Am dreptul să mă mir...

Am dreptul să mă mir de ce în presa miopritică nu apar informații complete legate de șefii de state și de guverne care l-au felicitat pe Nicușor DAN pentru faptul că a ieșit învingător în al II-lea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România, programate să aibă loc pe 18 mai 2025. Suntem în 20 mai 2025 nu nu știm nimic despre telegrame trimise de cancelariile importante ale lumii precum USA, China, Ungaria, Marea Britanie, Bulgaria, Serbia, Japonia, India, RSA, Egipt, Grecia, Danemarca, Italia, Canada, dar și altele. Aș fi vrut să citesc în presa dâmbovițenă textele telegramelor, căci din acele texte se văd multe.


(20 mai 2025)

Lista ta de lucrări și inteligența artificială

Dacă ai publicat toate lucrările în reviste din USA ești un fericit, pentru că acolo digitalizarea are un nivel extrem de ridicat și dacă ceri unui instrument software să-ți facă lista cu lucrări, evident ți-o va face și cei ce ți-o vor analiza, vor rămâne uimiți cât de corectă este, cât de bogăția listei, depinde de numărul și de diversitatea  lucrărilor pe care tu le-ai publicat în USA. Același lucru spun și dacă ți-ai publicat lucrările în Japonia, Franța, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, Lituania și cam atât.

Dacă ți-ai publicat toate lucrările în USA, Japonia, Franța, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, sau Lituania și concurezi la un post și trimiți lista ta de lucrări, ea va fi verificate cu linkurile lucrărilor și nu vei avea probleme, căci în acele țări revistele există în mediul online și verificarea decurge lin.

În cazul în care ai publicat lucrări în scumpa noastră țărișoară unde părocesul de digitalizare merge ca vai de mama lui, tu trebuie să verifici lucrare de lucrare dacă se află în mediul online postată și tu cu mânuța ta proprietate personală trebuie să pui linkul corect, dacă postarea în online s-a făcut lucrare de lucrare, iar acolo unde nu există așa ceva, tu trebuie să trimiți alături de listă și pagini cu lucrările multiplicate, legate cu sfoară, într-un pachet, pentru a-i convinf=ge pe evaluatorii listei tale de lucrări că spui acolo adevărul.

Repet: inteligența artificială lucrează pe conținut digital existent. Dacă digitalizarea este avansată așa ca în USA, Japonia, Franța, Germania, Danemarca, Suedia, Norvegia, Lituania, inteligența artificială îți va construi lista completă și corectă de lucrări, dacă nu, nu. 

Noi avem un proverb: nu cere omului ce n-are. De aceea nu trebuie să cerem inteligenței artificiale să facă ceea ce este imposibil adică să facă din c-c-t bici și să mai și pleznească, adică să facă o listă de lucrări completă, dacă nu există conținutul digital care să includă acele lucrări sau măcar referiri la ele, deși nu este OK pentru că nu există linkurile spre acele lucrări...

(02 februarie 2025)

Eu și țările vizitate

De-a lungul anilor am vizitat mai multe țări. Prima țară vizitată de mine a fost Bulgaria în anul 1969 pe când eram într-o tabără studențească la Costinești am plecat într-o excursie de o zi la Varna. M-a impresionat Bulgaria și m-am mirat că acolo se vindeau lămâile la felie.

Apoi am vizitat pe vremea comuniștilor URSS, Germania Democrată și Ungaria. Numai după 1989 am avut ocazia să vizitez mai multe țări, pe care le enumer aici și anume: Albania, Andora, Australia, Austria, Belgia, China, Croația, Danemarca, Germania, Gibraltar, Finlanda, Franța, Grecia, India, Italia, Irlanda, Japonia, Lichtenstein, Luxemburg, Macedonia de Nord, Mexic, Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, San Marino, Serbia, Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Turcia.

