GEN....

În vorbirea curentă apare foarte des cuvântul GEN, atunci când vorbitorul nu dorește să intre în detalii sau consideră că ceea ce urmează să spună sunt elemente ce nu merită o tratare specială.

Se discutau acolo lucruri despre muncă sau GEN.

Multă lume crede GEN orice despre orice.

Se iau în considerare calitățile omului sau defectele lui, GEN.

Cuvântul GEN îl scutește pe vorbitor să spună lucrurilor pe nume și lasă multe subânțelesuri, mai ales când se dorește asigurarea ambiguității discursului, ca fiecare să înțeleagă ce vrea, cât vrea și cum vrea, fără ca cineva să se considere frustrat din lipsă de informație.



(05 septembrie 2025)

A adus aportul?

Într-un anumit moment mi-am propus să notez:
- numele persoanei,
- ziua, luna, anul, ora, minutul,
- canalul tv și emisiunea,
unde se face eroarea de exprimare cu adusul aportului, căci franțuzescul apporter înseamnă a aduce. Pleonasmul generat reflectă doar dorința de a arăta că vorbitorul este altceva decât vrea el să pară, adică un prost. Nu m-aș fi legat de această eroare, dacă unii dintre cei ce o fac, nu s-ar considera oameni fini, de cultură, care arată cu degetul fără ezitare spre cei pe care îi consideră inferiori lor, fără a avea argumente solide, ci pur și simplu, că așa consideră ei.
M-am lăsat păgubaș din moment ce tabelul devenea cu și mai multe linii, ceea ce arăta neglijența în structurarea discursului de către personajele de pe sticlă, dar la un moment dat mă și gândesc la faptul că limba română fiind o limbă vie, va asimila sintagma și-a adus aportul, ca fiind o construcție viabilă, fără a mai se face analiza de context. Mă duc cu gândul la nuvela Alexandru LĂPUȘNEANUL unde cineva zicea: proști, dar mulți. Ceea ce e aberant devine regulă și normă și cine nu se supune, este vai și amar de el, din moment ce pe TIK TOK se spun marile adevăruri dar și minciuni, cu care se manipulează în egală măsură.

(23 iulie 2025)

Arta de a minți de la obraz

Unii politicieni din spațiul nostru cel mioritic, lipsiți de cele mai elementare urme de onoare și de respect, sunt deținătorii absoluți ai artei de a teminți de la obraz. Îmi aduc aminte de marele mincinos Traian BĂSESCU care vorbea de a trage în țeapă în Piața Victoriei de corupți, în condițiile în care pe mandatele sale corupția a ajuns la cotele cele mai înalte. Îmi aduc aminte de un altul care i-a mințit pe bucureșteni ca să-l voteze, că a doua zi din momentul în care el va ajunge primar, ei vor avea apă caldă la robinete. Au trecut apropape 4 ani de când el este primar și apă caldă la robinete, ei nu au. Îmni aduc aminte de Elena UDREA care într-un interviu a demantelat minciunile politicienilor, care ar spune orice pentru anfi aleși, după care, dacă sunt aleși, fac ce vor ei, pentru că de alegători nu-i interesează.
Nu oricine are arta de a minți de la obraz. Minciuna trebuie să fie însoțită de:
- gesturi ample,
- vorbe spuse apăsat,
- grimase ale șetei,
- o poziție hotărâtă a corpului,
- haine care să sublinieze contextul,
- priviri pătrunzătoare ale vorbitorului,
- vorbitul liber care dă senzația de naturalețe.

Cum foarte mulți oameni nu deosebesc actorul autentic de un cabotin, cum la noi sunrt nenumărați cabotini, aceștia dacă apar la tribună sau pe scenă, este foarte ușor să fie luați în serios și să impresioneze, cu efecte directe în fața urnei de vot la nivelul cetățenilor, care le dă votul, pârlindu-se pentru 4 ani, căci cobotinul i-a mințit de la obraz, cu nerușinarea de o naturalețe care a atins cote superlative.


