Rescrierea istoriei prin omisiune

Când eram elev am învățat istorie din cărți în care istoria României era rescrisă 100%. Eu nu am știut că România a avut regi. Știam că istoria românilor a fost făurită de poporul român. Nu am știut că au existat regii CAROL I, FERDINAND, CAROL al II-lea și MIHAI I. Din paginile cărții de istorie am aflat că insurecția armată de la 23 August 1944 a fost înfăptuită numai de Partidul Comunist Român. Tot acolo am aflat că întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste de către armata română a dus la scurtarea războiului cu șase luni.

la teatru, regizorii au o vorbă: ce se taie, nu se fluieră. În cărțile de istorie funcționează treaba cu omisiunile foarte bine, ele slujind de minune unor interese pe care cei mai mulți dintre cititori nu le înțeleg, deși lucrurile sunt foarte simple. BALZAC are o povestire despre o cooperativă care închiria femeilor urâte, femei foarte urâte, căci o femeie urâtă care apare în compania unei femei foarte urâte, pare mai frumoasă. La istorie o astfel de logică nu prea funcționează, drept care, cel mai ușor este scrierea de texte omițând evenimente și personalități care nu servesc obiectivului urmărit de către autorul cărții de istorie, obiectiv definit de cel care a comandat cartea de istorie, căci nicio carte de istorie nu se crie de dragul de a o scrie, ci se urmărește un scop precis. 

Nici acum paginile cărților de istorie nu conțin texte referitoare la pogromuri, la deportări și la crimele făcute la rebeliunea din 1941, cum nu vor face în viitor referire la azilurile groazei descoperite în anul 2023 și care au similitudini cu lagărele de exterminare naziste.

Prin omisiune unele evenimente sunt înfrumusețate, devin mai importante sau absența unor personaități va face ca persoane banale să capete rol determinant de conducători așa cum s-a întâmplat cu demonstrația de 1 mai 1939 când un tânăr de 21 de ani devine actorul principal, iar falsificarea unei poze este dovada clară că hârtia suportă orice, atunci când se dorește falsificarea adevărului.

(04 august 2023)

Istoria ca minciună

Mă gândeam zilele trecute la faptul că se zvonea la un moment dat că există indivizi care cer ca disciplina numită ISTORIA să fie scoasă din orele de clasă din diferite niveluri ale școlii românești.
Mă gândeam că s-ar datora existenței Internetului, în virtutea faptului că adolescentul sau tânărul, dacă vrea să afle ceva, caută pe GOOGLE, găsește articole, citește și se informează și cine a fost Ștefan cel Mare și cine a fost Mihai Viteazul și cine a fost Nicolae BĂLCESCU și ce frază memorabilă a rostit Tudor VLADIMIRESCU.
Mă mai gândeam eu și la alte cauze, dar totuși niciuna nu stătea în picioare, căci se găseau instantaneu contra-argumente puternice. Într-o dimineață mi-a venit o idee. Cărțile de istorie făcut aici pe Dâmbovița au păcătuit fie prin minciuni, fie prin omisiuni.
Eu pe când am fost în școala generală dar și în liceu, n-am învățat nimic despre regele Carol I, nimic despre regele Ferdinand, nimic despre regele Carol al II-lea. În schimb, am învățat că regele Mihai a abdicat la 30 decembrie 1947 și a plecat cu un tren burdușit de bani și de lucruri de valoare. Despre reginele României nu știam decât că un comunist a schimbat cuvântul pildă în pi-dă, într-un articol de ziar scriind altceva în loc de Regina Maria dă pildă soldaților. e lăudau comuniștii că respectivul a făcut pușcărie și că a fost eliberat la 23 august 1944.  Erau în cărțile de istorie după care am învățat eu, nenumărate minciuni, căci acum mi se zbârlește părul în cap, pentru că deși am 76 de ani, încă mai am podoabă capilară, ca să zic așa.
Nici acum nu excelează cărțile de istorie prin adevăruri de nota 10, căci a o pune în cartea de istorie pe știrista ESCA și a nu-l trece la paginile de istorie culturală pe Marin PREDA, se încadrează clar în deformarea istoriei și în niciun caz în a scrie o carte de istorie adevărată.
Mă gândesc doar la faptul că cei care cer scoaterea istoriei ca disciplină din școală, au în vedere faptul că în loc să-i înveți pe copii minciuni, mai bine nu-i înveți nimic, că tot aia e. Zic și eu. Întotdeauna am sperat să existe un nene, mă refer la un cercetător din zona istoriei, în stare să scrie o carte de vreo 250 sau 300 de pagini de istorie a neamului românesc, în așa fel încât vreo 50 de ani să nu fie modificată. Cel mult, tot el sau altcineva să adauge o pagină, maximum două, în care să fie relatate fapte din ultimii 50 de ani de când a fost tipărită prima ediție a acelei cărți. Abia atunci aș vedea eu să se reia predarea în școli a ISTORIEI ca disciplină obligatorie.
Întrebare: istoria lui Mihail ROLLER trebuia să polueze mințile tinerilor în anii '50?