De fiecare dată am găsit lucruri interesante, orașe frumoase, monumente de arhitectură remarcabile și muzee cu opere de artă dintre cele mai deosebite. Nu am în minte o țară despre care să spun că nu m-a impresionat prin ceva, despre care să spun că am mers atâția kilometri degeaba, că nu am găsit ceva care să merite efortul. Am avut ocazia să iau contact cu culturi diferite, cu obiceiuri diferite cu arhitecturi diferite și de fiecare dată am avut de învățat sau mi-am confirmat unele gânduri pe care le-am avut s-au m-am minunat că am ajuns să fiu în preajma unui monument foarte cunoscut, despre care citisem sau pe care-l văzusem doar în fotografii. Uneori am făcut și fotografii la acele monumente și ori de câte ori deschid un album cu fotografii sau revăd fotografii pe laptop, trăiesc momente speciale reamintindu-mi că am vizitat Roma și am văzut Columna lui Traian, că am văzut Statuia Libertății, că am văzut Arcul de triumf din Paris, că am văzut Acropole sau Taj Mahal, Piramida din Cabo sau câte și mai câte dintre minunile adevărate ale lumii acesteia.


(16 mai 2023)

Note de plată și decontări după cutremurul din Turcia

Lăcomia dezvoltatorilor din construcțiile civile a dus la dezastrul concretizat prin  prăbușirea a peste 25.000 de clădiri, dintre care unele au fost clădiri noi. Acum arhitecții, proiectanții constructorii, dezvoltatorii, sunt cei care trebuie să justifice cum de s-a produs acest dezastru.
Cu siguranță că:
- proiectele au fost greșite pentru a obține suprafețe atractive,
- materialele au fost necorespunzătoare pentru a duce la prețuri mici,
- condițiile false de vânzare au fost aparent generoase pentru a se vinde apartamentele.
Acum au ieșit la iveală toate neregulile și pentru toți cei care au greșit este momentul în care trebuie să achite nota de plată.
Am avut un prieten care s-a mutat într-o vilă care a luat-o la vale fără să fie vreun cutremur. Am înțeles că prin Chitila un bloc s-a rupt în două fără mișcări telurice. Și la noi s-au făcut construcții de mântuială. Nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta orașul București după un cutremur de 7,4 grade pe scara RICHTER. Oricum, cutremurul din Turcia trebuie să fie o lecție pentru toată lumea și constructorii să fie cu mult mai atenți ce construiesc, din ce materiale construiesc și cât de durabile sunt clădirile pe care ei le înalță.

(12 februarie 2023)

De ce cad blocurile la cutremur?

Se știe cu mare exactitate cum se manifestă cutremurele. Sunt deja evaluări cantitative ale mișcărilor telurice, încât despre legătura cauză - efect nu mai încape nicio îndoială și aici mă refer la cauzele care au ca efect prăbușirea clădirilor la cutremur.

În continuare voi enumera cauze care determină prăbușirea clădirilor la cutremur, oferind răspuns la întrebarea din titlu.

În primul rând, nu se ține seama de gradul de seismicitate al zonei unde se face construcția, căci una este să fie un grad mic și construcția se gândește și se realizează într-un fel și cu totul altfel se pune problema dacă zona are grad de seismicitate mare, clădirea se gândește și se realizează cu totul altfel, căci adevărații specialiști trebuie să țină seama de acest factor.

În al doilea rând, structurile sunt neomogene, în sensul că parterul are o anumită configurație, iar etajele, fiecare au configurații diferite. Nu ar fi nimic grav dacă s-ar urmări din punct de vedere al rezistenței menținerea omogenității la întreaga clădire, adică stâlpii de rezistență să fie aceiași la toate nivelurile.

În al treilea rând, proporțiile spațiilor care definesc construcția trebuie să fie corelate, astfel încât să nu se producă fenomenul de fragilizare. Ca să dau un singur exemplu, să presupunem existența unui balcon suspendat cu mult prea mare în raport cu restul construcției sau existența unei piscine la ultimul nivel,  fără a ține seama de poziționarea în raport cu întreaga construcție.

