeu pe balaur. Trebuie să existe un personaj negativ, cu care se luptă eroul pozitiv, pentru a crea acea poveste frumoasă din care rezultă că binele învinge răul. Cetățeanu de rând, dar și politicianul abil, caută explicații la orice prin existența unor forțe din exteriorul lor, care prin bețele în roate pe care le pun personajelor pozitive din viața reală, fac din programe mărețe de dezvoltare, niște banale foi de hârtie de neluat în considerare.

Faptul că nu s-a construit bucata de autostradă Brașov - Comarnic, este consecința, așa cum arată un fost premier care a explicat că cineva dintr-un serviciu secret a intervenit.

Faptul că o tanti, devenită premier nu a realizat nici aia, nici aia, nici aialaltă, a fost explicat prin nenumărații foști ofițeri din servicii secrete, care brusc ar fi fost angajați la guvernul ei.

Un pic de realism, ar trebui să ne facă să coborâm cu piciorușele pe pământ. Serviciile secrete au obiectivele lor, au personalul lor calificat, care în niciun caz nu se ocupă cu influențarea oamenilor politici sau a funcționarilor publici. Pentru a justifica lipsa capacităților lor manageriale, pentru a acoperi lipsa eficienței echipelor de lucru, cei în cauză arată cu degetul spre alte direcții și cel mai ușor este să se vorbească despre influențele care vin dinspre serviciile secrete, căci acestea sunt considerate foarte puternice, foarte bine organizate și nici nu au cum să iasă să dea explicații că ceea ce se spune sunt doar justificări ale politicienilor care au mari carențe în derularea programelor lor de guvernare.

Pentru politicieni, crearea unei false imagini asupra omniprezenței serviciilor în viața politică este asemenea ciorbei de burtă, mâncare extrem de gustoasă, acceptată de toată lumea și despre care nu se pun întrebări, ci se mănâncă cu poftă, pe nerăsuflate.

Cel mai ușor pentru politicieni este să arate cu degetul spre altcineva, deși în realitate toate nerealizările au o singură cauză: incapacitatea politicienilor de a derula un act managerial eficient, bine definit. Politicienii taie panglici la inaugurarea de closete în școli, după ce au fost văruite niște spitale, la inaugurarea unor gherete de portari și alte obiective strategice de același fel. Când este să vorbească de realizări, politicienii vorbesc doar despre ceea ce vor face în viitor. La neîmpliniri, politicienii se uită în alte ogrăzi, căci cauzele sunt acolo și pentru ei sunt arătate serviciile secrete, căci cu cât cel care nu te lasă să faci ceva e mai misterios și mai puternic, politicienii au posibilitatea să pozeze în victime false, numai că de la un timp, cetățenii și-au dat seama că hiba stă în zona politică și omniprezența serviciilor secrete în politică este o problemă falsă, creată cândva pentru a-și înfrumuseța eroii modești din decorurile de mucava. 



(21 iulie 2023)

Eșec după eșec până la victoria finală

Anul 2022 a însemnat o succesiune de eșecuri, din care voi enumera doar câteva.
În anul 2022 nu s-a înregistrat punerea pietrei de temelie la niciun spital municipal.
În anul 2022 nu s-a finalizat drumul rapid Craiova - Pitești.

În anul 2022 nu s-a  nu a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Brăila.

În anul 2022 nu s-au demarat lucrările la autostrada Comarnic - Brașov.

În anul 2022 nu s-a realizat un preț sub 90 lei pe zi de parcare la Mamaia.

În anul 2022 nu a progresat corespunzător autostrada Pitești - Sibiu.

În anul 2022 nu ne-am calificat la Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar.

În anul 2022 nu s-a realizat promisiunea ca bucureștenii să aibă apă caldă în apartamente.

În anul 2022 nu s-a realizat aderarea noastră la spațiul SCHENGEN.


