Doctori, adica PhD in oarece

A aparut un articol care arata degradarea situatiilor din stagiile doctorale din moment ce numarul de doctori in stiinte dar si in alte domenii a crescut alarmant dupa 2000. Articolul scris de Alina BORTEA in Qmagazine arata ca inainte de 1990 erau 1500 de doctori, iar acum sunt 60.000 ceva mai multi decat productia de rosii boabe la hectar din epoca CEAUSESCU.

La noi merge zicala: prostul nu este destul, daca nu e si fudul. Fudulia se concretizeaza prin:

- numarul de facultati terminate de-a moaca,

- numarul de masterate finalizate cantand,

- titlul de doctor in oarece obtinut fraudulos.

Sunt de notorietate retragerile de titluri stiintifice ale unor indivizi care au plagiat grosolan sau au facut lucrari penibile sau chiar nu aveau decat copertile tezelor, caci continutul era inabordabil din varii motive.

Eu sunt conducator de doctorat si cand am sustinut eu teza era jale mare, caci trebuia s-o plimbi ca pe sfintele moaste prin simpozioane, prin conferinte, pe la mari personalitati, sa raspunzi la toate intrebarile. Numai dupa aceea primeai verde s-o prezinti in sedinta publica.

Erau emotii cat cuprinde si treaba cu originalitatea era conditie esentiala, iar conducatorii care erau putini, erau de o exigenta iesita din comun, notele adte la examene, erau extrem de variate, iar nota 10 era foarte rara, aproape inexistenta.

Acum lucrurile sunt cu totul altfel. Si conditiile s-au schimbat, dar accesul la doctorat fara a avea timpul necesar pentru:

- a studia,

- a face documentare,

- a cerceta,

- a testa,

- a construi,

- a solutiona,

- a verifica,

- a scrie,

mi se pare o aberatie acceptata, exact asa cum acceptam coruptie fara corupti, rapiri fara rapitori, crime fara criminali si tot felul de chestii ca te si minunezi ca am ajuns in secolul al XXI-lea printre natiile civilizate.

Ce trebuie facut n-o sa spun eu. Primul lucru si singurul trebuie facut si anume, un referendum pentru a introduce in Constitutie cuvantul onoare, cu tot ce se intampla daca aceasta se pierde de catre un individ. Punct.

(09 decembrie 2019)

Bre, dă berea!

Legenda zice că un doctorand a scris o teză de doctorat. Teza a ajuns la foarte multă lume să fie citită. Dintre toți care au primit deza, numai unul s-a dus la doctorand și i-a zis:

- Bre, dă berea!

Misterul este următorul, așa cum zice legenda: doctorandul a scris undeva înteză următorul text: cine citește cu atenție această teză îi voi da o bere. Se vede treaba că dintre toți care au primit teza spre analiză doar unul singur a citit-o cu atenție. Unii spun că era folclor. Acum mulți ani, am fost într-o comisie de doctorat. Instituția mi-a trimis teza într-un cadru oficial. Am citit-o pentru a-i face referatul. La un moment dat ceva mi-a sărit în ochi. Nu se lega. Era exact această formulare. Cititorului i se dă o bere. În ziua cu susținerea, după ce s-a acordat calificativul, când am mers la tânărul doctor să-l felicit, i-am zis:

- Bre, dă berea!

El s-a uitat la mine și s-a fâstâcit. Din discuțiile pe care le-am avut cu el a rezultat că trebuia să dea cinci beri în acea zi. Frumos. Numai că mi-a zis tânărul că teza o citise nu numai comisia, ci și mulți alții care au vorbit cu diferite prilejuri, uneori foarte critic. Se vede treaba că multă lume citește și pe diagonală, ceea ce nu-mi stă în caracter, că este munca omului, iar referatul meu, îl semnez.