În al patrulea rând, utilizarea de materiale de cu totul altă calitate decât cea specificată de proiectant și de cel care a făcut calculele de rezistență și aici mă refer la materiale de calitate cu mult mai slabă decât cea din specificații. Unii cred că au posibilitatea de a înlocui materialele din proiect cu altele de slabă calitate, dar folosind cantități suplimentare, cred că vor compensa. Realitatea este cu totul alta, căci crește rigiditatea construcției. 

În al cincilea rând, nerespectarea procedurilor de construire, eliminarea unor etape și executarea de mântuială a unor lucrări, vulnerabilizează clădirea.

La ora actuală lucrurile sunt foarte clare în legătură cu cutremurele și arhitecții dar și constructorii dacă le știu, trebuie doar să le aplice, pentru a se obține clădiri care să facă față unor cutremure. Și totuși nu este așa, multe dintre construcțiile relativ noi cad la cutremure, adică se prăbușesc. dacă sunt luat bob cu bob clădirile care s-au prăbușit la fiecare cutremur se va vedea ori că proiectul nu a fost bun, ori materialele folosite nu au fost de calitatea cerută, ori la execuție au fost sărite anumite etape. Toate se produc din simplul motiv că nicio clădire nu are carta ei, adică un document care să spună clar cine a proiectat-o, cine a construit-o, din ce materiale și ce s-a întâmplat cu clădirea de-a lungul timpului.

Acum se practică demolarea de ziduri chiar în blocuri și nu a oricăror ziduri, ci a zidurilor de rezistență. Plimbându-mă prin mahala, am văzut într-un bloc pe geam, căci era seară și lumina aprinsă, căci o cameră devenise prea mare, adică era demolat un perete de rezistență. Nu mai țin minte unde am văzut acest lucru, dar sunt tare curios dacă la un cutremur, blocul acela ar mai sta în picioare.

Tot așa, prin mahala, am văzut construindu-se clădiri cu 3 sau 4 niveluri, cu niște pereți groaznic de strâmbi și cu niște caricaturi de stâlpi de rezistență. Au fost făcute frumoase acele clădiri din tencuiala pereților. Cred că acele clădiri, ieftine, din inconștiența dezvoltatorilor au mari vulnerabilități. Carta construcției ar responsabiliza pe toți care participă la realizarea unor construcții, inclusiv a celor care dau autorizații de tot felul și după aceea ridică din umeri și fac pe necunoscătorii.


(11 februarie 2023)

Grădinile japoneze HARKONE

 

(27 iunie 2022)

Loviturile nucleare

Nimeni nu se aștepta la ceea ce s-a întâmplat în zilele de 6 august 1945 cu orașul Hiroșima și cu 9 august cu orașul Nagasaki. În acele zile au fost aruncate două bombe atomice care au ucis peste 160.000 de oameni și au rănit alte câteva sute de mii, iar efectele acelor bombe au fost pe termen extrem de lung.

Hiroșima era în 1945 un oraș cu o populație de 345.000 locuitori, iar numărul decedaților datorită exploziei sau datorită radiațiilor a depășit cu mult 100.000 de oameni.

Populația orașului Nagasaki era în 1945 de 263.000 de locuitori, și bomba atomică a ucis în jur de 59.000 de oameni.

Distanța dintre Tokyo și Hiroșima este de 676 km.

Distanța dintre Nagasaki și Tokyo este de 961 km.

Distanța dintre Hiroșima și Nagasaki este de 299 km.

Nimic nu a fost întâmplător în decizia luată cu mult înainte de 6 și 9 august, căci se urmărea un anumit obiectiv: capitularea Japoniei.

Uneori se aud voci de dincolo de Urali despre lovituri nucleare. Omenirea nu a dezvoltat armele nucleare doar în laboratoare, ci le-a experimentat care pe unde a avut ocazia, pentru a nu produce efecte catastrofale și pentru a menține secretul rezultatelor. În acest context, trebuie acceptat că există vectori de opinie și nimeni nu deschide gura în spațiul rusesc doar că i se năzare lui și că îl ia gura pe dinainte sau vorbește gura fără el sau că vrea să se afle în treabă, ca pe Dâmbovița. Influencerii știu exact ce au de făcut și se manifestă ca atare, cu măsură și la momentul potrivit.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, un stăpân a două miliarde și ceva de suflete se întreba:

- Și acum ce facem?