(08 decembrie 2022)

Centenarul nașterii lui Vladimir Ilici LENIN

Comuniștii români au fost la începuturile venirii lor la putere, extrem de slugarnici față de puterea de la Moscova. Circula și un banc: dacă ploua la Moscova, la București cetățenii  pe stradă, deschideau umbrela. Exista Librăria Cartea rusă. Exista Institutul GORKI de studiere a limbii ruse. Exista Casa Prieteniei Româno-Sovietice, în apropierea hotelului Intercontinental. Exista emisiunea Învățați limba rusă cântând. La Teatru radiofonic, peste 70% din piesele care se difuzau erau din dramaturgia rusă și sovietică. Se cânta cântecul M-am îndrăgostit de tine Moscova. Poeții au compus versuri dedicate Revoluției Socialiste din Octombrie, care s-a produs pe 7 noiembrie 1917. Nici pictorii și nici sculptorii nu au stat degeaba. S-au produs filme în coproducție româno-sovietică. Orașul Brașov s-a numit mult timp Orașul STALIN. Și în București exista un sector numit Sectorul LENIN. Chiar și Academia de Studii Economice s-a numit ISEP V. I. LENIN. Pe zidurile unor clădiri importante existau lozinci care vorbeau despre prietenia de nezdruncinat printre poporul român și poporul sovietic, eliberator. Imnul de stat de dinainte de Trei culori, avea strofe care arătau slugărnicia românească față de leninism. Nu mai continui, dar mai sunt foarte multe de zis, pentru a se cunoaște exact cum au stat lucrurile, pentru a nu mai repeta erorile de atunci, dar nu am certitudinea că lucrurile se vor îndrepta vreodată. În fibra noastră este definită obediența și dorința de a avea un stăpân sau un frate mai mare protector.

Numismatica românească a fost ferită de a prelua elementele de slugărnicie ale vremurilor de demult. Filatelia însă nu a fost ferită și există foarte multe timbre dedicate lui LENIN și prieteniei româno-sovietice și ARLUS chiar.

(04 decembrie 2022)

Nu mai cârcotiți și puneți-vă pe treabă!

Acum văd că se discută despre autostrada Ploiești - Brașov.
Că este prea scumpă.
Că are prea multe tuneluri.
Că e prea dreaptă.
Că există și alte soluții.
Că durează prea mult.
Că trebuie mai repede.
Că nu e nevoie de ea.
Că trebuie s-o facă niște români.
Că.
În opinia mea, s-a discutat destul. Nu s-a făcut nimic. Chiar dacă este scumpă, mai ieftină n-o va face nimeni în vecii-vecilor. Trebuie doar să se treacă la treabă. Dacă există proiect să se facă contractele de execuție.
Dacă nu există proiect, să se facă proiect.
Trebuie dat un termen până  la care ONG-urile să formuleze opinii și după acel termen să se facă proiectul. Chestiile cu studiile de fezabilitate sunt pretexte de a păpa banul public, căci studiile de fezabilitate sunt frecții la un picior de lemn. Ele se justifică dacă ai 4 spitale într-un oraș și vrei să-l faci pe al V-lea. Este necesar studiul de fezabilitate să nu te trezești că ai făcut spitalul și nu ai mușterii la el. Când însă vrei să faci o autostradă și tu nu ai nimic, nu trebuie niciun studiu de fezabilitate, căci se vede cu ochiul liber că la Bușteni pierzi două ora, că drumul Ploiești-Brașov durează 6 ore în zilele ceva mai turistice.
Să ne oprim din a fi cârcotași și să începem să muncim, că pute pământul sub noi de leneși ce suntem.

(06 septembrie 2022)

Cine ia taurul de corne, nenicule?

În târg se vorbește despre autostrada Ploiești - Brașov. Se zice că ar costa 9 miliarde de euro, adică prea mult. Sunt sigur că va apare un dezvoltator care va spune că o va face cu 1.000 de euro, va câștiga licitația și din aproape în aproape, în 200 de ani, cu tot felul de amânări, va fi dată în folosință, iar costul final va fi de 1.000 de miliarde de lei, ca să fie ceva mioritic, de-al nostru, cu iz dacic, adică, neaoș. Bănuiesc că viaductele și tunelurile ce trebuie construite nu se fac nici din mămăligă, nici din lut nears și nici din scândură de brad trasă la rindea, ci din beton și din metal, cu utilizarea de utilaje speciale și mână de lucru calificată, care lucrează 24/24, fie vară, fie iarnă, fie soare, fie ger, pe ploaie sau pe arșiță.