(05 februarie 2023)

Monarhie sau republică?

Azi, 01 Decembrie 2022 am auzit pe un post de televiziune ceva despre românii care nu s-au dumirit în legătură cu forma de guvernământ. Cel care vorbea spunea ceva despre monarhie și arăta cât de rău este să ai republică. Eu nu am trăit în monarhie. M-am născut ceva mai înainte de a se instaura republica, dar toată viața am trăit în republică. A fost Republica Populară Română, a fost republica Socialistă România și acum este Republica România.

Am avut Marea Adunare Națională.

Avem Camera deputaților și senat.

Am avut și avem președinte de republică.

Cei ce vorbesc despre monarhie ar trebui să vină cu detalii. Superioritatea monarhiei nu se proclamă prin vorbe, ci trebuie demonstrată prin fapte. Mie îmi trebuie puse la liniuță avantajele monarhiei. Eu nu cred doar vorbele goale ale unora care vorbesc despre ceea ce nu știu.

Avem o casă regală. Avem un custode al coroanei în persoana Principesei Margareta. Avem un prinț consort în persoana principelui Radu. Avem pe Nicolas. L-am avut pe Regele Mihai I.

La întrebarea monarhie sau republică este destul de dificil de răspuns acum. Cine ar dori să organizeze un referendum, va avea surpriza neplăcută pentru adepții monarhiei, căci eu estimez că pentru republică ar opta mai mult de 80% dintre votanți, iar inversarea acestui raport sunt șanse să se producă peste 300 de ani. Lumea ar trebui să citească istoria, să se convingă de ceea ce au însemnat domnitorii pentru țară și ceea ce a însemnat casa regală pentru România, prin regii Carol I și Ferdinand I. Lumea modernă vrea tot timpul lucruri speciale, făcute de oameni speciali. Tare aș dori să am o listă de oameni speciali, care s-au remarcat prin studii pe la primele 10 universități ale lumii, prin contribuții la știință sau la politică, prin discurs într-o limbă română perfectă. Tare mi-aș dori să cunosc oameni de cultură cu talente remarcabile, pe care să-i văd în fruntea țării, așa cum au fost cândva, undeva, prin lume unii conducători de stat, unii chiar au fost Laureați ai Premiului NOBEL pentru literatură sau pentru pace.


(01 decembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Dumitru DRAGOMIR

 Dumitru DRAGOMIR e un personaj pitoresc.
Dumitru DRAGOMIR este un bărbat de 76 de ani.

Dumitru DRAGOMIR a fost parlamentar între 2000 și 2008.
Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit pentru ce a făcut la LPF, că n-a făcut nimic bun.

Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit nici pentru rezultatele sale modeste pe la cluburile pe la care a trecut.
Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit că s-a băgat și în politică.
Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit pentru ieșirile lui colorate de la televizor.
Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit nici pentru afacerile lui pe care eu le consider anoste.

Dumitru DRAGOMIR nu m-a dezamăgit nici pentru mutra pe care o avea când era târât pe la sălile tribunalelor în procese care mie mi-au fost neclare, căci el era un pește mare, dar tare lunecos și se pare că a scăpat de toate acuzațiile care i s-au adus.
Dumitru DRAGOMIR m-a dezamăgit că a vorbit în public despre efectul nefast pe care l-a avut asupra penisului său o injecție făcută pentru al vindeca de ceva și a devenit un nărăvaș. Ca să vii  la 64 de ani să vorbești despre așa. ceva, chiar dacă este reală povestea, mi se pare dezamăgitor, căci nimeni nu vorbește despre așa ceva, chiar dacă povestea regelui Carol al II-lea mai circulă și azi cu picanteriile ei cu tot. În mințile multora se fac paralele între Carol al II-lea și DRAGOMIR, prin faptul că ambii suferea de priapism. Unul a pierdut tronul, iar celălalt se pare că a pierdut caii de la bicicletă.