Începutul războiului ruso-ucrainean nu a fost o mare problemă ca soluție, dar terminarea războiului este o mare problemă, căci o parte vrea capitulare și cealaltă parte vrea victorie. Nu întâmplător am făcut referire la 6 și 9 august 1945. Nu întâmplător am dat și distanțe. Nu întâmplător am dat și cifre. Nu întâmplător zumzăie unii despre lovituri nucleare. Ei le văd ca singura soluție a capitulării. În momentul de față forțele beligerante au terminat tatonarea, sunt spre finalul luptelor de uzură. Sunt sigur că pe tabla de șah a fiecăruia se află cel puțin cinci mutări în avans și a juca ultima carte nu există pentru niciuna dintre părți. Dar o parte, are asul în mânecă și Europa știe acest lucru. Se zice că istoria se repetă. 15 august nu este numai Sfânta Maria Mică, este cu mult mai mult și lecția de istorie merită să fie recitită.




(19 iunie 2022)

Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost jurat laCCR, are plăcerea de a se auzi vorbind. Cu glasul său de foarte bun povestitor, are capacitatea de a ne ține cu ochii deschiși și peste 10 ore, mai ceva decât Fidel CASTRO care avea discursuri interminabile sau ca Hugo CHAVEZ care mai și cânta la chitară în aparițiile sale constante la televiziune.
Deci, Tudorele, mai glăsuiește-ne tălică ceva! Aș vrea să adorm și simt nevoia să mi se spună o poveste despre Codruța, că tare mai frumos mai știi tălică să le zici. Nu uita să spui că ai încălecat pe-o șa și mi-ai spus pobeste-așa, chiar dacă vezi că am adormit.

(16 februarie 2018)

Tudorele, profesionistule!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, fost judecător la CCR, este apreciat de toată lumea ca fiind un profesionist desăvârșit. Eu nu contest caeste calități ale lui Tudorel TOADER, profesor universitar doctor, care a fost decan, este rector și a fost în demnități de extremă importanță. Când intri în politică este cu totul altceva. Acolo ori ești cu gloata, ori te opui și dispari. Numai când ești în vârful vârfurilor și faci o echipă de tipi care-ți împărtășesc ideile mai ai o șansă de a schimba ceva. În caz contrar, e imposibil. Ceea ce se întâmplă și acum. Tudorel TOADER s-a considerat portdrapelul unui scop nobil, fără a avea în spate pe cei care să-l sprijine 100%. Nici nu avea cum să fie altfel. Îmi aduc aminte de tânărul arhitrect care merge în producție. Este chemat de șefi și întrebat:

- Tinere, ce vrei tu să faci?

- Eu vreau să fac orașul viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Foarte tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, ce vrei tu să faci?

- Eu vreau să fac un cartier al viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Tânărul arhitect a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, ce vreți să faceți?

- Eu vreau să fac bloc al viitorului!

- OK. Noi avem nevoie să faci tu o scară de bloc.

Arhitectul matur a plecat să facă scara de bloc. Și a făcut-o, chiar foarte bine.

După vreo alți zece ani de scări de bloc, este chemat de șefi.

- Domnule arhitect, v-am chemat să proiectați un oraș al viitorului.

- Mulțumesc frumos. Merg să fac o scară de bloc.

Cam așa stau lucrurile și cu  omul nostru, deși este inexplicabil, căci este un om la 58 de ani, care ar fi trebuit să știe clar cum stau lucrurile și mai ales, cum se supraviețuiește în politică și mai ales care este momentul optim al marilor înfăptuiri și cine trebuie să le și facă. În momentul de față, acel moment a fost ratat. Plasarea în timp a fost undeva pe 21 decembrie 2014. Momentul a fost ratat. Acum nu mai este nimic de făcut.

Tudorele, mă plictisești!