(19 decembrie 2023) 

Onanismul politic în spațiul mioritic

Spațiul mioritic este ca orice spațiu pitoresc, populat cu oameni de toate felurile, cu IQ repartizat după curba lui GAUSS, adică marea majoritate a oamenilor sunt buni, așezați în felul lor. Un procent mic este format din oamenii absolut special, iar un procent la fel de mic este format din nepricepuți, din indivizi care atunci când auzi de ei, trebuie s-o iei la fugă. Printre cei nepricepuți se află foarte mulți politicieni care sunt oameni:
- fără profesie,
- fără experiență,
- sub-mediocrii,
- aroganți, 
- inculți, 
- care știu să se facă preș în fața șefilor,
- orientați doar pentru interese.

Mulți dintre oamenii acre se află în funcții alese sau în administrație exersează cu succes oanismul politic. Nu trebuie să mă apuc eu aici și acum să detaliez ce este onanismul pentru că orice dicționar o face cu mult mai bine decât aș face-o eu și în plus, Internetul este plin de articole și de filme pe această temă.

Rolul meu este să explic ce este onanismul politic. Ca în teoria mulțimilor, pentru onanismul politic nu este o definiție, dar conceptul se clarifică prin exemple.

Un personaj face onanism politic dacă arunci când i se pune o întrebare, el bate câmpii vorbind despre altceva.

Un personaj face onanism politic dacă în 10 ani de activitate bine plătită când trage linie nu are să pună sub linie ceva semnificativ ca rezultate palpabile.

Un personaj face onanism politic dacă se laudă după trei sau chiar patru ani de mandat, că va face, că va drege, pentru că pe durata mandatului său nu a făcut nimic.

Un personaj face onanism politic dacă vorbește o oră despre ceva, iar noi cei care-l ascultăm nu înțelegem nimic, pentru că vorbele lui se potrivesc oricărui context, doar spectatorii fiind alții.

Un personaj face onanism politic dacă vine să dea lecții cum este bine să facă cineva un anumit lucru, deși când el a fost la butoane a dovedit cât de incompetent a fost, din moment ce nu a rezolvat nimic.

(17 iulie 2023)

Vocația de orator

Orator ești dacă te naști orator. Vocația de orator nu se învață. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, avea idei și reușea să-i facă pe ceilalți să-l asculte. El era oratorul. Mai târziu am văzut oameni care au darul de a spune bancuri. Nu este puțin lucru.

Am văzut oameni care imită diverse personalități și captează atenția tuturor. Am văzut oameni care au darul vorbirii și când deschid gura, spun numai lucruri deosebit de interesante. Arta oratoriei presupune:

- cultură,

- curaj,

- gândire,

- vocabular,

- concentrare,

- siguranță,

- improvizație.

Sunt nenumărate cazuri în istorie în care oameni obișnuiți au devenit mari oratori ai lumii. Ei au muncit mult cu ei înșiși și au dovedit că au calitățile înnăscute pentru a fi orator, pentru a avea capacitatea de a expune exact ceea ce gândesc. 

În viața mea au fost prea puține momentele în care am văzut oratori adevărați. Un astfel de moment de oratorie a fost în 21 august 1968, când Nicolae CEAUȘESCU a condamnat invazia Cehoslovaciei de către armata sovietică și a câtorva state membre ale Tratatului de la Varșovia. Cred că ar trebui analizat acel discurs și ar trebui văzute elementele de oratorie de acolo. Tot un discurs memorabil a fost și acela al patriarhului Bisericii Ortodoxe Române în marea Adunare Națională tot pentru a condamna invazia. Atunci Patriarhul a rostit o propoziție memorabilă care a fost aplaudată. Dacă o mai exista înregistrarea ar merita reluată, căci tare dens a fost acel discurs!

Când văd jurnaliști împiedicați în vorbire, dar și politicieni, îmi dau seama că nu au nimic de oratori în ei. Chiar am văzut o femeie care se lăuda că are studii de comunicare, dar care avea un comportament execrabil ca oratoare, prin lipsuri de vocabular, prin agresivitate și mai ales, prin limite.

(31 mai 2023) 

Români, cine vă manipulează?

