1000 de oameni care m-au dezamăgit: Marian MUNTEANU

Marian MUNTEANU este acum un bărbat de 60 de ani.
Marian MUNTEANU avea în 1990 vârsta de 28 de ani.
Marian MUNTEANU a fost un nume de referință al Pieței Universității.
Marian MUNTEANU este absolvent al Facultății de litere de la Universitatea București, promoția 1991, adică a terminat facultatea la 29 de ani, când de regulă undeva la 23 sau 24 de ani se cam termina facultatea...
Marian MUNTEANU devine doctor în etnologie și folclor la Universitatea București, la vârsta de  43 de ani, cam târzior.
Marian MUNTEANU are o poveste a lui referitoare la lupta sa împotriva comunismului.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că nu și-a scris o biografie cu documente clare din care să rezulte care a fost activitatea sa anticomunistă dintre 1985 și 1989.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că nu a demonstrat cu claritate că documentul publicat în 1999 în ziarul Atac la persoană este un fals ordinar, lăsând să plutească nenumărate suspiciuni, mai ales în rândul celor care nu știu să pună cap la cap acțiunile omului sau nu știu să-i citească însușirile personale ce-i definesc caracterul.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că din simbolul Pieței Universității, acel tânăr îmbrăcat în cămașă albă, cu pletele în vânt, se înrolează în partidul lui Virgil MĂGUREANU, PNR și nic i măcar nu candidează la prezidențiale. Numele său a fost folosit drept paravan pentru a aduce notorietate unei construcții dominate de abordări care nu au prins la masele largi de votanți.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că a acceptat propunerea PNL de a fi candidatul acestui partid, după nenumărate tentative de a identifica un candidat valabil. Este adevărat că s-a retras, dar l-am ascultat la Tv când a acceptat și-mi venea să plâng în ce hal de decădere a ajuns acest Marian MUNTEANU. S-a reabilitat parțial în ochii mei când  s-a retras.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit când CNSAS a publicat oarece documente despre Marian MUNTEANU și acesta nu a avut nicio reacție, știut fiind faptul că selectivitatea cu care CNSAS se manifestă ridică nenumărate semne de întrebare și eu nu dau prea mulți bani pe ceea ce emană acest organism, ca la o lovitură de baghetă magică.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că deși are condei și verb, și-a risipit talentul în varii activități în loc să scrie o lucrare fundamentală despre folclor și să nu lase loc la toți nene și la toate tanti care se dau în bărci cu folclor de garsonieră, fără metaforă și de un primitivism dus până la obscenitate.
Marian MUNTEANU m-a dezamăgit că nu și-a folosit anvergura de erou al Pieței Universității pentru a evolua pe verticală,  adică pentru a fi ceea ce trebuia să fie, un cuvânt greu de spus în politică, un fel de guru al democrației. Fiecare cum își așterne exact așa și doarme. El nu și-a așternut cum trebuie, dar se vede treaba că doarme bine-mersi.

(07 septembrie 2022)

Nu este nimic imprevizibil

Tot ridicăm din umeri și ne mirăm că ni se întâmplă lucruri la care nu ne-am gândit. În realitate, multe lucruri sunt predictibile.

Se știa cu mult timp înainte că prezidentul dacă primește un document, o hotărâre de la CCR sau dacă trebuie să ia o decizie, are un stil propriu și foarte bine definit, pe care nu și-l schimbă. Deci, ideea cu remanierea guvernamentală de la sfârșitul anului 2018 era în aceeași logică, iar guvernul, nestudiind managementul politic, a ignorat faptul că. Și a ajuns în situații dintre cele mai neplăcute, oferind materie primă pentru etalarea cu eficiență de către prezident a stilului său. 

Îmi aduc aminte că pe vremea de dinainte de 1989 pe când locuiam în Berceni, în zilele de salariu ale celor care stăteau în blocul ofițerilor, o biată femeie urla ca din gură deșarpe că o caftea bărbatul ei, venit cu mare chef. Dar din când în când, femeia mai zicea:

- Hai, mă, dă! Dă, ce bărbat ești tu, mă?