(15 iulie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Margareta

Din 2017, Principesa Margareta își zice custode al coroanei.

Principesa Margareta este o femeie de 75 de ani și este copilul cel mai mare dintre cele cinci fiice ale Regelui MIHAI I al României.
Ziarele nu au fost deloc prietenoase în anii 90 cu  Principesa Margareta.
I s-au adus acuzații și critici  Principesei Margareta.
Una dintre critici se referea că nu vorbește românește.
Nici acum Principesa Margareta nu vorbește perfect românește, dar citește cursiv.
Principesa Margareta are apariții discrete în public.
Principesa Margareta are discursuri dense.
Principesa Margareta se îmbracă bine.
Principesa Margareta știe să menține Casa regală în actualitate.
Principesa Margareta nu face gesturi care să deranjeze viața politică de pe Dâmbovița.
Principesa Margareta m-a dezamăgit pentru că nu a știut să gestioneze evenimentele din 2015 care au zguduit casa regală și cu deosebire ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile de viață ale Regelui MIHAI I. 
Principesa Margareta trebuia să aibă un consultant de imagine care să dea soluția cea mai potrivită, astfel încât aparițiile lui Nicolas să nu mai aibă importanța care i s-a dat și nici simpatia de care s-a bucurat. M-a dezamăgit că la statutul său, Principesa Margareta nu a apelat la acest specialist de imagine. La nivelul și la pretențiile Principesei Margareta, custodele coroanei, mă așteptam ca echipa care coordonează activitatea de la palat să fie cu mult mai performantă și soluțiile pe care le dă să nu ne mai amintească de vremurile lui Carol al II-lea și ale Elenei LUPESCU.

(07 iulie 2022)
 

Stilul dictatorial

În România dictaturile au arătat că există teren propice dezvoltării lor, căci spiritul democratic este străin multora dintre noi, căci nevoia de tătuc în lipsa unei culturi democratice este stringentă. Stilul dictatorial este:
- discreționar,
- autoritarist,
- necomentat,
- executoriu,
- fără opțiuni,
- decisiv,
- unidirecțional,
- direct.
Se observă că la noi acest stil este omniprezent și bruma de democrație care apare pe la alegeri este doar prilej de a-i da peste mână celui care s-a comportant practicând stilul dictatorial. Nu înseamnă că ceilalți conducători care se află la butoane nu ar avea și ei orientări spre a se dedulci spre comportament dictatorial. Ei nu fac așa pentru că știu ce-i așteaptă la capătul mandatului. Cei care practică stilul dictatorial trăiesc clipa, fără să-i intereseze ce se va întâmpla după ce pierd puterea. 
Există tot timpul o colectivitate și un șef. Șeful ar trebui să aibă calitatea de a asculta cam ce dorește colectivitatea și să ia acele decizii care să satisfacă nevoile acesteia. În mintea multor șefi încolțește ideea că ei sunt deasupra colectivității și încep s-o ia razna, crezând că opțiunile lor sunt cele corecte, iar colectivitatea trebuie doar să asculte poruncile lor de șefi care devin autoritari și mai apoi dictatori irecuperabili. 
Nu trebuie să omori pe cineva pentru a-ți arăta forța de dictator.
Nu trebuie să trimiți pe cineva la pușcărie pentru a-ți arăta cât de dictator ești.
Trebuie numai să iei decizii greșite în cascadă, contra curentului și arăți cât de dictator ești.