Dacă prin manipulare înțelegem acea acțiune prin care ni se spun mesaje despre o anumită temă, noi le ascultăm și suntem influențați să facem acele acțiuni pe care emițătorul mesajului le dorește, înseamnă că viața noastră este o manipulare continuă.

Nu spunem că părinții ne manipulează, ci că ei ne îndrumă.

Nu spunem că profesorii ne manipulează, ci că ei ne învață.

Nu spunem că angajatorul ne manipulează, ci că ne stimulează.

Credem că televiziunile manipulează.

Credem că liderii politici țin discursuri să ne arate ce vor face ei, dar ne manipulează să-i votăm.

În ziua de azi există tehnici de manipulare, există cărți de manipulare, există specialiști în manipulare, numai că noi suntem prea siguri de noi și credem că suntem pe picioarele noastre și nimeni și nimic nu ne influențează, nu ne manipulează, nu ne dirijează, nu ne impune ceva. Credem că dacă avem bani, avem independența de acțiune și facem totul exact așa cum vrem noi. În realitate suntem manipulați de dimineața de când ne sculăm, până noaptea când adormim. 

Când citim ziarul, găsim involuntar mesaje care ne manipulează.

Când deschidem televizorul, știrile conțin procente alarmante de mesaje manipulatoare.

Șefii noștri ne manipulează pe față, fără jenă și fără ocolișuri.

Arta este o formă de manipulare subtilă, de care nu prea ne dăm seama din prima și când ne dăm seama este prea târziu. dacă vrem să nu ne lăsăm manipulați trebuie să trăim într-un glob de sticlă, izolați de lume, ceea ce nu este realizabil. Deci, acceptăm manipularea ca formă primară a existenței noastre. Fără manipulare nu am exista. Noi suntem manipulați, dar și noi, la rândul nostru îi manipulăm pe alții, ca scorul să ne fie cumva favorabil. Dacă ar fi să răspund la întrebarea din titlu, răspunsul corect este că toată lumea manipulează pe toată lumea. Unii o fac mai bine, devenind câștigători, iar alții o fac mai prost și pierd, iar noi le zicem perdanți sau ratangii că sună mai bine și ne consolează.


(21 mai 2023)

Probleme tehnice la discursul lui ZELENSKYY

Trebuie spus din start că mediocrității  din politică îi corespunde o mediocritate în serviciile tehnice care ajută politica, pentru că mediocrii din politică angajează la rândul lor mediocrii în serviciile tehnice, în zona de consilieri și în zona de personal auxiliar. Să nu-mi spună mie nimeni că agramata publică, acum printre slujbașii parlamentului este o lumină, căci nu avea cum cu editările lui BOC să devină zeița înțelepciunii în 15 ani.

Ceea ce s-a întâmplat cu defecțiunea tehnică din parlament di 04 aprilie 2022 este rezultatul incompetenței și punct. Vin tot felul de indivizi să dea tot felul de explicații. Nu de explicații este nevoie, ci de lucruri făcute ca lumea de la început. Eu știu bine ce înseamnă să vorbești cu oamenii și să le spui că simulările sunt esențiale în mediul real. dacă ei fac după capul lor, asta este o altă poveste și rezultatele se văd.

Treaba nu a mers. Nu mă interesează de ce nu a mers. Mă interesează că trebuia să meargă și punct. Dacă acolo erau indivizi competenți, adevărați profesioniști, nu indivizi puși pe pile și cu spate politic, cu siguranță că nu apărea nicio problemă. Dar, pe vremuri se spunea de o instituție de piloși din București că dacă peste clădirea ei cade o bombă, jumătate din cc al pcr va fi în doliu. Explicația era simplă: toți cu pile din cc erau angajați acolo. Am certitudinea că așa era, pentru că o copilă cu nota 6(șase) la examenul de stat, era într-o dimineață când am mers la acea instituție că aveam treabă, salariată, deși Bucureștiul era oraș închis. ea era pila cuiva din cc și reușise să fie adusă direct într-un institut de cercetare unde nici cu media 9,90 nu se ajungea din prima. 

