Mia BARBU o mare cântăreață de folclor

Ea a interpretat cântece precum: Vino maică să mă vezi, Te duci și tu, Am iubit doi ochi albaștri, La fereastra casei mele, Mai lin, dorule, mai lin, E prea târziu, dar și multe altele.
Ea are o voce clară, curată și puternică, cu accente dramatice. În copilăria mea am ascultat-o cu mare plăcere la radio.
Mia BARBU este celebră ca fiind profesoara de canto a lui Angela GHEORGHIU, despre care marea soprană vorbește la superlativ, nu la ferl și despre Arta FLORERSCU.

Cândva se zicea că melodia La fereatra casei mele este a lui Ileana SĂRĂROIU. Înregistrarea veche din 1968 zice altceva.i chestia cu precedența în timp restabilește adevărul.

(09 decembrie 2021)

Mia BARBU, o voce cu adevărat mare

Când Angela GHEORGHIU a pronunțat numele Mia BARBU nu știam că marea cântăreață de folclor și de romanțe a fost și pedagog și nu orice fel de pedagog, din moment ce Angela GHEORGHIU a vorbit așa de frumos despre ce a învățat de la ea, prin comparație cu reținerile față de profesoara ei din conservator Arta FLORERSCU.

Eu am ascultat-o pe  Mia BARBU în copilăria mea cu Vino mamă să mă vezi și La fereastra casei mele, căci pe mine romanțele m-au plictisit și nu le-am apreciat indiferent de cine erau cântate, căci parcă erau muzică de mort. Acum cântecul la fereastra casei mele este cunoscut în interpretarea lui Ileana SĂRĂROIU, dar ascultând și interpretarea lui Mia BARBU se va vedea că originalul este valoros. Nu am zis mult mai valoros, căci aici e chestiune de gusturi, de experiență și de exigență.

Se vede că Mia BARBU este o voce cultivată după dicție, întindere, respirație și rotunjimea sunetelor, căci în ziua de azi folcloristele tunată, buzoase, botoxate, care țopăie în cel mai vulgar mod, rostind versuri de foarte proastă calitate, se vede că nu au cultură muzicală, ci doar aleargă după așa-zise evenimente unde pică banul gros, nu au exercițiu, ritm și nici ureche muzicală, cât despre voce nu mai amintesc.

(22 octombrie 2021)

Despre surori siameze în folclorul românesc

Să citim mai atent versurile din cântecul Ilenei SĂRĂROIU intitulat Doi voinici din valea mare, versuri din cvare vom vedea nu numai arta poetului și cântărețului anonim, dar și măiestria lui de a surprinde un crâmpei ascuns din viața satului. Iată versurile:

Foaie verde trei migdale, 

Mândra mea, draga mea, 

Doi voinici din Valea Mare, 

Mândra mea, draga mea, 

Au plecat la vânatoare, 

Să vâneze căprioare, 

Căprioare n-au vânat, 

Dar toată ziua mi-au stat! 

Și-n valea plină de soare, 

Mândra mea, draga mea, 

Erau două surioare, 

Mândra mea, draga mea, 

Cu sortuletul la brâu, 

Spălau rufele la râu, 

Și cu dragoste cântau, 

Ciocârliile întreceau! 

Și voinicii le-auziră, 

Mândra mea, draga mea, 

Și mi le luară de mână, 

Mândra mea, draga mea, 

Iar în sat dădură veste

Ca si-au luat doua neveste, 

Și-au luat două surioare

Cu ochii de căprioare!

Surorile care au plecat să spele rufele erau două.. Timpul era superb. Flăcăii eyau și ei doi. Nu știu dacă făceau braconaj, căci mă cam îndoiesc ca vara să fie sezon de vânătoare de căprioare. Să trecem peste acest detaliu, deși braconajul este o faptă penală.

Să ne oprim asupra unui detaliu. Surorile erau CU ȘORȚULEȚUL LA BRÂU, ceea ce înseamnă că cele două surori fie își schimbau șorțulețul una alteia, ceea ce poetul nu ne spune sau cele două surioare erau siameze. Numai două surori siameze ar fi putut spăla rufele ra râu, purtând numai un singur șorțuleț. Poetul a folosit singularul pentru că a dorit să reflecteze o realitate, căci fălosirea pluralului nu ar fi afectat cu nimic muzicalitatea versurilor, după cum urmează:

Erau doua surioare, 

Mândra mea, draga mea, 

Cu șortulețe la brâu, 

Spalau rufele la râu, 

Și cu dragoste cântau, 

Ciocârliile întreceau!

Ar fi fost o problemă când poetul ar fi folosit șorțulețe că musai trebuia să pună și pluralul de la brâu, care mi se pare că este brâie, iar pentru a obține o rimă perfectă trebuia să foloseasc tămâie, lălâie, râie sau ceva cu terminația în rie. Dar chiar dacă ar fi zis

Cu șortulete la brâu, 

ar fi fost cu mai puține interpretări decât în cazul identificat și discutat aici. Faptul că un poet anonim evidențiază în opera sa existența un or surori siameze, ne îndreptățește să vorbim de op premieră mondială, așa cum se recunoaște că scrierea de la Tărtăria este ce ami veche din istoria umanității.

(16 februarie 2019)