Iar bărbatul înfierbântat, ascultând rugile femeii trecerea la cărat de pumni. El oferea ce i se cerea. Nu este acum nicio diferență. Guvernul oferă exact ceea ce i se cere, adică mingi la fileu, iar prezidentul nu face altceva decât să joace tehnic, maiestuos și mai ales elegant, punctând de fiecare dată în poarta adeversarilor, care sunt, în opinia mea, extrem de slabi. Păcat că prezidentul nu are pe ce se baza în afară de propriile-i forțe, din moment ce partidele din opoziție sunt măcinate de ambiții abstracte, nedefinite, iluzorii și care nu duc la nimic. Dacă în 2019 opoziția va înțelege că numai unită valorează cu mult mai mult decât două cepe degerate, ea va deveni sprijin real pentru prezident.

(05 ianuarie 2019)

În PNL ca la ruși în anul 1982

În  10 noiembrie 1982  și-a dat obștescul sfârșit Leonid Brejnev, secretarul general al PCUS, I-a urmat pe funcția tot de secretar general  Yuri Vladimirovich Andropov, decedat în 4 februarie 1984, la 14 luni de la momentul alegerii. Și lui i-a urmat Konstantin Ustinovich Chernenko găsit mort în biroul său în 10 martie 1985, după numai 11 luni de stat în fruntea partidului. A fost ales mai tânărul și educatul Mihail Sergheevici Gorbaciov ales în 11 martie 1985, fiind primul născut după MRSO adică după 1917 după marea revoluție Socialistă din Octombrie, sărbătorită de faăt în 7 noiembrie.

Toate evenimentele de atunci mi le-am readus în memorie văzând ce se întâmplă la liberalii cei drăgălași rezultați din melanjul cu PDL. Mai pe scurt:

• Cristian Bușoi a fost anunțat candidat și s-a autoretras la numai câteva săptămâni;
• Ludovic Orban a fost anunțat candidat, el a acceptat că partidul i-a cerut-o, dar și el la câteva săptămâni s-a retras pe motive de DNA;
• Marian Munteanu a fost scos din pălărie și PML a crezut că a dat marea lovitură de imagine; lucrurile nu au stat așa pentru că i s-a răscolit trecutul și au rezultat de acolo lucruri puțin măgulitoare care s-au suprapus cu venirea minerilor la 18 aprilie în fața guvernului și cu adunarea de la Sinaia de la mijlocul lui aprilie a reprezentanților unei extreme drepte cu portdrapel în persoana lui Marine Le Pen.

Faptul că resursele de transfer de notorietate s-au epuizat în interiorul PNL se vede cu ochiul liber. Era o variantă propunerea din start sau măcar după Cristian Bușoi a Adrianei Săftoiu, care avea un profil compatibil cu cel al canditatului PSD, amandouă fiind femei, amândouă având antecedente în jurnalism, anândouă fiind cu state în parlament și mai ales amândouă dovedindu-se a fi extrem de inteligente. Cred că experiența Adrianei Săftoiu pe perioada când a fost consilier prezidențial la jucătorul Traian Băsescu ar fi fost un atu.

Ieșrea de aseară apreședintelui de onoare al PNL și mai ales secretomania sa, nu prevestesc lucruri bune, dând de înțeles că nici Marian Munteanu nu este soluția.

Noul PNL i-a depășit pănă și pe comuniștii ruși pentru că:

- au schimbat prea mulți candidați;

- duratele cât au stat pe poziții au fost la nivel de săptămâni;

- sunt restricționați sever de termen limită de înscriere oficială;

- nu maschează lupta surdă pentru putere.

Strategii din PNL și-au dovedit limitele pentru că:

- nu au studiat profilul de primar definit de bucureșteni;

- au venit cu propuneri nesemnificative;

- au amânat în stilul lor de dinainte de razboi luarea de decizii;

- au dovedit slăbiciune în a defini criterii și a face selecția.

PNL va avea un candidat și sunt sigur că acesta va fi, de asemenea preluat de undeva, căci luptele intestine nu le permit să vadă pe cineva valabil. Numai în disperare de cauză își vor îndrepta privirea către persoana care a scris și un roman.
Conducerile bicefale în care amândoi copreședinții sunt slabi, nasc soluții mai mult decât modeste și acestea s-au numit Bușoi, Orban și Munteanu.

(20 aprilie 2016)

Spălarea de păcate

Foarte mulți fac apel la memorie și descriu lunile octombrie și noiembrie ale anului 1989. Erau acele luni în care s-au produs excesele cele mai nefericite din viața multora. Am în memorie pe un profesor NIV, om care ar fi trebuit să fie serios, dar care la sala 2101 la o ședință de partid țopăia ca un apucat în fața noastră și căuta să ne convingă enumerând argumentele care ședeau la baza alegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general nu de către întregul partid, ci de întregul popor. Nu știu, dar parcă undeva recent am mai văzut un partid unde președintele nu a fost ales prin vot la congres ci a fost ales de toți membri de partid, pentru a vedea poporul și o unanimitate dar și o mare iubire. 