Așa și cu așa-zișii profesioniști de cacao care s-au ocupat de transmisie. Nu am senzația că vreunu IT-ist de acolo să fie absolvent de Automatică, Facultatea de Calculatoare din UPB, căci dacă echipa ar avea din 10, 7 absolvenți de-ai lui CRISTEA și ȚĂPUȘ, nu s-ar fi întâmplat incidentul de ieri. Doi ca Alexandru Daniel TĂNASE și devin tradiție erorile de transmisie din parlament.

(05 aprilie 2022)

George Crin Laurențiu Antonescu - un portret

Despre Crin Antonescu s-au scris foarte multe. Și acum scriu ca politicianul liberal Antonescu, pe numele său adevărat George Crin Laurențiu Antonescu, ar fi trebuit să fie un personaj de mare dimensiune și de mare clasă, dacă.

Eu am o teorie: un om de nota 10 merge pe stradă de nota 10, manâncă de nota 10, scrie o scrisoare de dragoste de nota 10, adică în rezumat, face totul de nota 10.

Un om de nota 4 merge pe stradă de nota 4, manâncă de nota 4, scrie o scrisoare de dragoste de nota 4, adică în rezumat, face totul de nota 4.

Există și excepții pentru oamenii care iau note diferite și trebuie calculată o medie aritmetică. Deși la clasa a I-a elevii învață să nu adune mere cu pere, prin niște artificii, lucruri neomogene sunt strânse într-un indicator numit medie aritmetică și așa ne trezim cu ierarhizări năucitoare, de parca un 10 de la matematică adunat cu un 5 de la muzică dau media 7,50, medie care se obține și dintr-un 5 de la matematică împreună cu un 10 de la muzică.

Cine a vrut să-l improște cu noroi pe Crin Antonescu a făcut-o cu toate ocaziile posibile dar mai ales imposibile, în fel și chip arătând că:

- a fost un biet profesoraș de istorie într-un oraș de provincie, deși toată lumea știe că provincia a dat 

     pe unii dintre cei mai importanți oameni ai săi de cultură; Brâncuși nu era bucureștean;

- bântuit de o slăbiciune a fost agățat de elevii săi de un gard, chestie urâtă inventată chiar în 

   momentul în care s-a văzut că politicianul Crin Antonescu are verbul puernic la el:

- în studenție a avut două rateuri, pe care politicianul n-a găsit o manieră convingătoare să le justifice,    deși avea o mare avrietate de argumente și credibile și solide;

- a bătut palma cu dușmanul său și profită din plin de avantajele create, lucru demontat rapid;

- a fost turnător la securitate sub numele de cod de Porumbacu, după cum susține un ofițer Ichim, 

   aspect savuros, insă negat cu argumente importante de politician;

- nu a știut cum să procedeze cu femeia din viața lui, atac și mizerabil dar și odios făcut la Cluj;

- a achiziționat un apartament la jumătate din preț, fără a se dovedi afirmația;

- a ieșit din viața politică prea tânăr deși Galois a spus tot ce avea de spus în matematică până a muri 

   la cei 21 de ani ai lui;

- a forțat trecerea la Popularii Europeni prin AdinaVălean, lucru care nu are cum să-l demosntreze 

  cineva, deși toată lumea vorbește de indicii, care în opinia mea sunt foarte subțiri;

- anunțul din 25 mai 2012 cu europarlamentarii trecuți în bloc de la ALDE la PPE nu avea cum să fie 

  opera unui om singur,  fie el și președinte de partid, mai ales că se vedea de la o poștă ce este 

  complet izolat;

- a fost necugetat când a abandonat funcția de șef al Senatului, dar a fost bine calculat momentul;

- a pierdut șefia partidului într-un mod lamentabil;

- pe durata celor câteva săptămâni cât a fost președinte inyerimar a dat măsura limitelor sale.