(29 aprilie 2018)

PhD - Noii doctoranzi

S-au încheiat admiterile la doctorat. Nu admiterea este esențială, deși este condiție de a intra în stagiul doctoral, ci derularea stagiului doctoral și mai ales finalizarea prin susținerea tezei de doctorat, reprezintă totul. Îmi aduc aminte că la primul meu curs din viața de student, o profesoară a zis: ărima zi de curs, este prima zi de învățătură. Mare dreptate a avut! Și în cazul proaspeților doctoranzi, după examenul de admitere la doctorat, va urma o primă zi de muncă și acea zi este de fapt prima zi din stagiul doctoral care trebuie să însemne:

- muncă ritmică;

- docutmnare temeinică;

- cercetare științifică;

- soluții originale;

- scrierea de articole;

- lucrul la teza de doctorat;

- cominicare cu conducătorul;

- colaborare cu alți cercetători;

- o altfel de activitate;

- deschidere totală la nou;

- acceptarea de sugestii.

Imediat după ce proaspătul doctorand s-a bucurat de primul succes, trebuie să treacă de îndată la treabă și să se clarifice, pentru a munci cât mai eficient și pentru a nu se găsi în situația s-o ia de la capăt de nu știu câte ori că au apărut răzgândeli în cascadă. Calitatea de doctorand este doar un stadiu intermediar, cum larva este pentru fluture, cum coconul este pentru viermele de mătase. Cine se culcă pe urechea că este doctorand și îi mai și place titulatura aceasta deja a pierdut lupta pentru a deveni doctor. Eu n-am folosit niciodată pentru mine titlul de doctorand. La mine a existat ori titlul de doctor, ori nimic. De la data afișării listelor cu admișii, până la 1 octombrie 2017, doctorandul cel proaspăt trebuie să cugete și să-și clarifice ce vrea de la el, cât este dispus să se sacrifice pentru a traversa un stagiu doctoral de succes și să pună pe hârtie idei despre domeniul de care vrea să se ocupe. El trebuie să se lămurească pe sine că trebuie, că numai așa, muncind și nădușind se face ceva serios și va rezulta o teză de doctorat valoroasă. Munca trebuie să fie ritmică, nu în salturi și fără a trișa sub nicio formă, păstrând tot timpul un dialog constructiv cu coordonatorul științific.

(01 august 2017)

Simplu: Floarea NĂSTASE

dacă ar fi să scriu foarte oficial, ar trebui să scriu despre Doamna Profesor Universitar Doctor Floarea NĂSTASE de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică, din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Întrucât o cunosc pe Florica din 1990 de când s-a prezentat la un concurs pentru ocuparea unui post de asistent universitar, îmi îngădui să scriu despre ea cu mult mai simplu decât aș face-o despre persoane pentru care nu am nicio doză de respect, cărora ar trebui să mă adresez exact cum le scrie în acte pentru a nu fi târât prin tribunale. Dar ca să evit situații neplăcute, n-am să scriu niciun rând despre acestea, ca măsură de protecție. Voi scrie detaliat de ce am un respect cu totul special pentru Floarea NĂSTASE.

În primul rând, Floarea NĂSTASE este absolventă de Computer Scrience din Politehnica București, facultate pe care au absolvit-o și copiii mei, facultate pe care o consider ca fiind cea mai bună din Ro.

În al doilea rând, Floarea NĂSTASE și-a făcut un doctorat pe care l-a susținut magistral în universitatea pe care a terminat-o, căci așa au fost regulile din acele vremuri. Eu nu prea mă omor în a participa la susțineri de teze de doctorat, dar la susținerea tezei sale am participat pentru că era o teză cu totul specială.

În al treilea rând, Floarea NĂSTASE când începe să facă un lucru, îl face temeinic și are o finalitate magistrală, lucru de care a dat dovadă în mai multe rânduri pe când eram șef de catedră și m-a ajutat să rezolv niște probleme extrem de complicate.

În al patrulea rând, Floarea NĂSTASE este o profesoară care știe să păstreze o atmosferă foarte bună, de lucru în grupurile de lucru unde își desfășoară activitatea, lăsând pe colaboratorii ei să se manifeste liber, stimulându-le creativitatea și implicarea în soluționarea originală a problemelor.

În al cincilea rând, Floarea NĂSTASE este o colegă cu calități cu totul remarcabile și nu cred că în cei aproape 27 de ani de când este în ASE există cineva care să-i adreseze un reproș oricât de mic. De multe ori am discutat de vremurile când pe platforma de la Pipera se produceau calculatoare electronice din gama FELIX C-256, pe când ea lucra ca tânăr inginer specialist în producție.