Primul pe care l-am văzut că încerca să se spele de păcat era chiar NIV care prin ianuarie 1990 ne vorbea despre cât la doborât pe el dictatorul, cât de rău i-a fost în comunism și ce traume adânci i-a lăsat ceaușismul. Totul a continuat până când bunul meu prieten Gigel S. l-a plesnit dur aruncându-i în față toate grozăviile pe care le patronase ca vajnic activist ce fusese până la 22 decembrie 1989. Și le-a spălat destul de bine din moment ce a devenit senator de FSN și s-a însurat și cu o gagică mai mină decât fiicele lui.

Al doilea individ pe care l-am văzut spălându-și păcatele a fost un tip care în toate întrumirile era primul care citea cele mai prletare lozinci și bătea cel mai jânjos din palme. I se umflau venele la gât gata să plezmească pe cât urla și se roșea la față de parcă era opărit în oala dată în clocot. Dupa ce au trecut vâltorile, l-am auzit vorbind despre țărăniștii lui, despre valorile democrației. El vorbea despre astea când cu un an înainte îl făcuse trădător pe un coleg ce plecase in RFG prin căsătorie cu o nemțoaică.

Al treilea personaj, de fapt a treia eroină a fost o damă, fostă din anturajul dictatorului prin căsătorie dar s-a descăsătorit, însă a profitat din plin de pe urma tărășeniei. Specimena în ședințe vorbea ca overitabilă evenghelistă despre necesitatea ca noi să cântăm la îneputul dar și la sfârșitul ședintei de aprtid, imnul de stat. Ei bine, forma aceasta de exsistenșă a materiei și-a spălat păcatele sau mă rog, a încercat să și le spele frecventând Piața Universității li venind cu un ecuson pe care scria golan în ASE. Ea era semnul clar că revoluția fusese confircată de beizadele, opotuniști și lichele.

Zilele trecute, Mioara Roman vorbea despre candidatul PNL la capitală și despre luările acestuia de poziție în ședințe de dinainte de 1989.

Eu am fost la o adunare când unui tovarăș, pe atunci cel mai tânăr conferențiar și parcă și șef de catedra din IPB i se acorda în sala de spectacole de la Conservator titlul de conferențiar evidențiat. Imi este foarte mare rușine să reprodu 1/2 din zisle sus-numitului, deși nimeni nu i-a cerut nimic.

Fiecare dintre noi dorește să-și spele păcatele. unii o fac în liniște, alții o fac zgomotos. Eu știu un singur lucru: dacă cineva calcă în străchini față de mine, nu va fi iertat în vecii vecilor, indiferent de cum ar încerca să-și spele păcatele..

(16 aprilie 2016)

Un film cu Draga Olteanu Matei

Era un film cu Draga Olteanu Matei în rol de primăriță și Marin Moraru în filmul Toamna bobocilor, el Todiraș, ea Varvara.

Acolo varvara are un monolog superb, în care arată că dacă face ceva nu e bine, iar dacă nu face altceva, tot nu e bine. Deci nu ai cum să-i mulțumești pe toți.

Mă uit la niște personaje care sunt pe cai mari, numai și numai că au fost aleși pe liste de partid, pentru că altfel n-at fi luat nici măcar propriile voturi. Ei bine, aceștia își dau cu părerea în cuvinte urâte în legătură cu candidatura lui Marian Munteanu.

În opinia mea, aceștia dar și alții care chipurile au dreptul să aibe opinii diferite, ar trebui să nu pună umărul la reducerea ritmului de creștere în sondaje ale lui Marian Munteanu.

Să nu uita nimeni că Marian Munteanu este un bărbat dintr-o bucată și nu trebuie să fie iritat. El are statutul săun nu este un puști, are meseria lui și cere să fie respectat. El și-a asumat riscurile și măcar pentru acest lucru, toți cârcotașii ar trebui să-și reprime ieșirile în decor.