Dacă este analizat un om, i se găsesc și calități dar și defecte. La noi, asa-zișii jurnaliști ori pun întrebări date de cel intervievat, ori pun întrebările lor stupide cu ce simțiți, cum va simțiți, ce număr purtați la pantof sau în cel mai bun caz niște întrebări capcană, dar nu vreau să acuz pe nimeni că dă inteligența de afară din țeastă. Crin Antonescu, cât a fost copreședinte la USL era pupat de unuii, detestat de băsiști. După ce n-a mai fost nimic, l-au atacat și unii și ceilalți. Epitetele adresate de trei ani încoace nu au fost deloc măgulitoare. Cert este faptul că George Crin Laurențiu Antonescu nu o duce rău și din când în când e găsit pe aeroport ori că pleacă spre Bruxelles, ori că vine de la Bruxelles, ceea ce este mai mult decat confortabil, el fiind acum soțul doamnei Adina Vălean, vicepreşedinte al Parlamentului European, poziție obținută cu sprijinul dezinteresat al PPE.

Au fost câteva momente când l-am auzit pe George Crin Laurențiu Antonescu vorbind fie la tribuna Parlamentului, fie la mitinguri, fie răspunyând la întrebări, fie răspunyând provocărilor unor tipi incisivi la confruntări nearanjate. Îmi aduc aminte de discursul său perfect și ca tonalitate dar și în conținut, când minerii doreau să vină spre București în iarna lui 1997, pe când Radu Vasile încheia Acordul de la Cozia. Era atunci un Crin antonescu viu, profund, alert și ce verb avea! Am crezul că el va fi marele bărbat de stat pe care acestă țară îl aștepta de o sută de ani. N-a fost să fie.
Cu toții am  ratat momentul de a avea un adevărat bărbat de stat în persoana lui George Crin Laurențiu Antonescu. E așa de trist că peisajul a devenit sterp, uscat și arid, fără ploi, fără sunete, fără verb.

(28 martie 2016)

Doamna Alina Gorghiu

Politica este o mare doamnă. M-am convins că așa stau lucrurile. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de alegerile din PNL-ul lărgit. Niște domni și-au anunțat intenția dar au dat dovadă de eleganță în a se retrage. Așa a apărut distinsa doamnă Alina Gorghiu, care îmi aduce aminte de actorul Nicolae Manolescu, cel a cărui vilă din Breaza o admiram în vremea când eram elev la Dimitrie Cantemir, pentru o mică statuetă și pentru un felinar cu un corp de iluminat sub formă de flacără.
Toate ieșirile publice ale distinsei doamne sunt pline de esență, concentrate pe lucruri de excepție. Concluziile sale sunt magistrale. Sunt sigur ca manualele de politologie universală vor fi înțesate de largi pasaje din expunerile co-președintei PNL. Când studentul de la jurnalism deschide un tratat trebuie ca pe prima pagină să citească nu  un  fragment, ci fragmentul din discursului co-președintei Alina Gorghiu  ținut   sâmbătă, 27 februarie 2016, la Atheneul Român când Organizaţia Femeilor Liberale -OFL a premiat excelenţa în cadrul  GALEI FEMEILOR LIBERALE,ediția  a  IV – a, când a zis:
                  Am făcut un mare efort să vin astăzi, a trebuit 
                  să găsesc o rochie care să mă mai încapă şi 
                  să port pantofi cu toc.
De azi înainte filosofii lumii se vor apleca asupra acestui discurs, vor căuta să descifreze valențele fragmentului și vor reuși să dea umanității pe înțelesul acesteia marile semnificații ascunse  de rând muritorilor.
În peisajul marii politici din spațiul mioritic, luxcrurile sunt mai clare decât cel mai pur cristal. Așa se explică existența calendarului pentru alegerile locale, consensul la legile electorale și mai ales frăția pe problema celor două tururi la primari, care vor fi de fapt unul singur. Argumentele aleșilor neamului sunt interesante și argumentele aduse vulgului prin care arată că au votat ceva cu care nu sunt de acord fac să pălească toate demonstrațiile teoremelor din analiza matematică, prin acuratețe și mai ales prin construcție. mai sunt și alte unanimități, precum cele de la codurile fiscale, care s-au btransformat în mod miraculos prin repoziționări.
Este așa de plăcut ceea ce vedem și mai ales modul cum sunt spuse lucrurile, argumentele, încât este o plăcere să asculți intervențiile concise, constructive, novatoare și încărcate de semnificații nebănuite ale doamnei co-președintă Alina Gorghiu. Accentul pe prima silabă, deși la numele românești din câmpie lucrurile stau altfel, Popescu, Ionescu, Georgescu au accent altundeva.
(2 martie 2016)