Profesoara Floarea NĂSTASE a muncit din greu și având o bogată experiență din producție a apreciat ce înseamnă disciplina în activitatea de cercetare, abordând cu succes probleme de mare complexitate din domeniul informaticii aplicate în economie. A publicat cărți. A scris și publicat articole. A coordonat teze de doctorat. A impus un anumit standard de calitate în zona sistemelor de calcul și a rețelelor de calculatoare, dar și în domeniul e-business-ului.

M-am considerat un privilegiat să fiu colegul lui Floarea NĂSTASE, profesor universitar doctor inginer de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică, din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

(30 iulie 2017)

PhD - Anii de după

Ar cam fi momentul să facem o analiză a ceea ce se întâmplă cu puhoiul de persoane după ce au susținut tezele de doctorat și au în buzunar diploma de doctor. Am identificat următoarele situații:

• persoane care au scris în tezele de doctorat câteva direcții de cercetare și după obținerea titlului științific de doctor, continuă munca de cercetare și realizează obiectivele pe care și le-au propus; de regulă, acestea sunt persoane pasionate de un subiect, lucrând solitar sau lucrează în laboratoare de cercetare și stagiul doctoral a fost un segment al muncii pe care o depuneau, fructificând rezultatele originale proprii; acestea sunt cazuri mai mult decât fericite, pentru că toate eforturile din stagiul doctoral sunt fructificate și în continuare prin folosirea acumulărilor dobândite, iar teza de doctorat va fi socotită un produs al unui stadiu ce va fi urmată și de alte materiale care includ, de asemenea, rezultate originale, căci munca de cercetare este continuată;
• persoane care au derulat stagiul doctoral ca o necesitate impusă de un sistem pentru promovare, așa cum se întâmplă cu carierele universitare; acum până și asistentul universitar este condiționat la admitere să posede titlul de doctor în științe; în mediul universitar, vrând-nevrând, pentru promovare sunt necesare contracte de cercetare și articole; persoanele care au titlul de doctor, mai de voie, mai de nevoie, continuă să cerceteze și de cele mai multe ori exploatează ceea ce au făcut în stagiul doctoral:
• persoane care având o aorecare notorietate, se gândesc că nu le-ar strica și titlul de doctor; în acest sens, fiind favorizate de pozițiile sociale ușor privilegiate, se înscriu la doctorat și derulează stagii doctorale să nu le zic fictive, dar nici departe de așa ceva, iar finalizarea prin teza de doctorat devine o bagatelă, din moment ce atât conducătorul de doctorat cât și membrii comisiei de susținere publică a tezei îl primesc ceremonios pe autor și nu știu ce termene să mai folosească, întrucât excepțional, nemaipomenit, nemaiântâlnit, superb, deosebit, foarte-foarte, sunt deja cuvinte care nu exprimă pe deplin valoarea tezei, care în realitate, de cele mai multe ori, se dovedește a fi o maculatură, nimic altceva; aceste persoane nu continuă să cerceteze, pentru că nici n-au început măcar, dar au scos teze de doctorat de excepție, desigur.

Mai sunt și alte tipuri de persoane care parcurg stagii doctorale și care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enumerate de mine. Ceea ce este foarte trist, este că mulți oameni se laudă cu lucruri care în realitate nu au nicio acoperire în nimic nici față de ei și nici față de ceilalți, ci doar o fac să se afle în treabă, întrucât toată lumea știe că un doctorat serios se face de către cei care își dedică multe, chiar foarte multe ore, zile, săptămâni și ani unei munci de cercetare autentice, care nu se face nici în fotolii ministeriale, nici în fotolii de parlamentari, nici în birouri de oameni politici și cu atât mai puțin la chiolhanuri, în ritmuri de muzici și orgii dialectice.

(13 iulie 2017)

PhD - Ratările doctoranzilor

Eu consider că un doctorand are o ratare atunci când îa început un stagiu doctoral și nu-l finalizează cu obținerea titlului de doctor în științe prin aprobarea de către comisia de la Minister. Există nenumărate cauze care conduc la o ratare, dar de fiecare dată, problema trebuie tratată cu multă atenție, fără a căuta în vreun fel un vinovat sau o victimă.