În opinia mea, trebuie spus din capul locului că proiectantul are o echipă de specialiști și trebuie enumerați acei specialiști, la fiecare trebuind să fie dată experiența și proiectele de succes pe care le-au realizat. După aceea, o echipă de specialiști autentici, nu niște ratați, îmbrăcați în haine de circari sau de cioclii, trebuie să vină și să prezinte criteriile care au stat la baza alegerii variantei de 9 miliarde de euro.

Rapid, trebuie organizată licitația și parcurși pașii pentru a se trece la treabă, căci au trecut 30 de ani de cârcoteli, de bârfe, de comentarii din partea unor neica-nimeni, care și-au dat cu părerea și autostradă de la Comarnic la Brașov, nu avem. Lecția cred că a fost învățată și eșecurile ar trebui să ne facă să lăsăm capul în jos și să nu mai stăm cu coada pe sus, ci trebuie să ne punem pe treabă, căci am ajuns de râsul curcilor.

Cineva trebuie să ia taurul de coarne. Nu mai trebuie să fie indivizi fricoși și lași care să paseze vina imposibilității lor de a decide, în seama unor forțe obscure sau oculte, care s-au opus construirii acelei autostrăzi. Dacă tot procesul este transparent și mai ales, dacă se stabilesc termene și reguli clare, totul va fi excelent și se vor elimina pierderile de timp. La noi sunt prea mulți care neagă, care-și dau cu părerea și care nu vin cu idei noi, care nu-și asumă nimic și care taie frunză la câini sau mai rău, construiesc teorii sofisticate pentru a demonstra de ce nu au făcut nimic ani și ani la rând.

Acum, mai mult ca oricând, este nevoie de un om credibil, care vine și se implică direct în realizarea tuturor etapelor care sunt necesare pentru a realiza autostrada Ploiești - Brașov, așa cum scrie la carte, adică doar cu oameni serioși, cu lucruri foarte clare, cu beneficii dacă totul este în grafic sau cu penalizări, dacă se iese din grafic, fără a mai se permite invocarea forței majore atunci când nu a fost cazul de așa ceva. Trebuie să existe un nou început și trebuie spart ghinionul care ne-a urmărit zeci și zeci de ani, căci după o perioadă de întuneric, soarele trebuie să răsară și pe ulița noastră.

(03 septembrie 2022)

Filatelia românească în comunism (XIX)

Județele României au emblemele lor și filatelia a reflectat treptat-treptat pe parcursul mai multor ani prin tipărirea de timbre cu aceste embleme, seria fiind importantă ca realizare și ca număr, căci are embleme câte județe are România și există și emblema Bucureștiului.

În 1976 au fost tipărite embleme pentru 15 județe: Alba, Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brașov, Brăila, Buzău, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbvița.

În 1977 au fost tipărite embleme pentru 21 județe: Dolj, Galați, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Satu-Mare, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui,  Vâlcea, Vrancea.

În 1979 au apărut pe timbre emblemele județelor: Giurgiu, Călărași, Iași.

Valorile nominale ale timbrelor sunt aceleași, de 55 de bani. Tirajele sunt de 1.000.000 pentru fiecare efigie de județ. Un timbru conține emblema județului, denumirea județului, în dreapta jos se află valoarea de 55 bani și în afara desenului este scris anul în care a fost tipărit timbrul.

(15 iunie 2022)

Duete de muzică populară: Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU

Despre cântăreții de muzică populară românească Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU am aflat când veneam spre Pitești cu trenul. Era o doamnă care povestea că i-a avut la nunta fiică-si pe cei doi, pe bani grei și că a dorit să-i aibă și la botezul nepoatei sale, dar Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU se certaseră și nu mai cântau în duet.

Am mers la un concert la Sala Polivalentă unde au cântat Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU, dar separat. Întâi a cântat Ion DOLĂNESCU. Și-a plâns singur de milă în niște cântece miorlăite cum că l-a părăsit muierea și l-a lăsat cu un copil și bla, bla bla, bla.

A apărut apoi Maria CIOBANU care și-a jelit și ea viața, arătând că a fost deposedată de copil și suferă amarnic. Îmi aduc aminte că eram la Neptun la mare, stăteam la un hotel unde managementul era asigurat de o fină a lui Ion DOLĂNESCU. Într-o zi s-a nimerit că Ion DOLĂNESCU era pe plajă cu fiul său Ionuț și cu încă cineva. Ionut a vrut porumb fiert și DOLĂNESCU tatăl s-a executat imediat. M-am luat cu poveștile și am uitat să scriu despre duetul Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU. Față de Irina LOGHIN și Benone SINULESCU, Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau în vremurile lor bune, când făceau duet și un fericit cuplu. Iubirea lor era afișată, comentată și hrănea mitul din jurul lui Maria CIOBANU și al lui Ion DOLĂNESCU, ceea ce făcea ca totul să fie și mai interesant.