Vocabularul grupului țină din mediul virtual

Ghigul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă face referire clară la grupul țintă. Lui i se adresează orice candidat. Grupul țintă din mediul virtual NU este un grup virtual, ci este unul real, format din X și din Y și din Z dar și din W dar și din U, casre sunt persoane în carne și oase, avand:
- vărstă;
- o anumită educație;
- stări sufletești;
- trăiri;
- nevoi personale;
- griji;
- prieteni;
- dușmani;
- o anumită disponibilitate financiară;
- așteptări de la alegerile în discuție.
Înainte de toate, echipa de comunicare trebuie să studieze vocabularul comun al membrilor grupului țintă și să identifice:
- cuvintele cele mai des folosite;
- propozițiile care sunt construite si folosite cel mai frecvent;
- modul în care sunt folosite propozițiile cu DA și cele cu NU;
- formulările la probleme;
- cuvintele cheie;
- timpul la care se folosesc verbele;
- regionalismele;
- strucdturile de idei.
După efectuarea acestui studiu, toate textele care sunt date în mediul virtual trebuie să îndeplinească o serie de cerinte precum:
- lungime minimă;
- omogenitate ridicată,  în ideia ca un text este pentru o ideie;
- adresare directă;
- dacă se răspunde la întrebări textele sunt foarte scurte;
- intratul în dialog pe problemă dată trebuie să păstreze contectul;
- păstrarea continuității conținutului, fără a muta discuția într-o altă direcție.
Trebuie știut că un text nu trebuie să fie o inșiruire de ceea ce vrea să zică un candidat, fără a ține seama de cea ce vreqa să audă oamenii ce formează grupul țintă.
Să ne imaginăm un afis la Atheneul Român cu un concert de Bach și când se ridică cortina apare un taraf și vine un solist celebru și cântă manele. Să ne imaginăm la Sala Polivalentă că este concertul Miss Piranda. Se ridică cortina si apare orchestra Filarmonica din Philadephia avandu-l dirijor pe Zubin Mehta.
În ambele cazuri este vorba de inadecvare. Echipa de comunicare trebuie să evite INADECVĂRILE cu orice preț!
(28 februarie 2016)

Adevărat discurs de președinte!

Președintele Klaus Iohannis s-a prezentat azi 22 februarie 2016 în Parlament și a avut un discurs de adevărat președinte. El a punctat elementele esențiale ale acestui an dificil 2016 în care vor avea loc două rânduri de alegeri și a arătat exact cum trebuie să decurgă lucrurile. A fost întâmpinat civilizat de către cei doi președinti ai camerelor.
Nu a fost nimic colțuros, nimic partizan, ci totul a fost exact așa cum trebuie să fie la nivelul unui președinte pentru toți românii.
Discursul său a fost undeva la treizeci de minute, dar ținând seama de viteza de rostire a textului, a fost de undeva sub douăzeci și cinci de minute lungime dacă mă refer la predecesorul său.
Gesturile președintelui Klaus Iohannis au fost extrem de calculate, ținuta de asemenea. Sunt sigur că toți cei care se așteptau să:

- arate cu degetul spre unii sau spre alții;
- fie de partea cuiva;
- exprime critici și nominalizări;
- rostească cuvintele ANAF, antene;
- dea exemple concrete,
trăiesc acum o cruntă dezamăgie. Președintele Klaus Iohannis se dovedește de a fi deasupra lucrurilor mărunte.
Sunt sigur că ceea ce a rostit se potrivește poziției sale.
Sincer să fiu, mă așteptam să aud un cuvânt memorabil sau o sintagmă care să facă diferența la tot ce se aude în târg pe Dâmbovița zi de zi, chiar dacă acest râușor s-ar zice că are apa dulce, tot murdară este. Aștept acel cuvânt care să definească fie persoane, fie momente, fie evenimente și despre acre să zic OK, mister president!

(22 februarie 2016)