Un doctorand întrerupe stagiul doctoral:

- chiar la început, fără să fi demarat vreo activitate, căci își dă seama că alegerea sa este greșită;

- pe parcurs, pentru că-și dă seama că finalitatea nu este în direcția pe care o dorește;

- către sfârșit, întrucât nu reușește să finalizeze elaborarea tezei;

- în timpul susținerii tezei datorită unor minusuri în aceasta, greu de remediat;

- după susținere, când sunt identificate erori de abordare, bazate pe un management deficitar.

Cauzele ratării stagiului  doctoral sunt foarte diferite, dar trebuie grupate cât de cât, fără a arăta cu degetul, ci numai pentru a sta la baza unor autoanalize care să-l facă pe viitorul doctorand să vadă din start dacă el are resurse necesare pentru a derula un stagiu de succes, fără a invoca nenumărați factori necunoscuți, accidentali și determinanți, în evoluții nefavorabile.
Ratarea din lipsa de timp se produce de multe ori atunci când planificarea resurselor suferă modificări foarte frecvente și apar deplasări în alte localități unde nu există posibilitatea de a face documentare și de a derula activitatea de cercetare specifică stagiului doctoral.
Ratarea din imposibilitatea de a scrie fie rapoartele de cercetare, fie capitolele din teză. Există foarte multă lume care întâmpină dificultăți în a așterne pe hârtie idei, rezultate ale cercetărilor și de a le prezenta într-o formă care să fie acceptată fie la o conferință, fie la o revistă, fie de către coordonatorul științific.
Ratarea din cauza amânărilor este foarte frecventă, pentru că tot timpul omul crede că mâine va fi mai puțin ocupat decât azi, ceea ce este absolut fals.  Zicala de a nu lăsa pe mâine ceea ce trebuie făcut azi, se potrivește de minune în cazul parcurgerii stagiului doctoral. Întrucât termenele sunt destul de relaxate, există tentația de a amâna fie efectuarea documentării, fie publicarea unui articol, fie începerea redactării tezei, crezând că mai este timp berechet. Timpul trece și apare criza de timp cu tot ce înseamnă rabat de la calitatea cercetării, a redactării și deci a tezei.
Ratarea din cauza neluării în considerare a sugestiilor date de coordonatorul științific sau de alți membri ai comisiilor cu care interacționează doctorandul. De multe ori doctorandul consideră că este deasupra tuturor sau nu consideră că sugestiile care i se dau sunt importante și nu le ia în considerare. Sunt situații în care acesta intră în coliziune cu specialiști sau cu membrii comisiei de doctorat și conflictele se soldează cu poziții și considerații negative pe teză sau pe rapoartele de cercetare, ceea ce presupune refacerea acestora.
Ratarea din cauza nerespectării cerințelor de originalitate, ceea ce înseamnă că doctorandul preia materiale fără să le citeze sau le preia eronat. Este cunoscută apetența foarte multor persoane de a construi texte laborioase fie folosind banalități, fie folosind în exces materiale rare, neaccesibile nici măcar un specualiști, ceea ce determină pierderea caracterului de originalitate a ceea ce este scris în teză. De multe ori, chiar când nu se așteaptă, autorul tezei este pus în fața unor situații jenante, care îl aruncă vreo câțiva ani în urmă și trebuie s-o ia de la zero, cu toate riscurile plagiatului descoperit și neuitat mult timp.
Ca la croitor, în opinia mea, doctorandul sau viitorul doctorand, înainte de a se înhăma la derularea unui stagiu doctoral să-și facă o analiză completă, realistă și temeinică asupra resurselor de care dispune, asupra efortului pe care este dispus să-l facă. Numai dacă este ferm convins că vrea să facă așa ceva, să treacă la acțiune. Aici nu este vorba nici de un impuls de moment, nici de orgoliu de a fi doctor în ceva și nici de a face ceva să treacă timpul, ci de a face un lucru serios, temeinic, original, în termen și mai ales de foarte bună calitate. Altă abordare, duce la risc de ratare de peste 95%, să fie clar ca bună ziua, căci planificarea pe 3 ani, cât e minimul unui stagiu doctoral, nu este o glumă.

(30 iunie 2017)