(31 august 2021)

Am fost contemporan cu Isac LUDO

Din motive doar de el stiute, scriitorul Isac LUDO aparea pe copertile cartilor scrise de el doar I. LUDO. Aveam pe o ruda, de fapt era amantul unei matusi pasionat de romane istorice si acesta mi-a dat sa citesc carti scrise de Isac LUDO, dintre acre mi-a ramas in minte Regele Palaelibus, unde este descrisa viata regelui Carol al doilea. Si acum imi amintesc de discutia lui carol cu Mihai, pe cine iubeste copilui=l, iar copilul zice ca pe Dracu, caci asa se numea cainele lui. Mai erau acolo descrise pelerinajele sefilor de partide la rege cu tot felul de curve, caci regele era recunoscut prin postele sale nesatisfacute niciodata. Mai era si cate o chestie despre LUPEASCA, dar nu multe, din aceleasi motive din care pe coperta aparea doar I.

Acum nu se mai vorbeste nimic despre scriitorul foarte popular in obsedantul deceniou, caci stia sa se orienteze in a-si alege subiectele si mai ales in a caricaturiza personajele pentru a le face sa fie pe placul stabilor regimului comunist si mai ales cenzurii acerbe instalata in cultura.

(04 ianuarie 2020)

365 împotriva României: Elena LUPESCU, femeia care a făcut un sclav dintr-un rege

Elena LUPESCU este femeia care a făcut un sclav din regele Carol al II-lea, făcând din el o otreapă care la capătul unui drum cât de cât sinuos a abdicat. Ea știa să aibă meseria de femeie care făcea dintr-un bărbat exact ceea ce-și dorea ea. Elena LUPESCU a tras nenumărate sfori, influențând politica României în cel mai rău mod posibil, căci ea știa pe cine să asculte, cum să potrivească lucrurile și cum să distorsioneze deciziile la nivelul cel mai înalt, așa cum credea ea și nu cum cerea țara. Prin felul cum ea a acționat, a întors o foaie a istoriei, căci plecarea regelului Carol al II-lea a creat drumul lui ANTONESCU, mareșal al României, spre tot ceea ce se știe cu trecerea Prutului și cu dezastrul care a urmat alături de Germania nazistă, condusă de Adolf HITLER.

Nu știu cum se face, dar o serie de femei cu numele de Elena au influențat destinul acestei țări, fie prin discreție ca Elena Doamna a lui CUZA-vodă sau în mod brutal cum au făcut-o Elena LUPESCU și Elena CEAUȘESCU sau prin metafizică așa cum a făcut-o Elena UDREA.
Elena LUPESCU, femeia care a făcut un sclav dintr-un rege, a făcut totul doar din institnctul ei de femeie care știa meseria de femeie, lucru atât de necesar celui pe care l-a prins în mrejele ei pentru totdeauna. Încă nu este studiată viața și activitatea acestei femei unice în felul ei.

(14 iulie 2018)

Cei 5 mareșali

Zilele trecute s-a pus în discuție subiectul cu mareșalii, Ms. Regele Mihai I fiind ultimul mareșal al României. Posturile Tv au vorbit despre următorii 5 mareșali:

Ferdinand I, 01.12.1918

Constantin Prezan, Decretul Regal nr. 998/13.03.1924

Alexandru Averescu, Decretul Regal nr. 1678/1927

Mihai I, Decretul nr. 1354/09.05.1941

Ion Antonescu, Decretul Regal nr. 2352/21.08.1941.

Tot la televiziuni, căci se pare că televiziunile scriu istorie, s-a zis că regele Carol al II-lea nu a fost înălțat la demnitatea de mareșal, deși există  Decretului Lege nr. 2451 din 1938 privind crearea demnității de mareșal pentru el. Tot televiziunile nu au scos o vorbă despre faptul că regele Carol I a devenit mareșal după înmânarea în în 11.12.1912  de către Marele Duce Nicolae Mihailovici a bastonului de mareșal. 

Nu eu trebuie să scriu texte de istorie, dar cred că în această problemă cercetătorii sunt obligați:

- să studieze arhive;

- să publice toate documentele;

- să restabilească adevărul;

- să publice lista completă și corectă a mareșalilor României.

Televiziunile să-și vadă de rostul lor de a intoxica masele cu tot felul de aiureli, după cum bate vântul, căci pe bani buni sunt slugile oricui plătește mai bine. Cât despre invitații lor, așa-zișii analiști politici, așa-zișii istorici, uitați-vă la ei și o să vă apuce durerile de cap, mila, groaza și scârba dacă stați să le analizați opera, comportamentul, trecutul, prezentul și viitorul.

(18 decembrie 2017)