Pentru p clipă să se pună în pielea lui și numai după aceea să înceapă să trăncănească. Marian Munteanu trebuie lăsat câteva zile după ce afce turul televiziunilor să clarifice tot ce treb=uie astfel ca profilul lui să fie cât mai etanș, așa cum ne cerea Manea Mănescu nouă celor din Catedra de Cibernetică Economică atunci când dorea să spună de fapt că învățământul, cercetarea și producție trebuie să formeze o triadă. Deci el trebuie să fie etanș sau cât mai etanș pe profilul de primar dorit de cetățenii capitalei și nu cum își doresc nasurile fine intelectual-electrizante ale unora, suficienți în sinele lor. Cine este T. Paleologu? Cine e Cristian Preda? Încă nu este 5 mai și au toate posibilitățile din lume s-și încerce puterile pentru ocuparea unui fotoliu de primar in una din cele 3700 de primării din țăroșoara noastră scumpă și dragă.

(14 aprilie 2016)

O mare eroare de strategie

Pe data de 12 aprilie 2016 a fost anunțat ca fiind candidat la primăria capitalei din partea PNL Marian MUNTEANU. Toata luimea își aduce aminte de Marian MUNTEANU.

Marian MUNTEANU este cel care a vorbit din balconul Universității.

Marian MUNTEANU este cel caftit zdravăn de mineri.

Marian MUNTEANU este cel care a îmbrăcat cămașa albă și a mărșăluit.

Marian MUNTEANU este cel vânturat printre candidații la prezidențiale prin 2000.

Marian MUNTEANU este cel care a făcut un doctorat valoros în  tăcere.

Marian MUNTEANU este cel despre care s-au spus tot felul de minciuni cu Măgureanu. 

Marian MUNTEANU este cel despre care se vorbește că știe opera lui Petre Țuțea.

Acum, Marian MUNTEANU este candidatul PNL, marele PNL rezultat din iubirea veșnică cu PDL, după ce acest PNL a avut două încercări nereușite cu Bușoi și Orban, amândoi neavând nume cu încărcătură și rezonanță politică, dacă se merge la dicționare și se iau cuvintele cu niveluri de similitudine semnificativa derivate din aceste nume.

Să analivez acum ce se întâmplă cu candidatul Marian MUNTEANU. El este prezentat ca un erou. Este o prezentare de tip romantic, erou exceptional în situații excepționale. Mineriadele au fost evenimente excepționale în viața românilor în general și a bucureștenilor în special. N-am să le uit, pentru că am scăpat ca prin urechile acului din două situații care deveniseră critice  și despre care nu voi scrie atunci, dar îi urăsc veșnic și pe mineri și îl urăsc tot veșnic  și pe liderul lor cel pârnăiaș. Mineriadele că noi am avut parte de nenumărate trebuie tratate ca fapte istoric, adică evenimente majore de neuitat. În istorie sunt evenimente:

• frumoase cu domnitori învingători în lupte, cu regi care au construit, care au dat legi, care au modernizat, adică evenimente cu care tot românul se mândrește și pe care deși sunt mărețe și frumoase, le înfrumusețeacă și mai mult pentru a fi de neuitat;
• nefericite care au însemnat înfrângeri în războaie, căderi de pe tron deși faptele lor erau drepte, bătut pasul pe loc în istorie datorită trădărilor sau vitregiilor vremurilor de atunci; istoricii și deci cărțile lor de istorie le prezintă sec sau le ignoră pur și simplu; sunt situații în care dacă sunt amintite, se enumeră multe, multe fapte frumoase al învingătorului, după care la diverse este prezentat și un fapt nefericit, care trece și neobservat și care tot a victorie pare a fi ca interpretare;
• rușinoase datorate unor slăbiciuni grave ale conducătorilor combinate cu complictăți dureroase ale unor largi colectivități; îmi amintesc dificultatea maximă de cum am identificat lagărul de concntrare de la Dachau; ca muzeu este organizat corect, are toate explicațiile și nu se depărtează de adevărul istoric deși nota este un pic alta de cum îmi formasem imaginea din cărțile despre fabricile morții citite de mine în copilărie; mineriadele sunt în opinia mea nu fapte rușinoase, ci cele mai rușinoase fapre din istoria poporului român. 