(16 februarie 2018)

Tudorel TOADER, ministrul justiției, avocat, CCR, ministru, Japonia, UE, 

Tudorele, mă plictisești!

(16 februarie 2018)

Tudorele, mă enervezi!

Tudorel TOADER, ministrul justiției, orinde apare are fraze lungi, construcții în care face enumerări separate prin virgule. Este monoton și arid. Orice aș face, nu am capacitatea să-l urmăresc pe acest om. Mie nu mi-au plăcut niciodată indivizii care spun vrute și nevrute, iar esența se reduce la o farză. După ce m-a zăpăcit la prima sa apariție vorbitn o oră, a spus ceea ce trebuia de fapt să spună în trei cuvinte: nu e momentul. Dacă spunea asta de la început, era bărbat. Așa, l-am asociat unor vecine care vorbesc peste gard despre cum fac ciorba de fasole și cum mestecă în mămăligă. Chiar încep să-mi aduc aminte de cuvântările stereotipe într-un limbaj de lemn ale lui Nicolae CEAUȘESCU pe la Congresele PCR, care nu se mai terminau și pe care le citea de pe foi, fără ochelari, că erau scrise cu fonturi foarte mari la o mașină de scris unicat.

Tudorele, mă enervezi!

(16 februarie 2018)

Tudorele, cară-te!

Tudorele, o tot lălăi ca la Ploiești, deși ești din Iași. Mă așteptam eu la ceva serios, căci cariera fulminantă recomanda un on merticaql, bine pregătit. Trebuia să-mi dau seama că chestia cu curajul este discutabilă, mai ales că în spațiul mioritic chestia asta nu prea este adevărată. Proverbul cu capul plecat, sabia nu-l taie, iată că se adeverește. N-am să înțeleg niciodată de ce te-ai băgat în chestia cu DNA, știind cum stă treaba acolo și că sunt lucruri intangibile. Ca om cu experiență și cu inteligența la el, refuz să cred că nu ai știut exact cum stau lucrurile și mai ales ce este posibil și ce nu. Era cinstit să fi spus în 3 cuvinte, la prima conferință de presă, ceea ce ai spus în două minute, adică nu este momentul. Nu trebuiea să mai vorbești tălică o oră, fără rost.

Ai venit și ai zis ceva de sfârșitul anului. Ai spus ceva de sfârșitul lui ianuarie. Ieri 15 februarie la conferința aia penibilă ai zis că faci și dregi joi pe 22 februarie 2018. Amânările astea deja sunt supărătoare.  Eu nu cred. Eu nu te mai cred. N-ai să faci nimic, pentru că nu este nimic de făcut. dacă găsise prezidentul înlocuitorul Codtruței KOVESI,fii sigur că o înlocuia demult. Nu trebuie să vii tălică s-o revoci, căci s-ar fi revocat singură. Stai în banca matale, că problema e cu totul alta și te depășește. Nimeni nu-și dorește final de carieră la 58 de ani, când sunt atât de multe opțiuni mai ales prin Eur rang înalt au salarii și pensii fabuloase. Noi avem zicerea: vrei calule, ovăz?

(16 februarie 2018)

Tudorele, mă plictisești!

De la un timp, un anume Tudorel TOADER iese pe sticlă și cu voce de povestitor care e bună să-i adoarmă pe cei mici, spune tot felul de chestii, fără a uita să dea și un termen când va face marele anunț. De fiecare dată, vorbește, vorbește și vorbește, fără a fi concret măcar o clipă. Face în pantaloni pe el de frică. Un bărbat dacă are de spus ceva de spus, o face în câteva cuvinte. Dacă Laura Codruța KOVESI este bună, las-o, bre, acolo. Dacă nu e bună, schimb-o, nene, dar nu mai face circăreala asta ieftină. După părerea mea, fata asta a mai făcut ceva, în mocirleala asta de nepătruns. O mai fi făcut și greșeli. Dar toată lumea care muncește, mai și greșește. Așa că fii clar, bre. Și fii concis, bre! Deja mă plictisești, professor!

(16 februarie 2018)