În repertoriul cuplului Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau cântece precum: Au lele, vino-ncoa,  Face-m-aș privighetoare, Mă Ioane, Ionică, Mândruliță din Bechet, Prin pădurea cu flori multe, Cât oi trăi și-oi fi fată, Cine nu știe ce-i doru, De-o fi neică să te-nsori, Neică, unde-ai fost aseară, Vino pe Olteț la vale, Prin pădurea cu flori multe, Hai la horă-n poieniță, Mă suii pe-un bolovan, Mă uitai în vale-n luncă, Ia-mă, neică, vara-n munte, Mă dusei pe deal la vie, Pe sub dealul cu izvoru', Colo la Ponoare, Mărie, frumosu-ți vine, dar și alte cântece.

După foarte, foarte mulți ani, Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU au cântat din nou împreună la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, ediția din anul 2004. A mai fost un concert în anul 2010 când au cântat Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU împreună. este adevărat că a făcut senzație reunirea acestui duet, dar după 30 de ani a dispărut prospețimea și se vedea că este o chestiune de marketing și dorința fiului lor Ionuț de a-și vedea părinții împăcați.
Maria CIOBANU era olteancă din județul Vâlcea. Ion DOLĂNESCU era originar din județul Dâmbovița. Era vorba de două zone folclorice foarte diferite, iar se știe că întotdeauna contrastele se atrag. Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU erau două voci de mare calitate, iar duetul a generat efectul sinergetic, cu rezultat clar măsurat prin audiența fenomenală a cântecelor lor în concerte și pe discuri. Maria CIOBANU are o voce cristalină, distinctă, pe care o recunoști dintr-o mie și Ion DOLĂNESCU este un tenor cu voce caldă, de asemenea pe care o recunoști dintr-o mie. Acest duet, fiind și cuplu în viața de zi cu zi s-a sudat și a avut posibilitatea să se exprime muzical în plenitudinea talentului uriaș al celor doi.

Publicul are nevoie de povești, iar Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU livrau din plin povești lacrimogene care impresionau pe cei care trebuiau să asocieze muzica lor cu astfel de povești. Eu am avut aplicație pentru cu totul altfel de muzică, dar pentru cultura mea am ascultat cântecele duetului Maria CIOBANU și Ion DOLĂNESCU nu pentru a-mi satisface setea de muzică, ci pentru a vedea dimensiunea muzicală a demersului lor, deși nu-mi propusesem să scriu ceva despre ei în acele vremuri căci în anii '70 și '80 alte îmi erau obiectivele, dar acum îmi prind bine analizele de atunci.

(26 noiembrie 2021)

Bolul care trage, tot în ăla dai...

Proverbul acesta s-a văzut exact când protestatarii au mărșăluit în curtea spitalelor din Brașov și au strigat lozini dintre cele mai nepotrivite, care i-au descalificat.

Medicii au fost în prima linie.

Medicii s-au luptat pentru a salva pacienții de COVID 19,

Medicii au dat dovadă de spirit de sacrificiu.

Ca să li se aducă acele injurii nepermise celor care și-au riscat viața, este lucrul cel mai rău care s-a întâmplat vreodată. Este ca și cum ai arunca cu o piatră într-o oglindă venețiană de cristal și o faci țăndări.

Nu degeaba avem noi proverbul că boul care trage, tot în ăla dai. Suntem un popor care nu avem respect față de nimic și de nimeni. Îi porcăim pe învățători, cerem moarte intelectualilor, pe doctori îi facem criminali. Un popor care nu are respect față de nimic, și de nimeni, nici față de el însuși, merită să trăiască în sărăcie, în întuneric și să fie călcat în picioare de toate celelalte semeții, căci crede că acesta îi este soarta și se împacă cu ea, căci nu are măreția victoriilor în onoare și eroism. În constituție lipsește cuvântul onoare, ceea ce este rău din moment ce multe pagini nu sunt dedicate calităților poporului.

(02 aprilie 2021)