Indiferent de partea cui este un om, dacă este implicat într-un eveniment rușinos, este foarte greu ca privitorul în care renasc sentimente amestecate, să facă evalări corecte și să-l poziționeze pe un om pe poziția care să-l avantajeze. În opinia mea, prezentarea lui Marian MUNTEANU în filmulețe în care imaginea sa alternează cu chipuri de mineri-brute, de manifestanți ciomăgiți este o eroare strategică. Eroul Marian MUNTEANU trebuie să aibă o altă prezentare. Să i se arate chipul de atunci, chipul de prin 2000 și chipul de acum pentru a se vedea că el nu s-a transformat ci a rămas același Marian MUNTEANU. Să se arate pe acel Marian MUNTEANU ca participant la acel marș în celebra sa cămașă. Să se vorbească despre doctoratul lui și să se contracareze lipirea de el a etichetei cu profesorul.

Sunt sigur ca Marian MUNTEANU, are el însuși un mesaj, are el însuși o atitudine demnă de anul electoral 2016, fără a fi nevoie să fie asociat de acele evenimente rușinoase care poarta numele de mineriade, care au oripilat lumea civilizată.

Urgent, strategii PNL și ai lui Marian MUNTEANU trebuie să revadă prezentarea și întregul demers. În filmele despre Ștefan, Mihai și Tudor sunt replici celebre, sunt atitudini legendare, sunt fapte de vitejie. Așa ceva dorește populația și dacă votanții doresc un om de încredere, în niciun caz candidatul nu trebuie legat de un eveniment de care bucureștenii se rușinează și pleacă necondiționat privirile în pământ.

(13 aprilie 2016)

Marian MUNTEANU, noul candidat al PNL

Marian MUNTEANU a fost, este și va fi un simbol al studențimii revoluționare din Universitatea București. Este eroul Pieței Universității. Mi-l amintesc pe tânărul Marian MUNTEANU îmbrăcat într-o cămașă albă, cu mâneci largi, descheiata la gât, mergând în fruntea tinerilor, având lângă el o cruce imensă. Era drumul parcurs de Marian MUNTEANU de la întuneric pentru a se îndrepta spre lumină.

Nu discut nici despre aspectele legate de activitatea sa politică. Nu discut nici despre zvonurile mincinoase legate de comerțul cu armament. Dacă este de discutat ceva, trebuie luate spus clar că lucreză în domeniul etnologiei, că în anul 2005 a suținut teza de doctorat  intitulată  Folclorul detenției – Ideea de libertate în cultura tradițională românească la  Universitatea din București, specializarea etnologie și folclor  si a obținut titlul științific de doctor cu calificativul magna cum laude, 

Anunțul de azi 12 aprilie 2016 că Marian MUNTEANU este candidatul PNL la primăria Capitalei a șocat lumea politică, dar n-a mirat pe nimeni dintre cei care se săturaseră de figurile prăfuite, uzate și nesemnificative din acel partid, melanjat și neomogen nici după doi ani.

Bucureștenii au un profil de candidat, știut fiind faptul că votanții sunt oameni dintre ci mai diverși, dar ponderea o formează cei cu salarii sub medie, copleșiți de problemele de zi cu zi.

Dacă Marian MUNTEANU va avea capacitatea de a se conecta la problemele acestora, dacă mesajul său va penetra în mediile cele mai defavorizate, cu siguranță va avea succes. Există riscul ca lângă Marian MUNTEANU să apară figuri șterse, controversate și uzate moral, care să dorească să obțină transfer masiv de notorietate de la el către ei, în folosul lor. Dacă PNL nu va gestiona acest proces, astfel încât să fie redus la minimum ca intensitate, simbolul  Marian MUNTEANU se va pierde în minusculele interese de partid.

Dacă nu erau ieri zicerile confuze sau iritate ale capilor PNL precum aceea  că partidul  nu trebuie să se înjosească  încât să facă apel la  persoane din exterior, probabil atmosfera de azi ar fi avut o altă conotație.

Despre Marian MUNTEANU spun doar atât: iată-l pe salvatorul liberalilor! 

Prin prospețimea adusă dar și prin atacurile venite tot dinspre dreapta, Marian MUNTEANU va avea un scor neașteptat de bun, însă alegerile dintr-un singur tur îl dezavatajează cu o singură excepție și anume, retragerea celorlalți candidați orgolioși ai dreptei și dreapta să-l aibă unic candidat pe Marian MUNTEANU.
Dreapta se repozitionează? Este numai o întrebare. Raspunsul stă în lipsa de maturitate a acesteia pentru că a apărut așa de fărâmițată, ca un joc de puzzle dezmembrat.

(12 aprilie2016)