Cartea Arhitecturi informaționale agile

Profesoara Marinela MIRCEA de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică este un nume de referință pentru Informatica Economică românească prin rezultatele activității sale de cercetare științifică finalizată cu articole și cărți publicate. Lucrarea referită prin:
Marinela MIRCEA - Arhitecturi informaționale agile în mediul  colaborativ de afaceri, Editura ASE, București, 2015, 154 pag, ISBN: 978-606-34-0025-4
are opt capitole și se încheie cu o bibliografie în care autoarea are cinci referințe, articole publicate în jurnale recunoscute internațional.

Cartea este gândită astfel încât cine dorește să treacă de la modul clasic de abordare a arhitecturilor informaționale la tehnologiile agile, nu va întâmpina deloc dificultăți pentru că autoarea, cu experiența sa vastă, a știut să creeze acel context care să facă această trecere lin, fără salturi abrupte, de fiecare dată punctând diferențele de abordare și mai ales, avantajele pe care le prezintă tehnicile agile de abordate în toate etapele de construire a arhitecturilor bazate pe abordarea colaborativă unde comunicarea, coordonarea și cooperarea sunt esențiale în definirea de fluxuri informaționale.


(12 noiembrie 2022)

Sistemul și etc.

Toată presa are pe buze cu o frecvență prea mare un cuvânt pe care sunt sigur că nu-l înțelege din motive precum:

- superficialitate;

- incultură;

- limite;

- durere;

- viteză;

- sete;

- foame;

- maimuțăreală.

Cine stă să se aplice asupra conceptului de sistem, ar trebui să zăbovească mai întâi pe teoria sistemelor și s-o ia cu începutul, adică să citească o serie de cărți fundamentale precum:

• L.A. Zadeh - Teoria sistemelor, Editura Tehnică, București, 1974, 520pg. 
• Vlad Ionescu, Constantin Belea, Teoria sistemelor. Sisteme liniare. Sisteme neliniare. vol 1 și 2, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1985, 355+344pg.
• George Mahalu, Metode numerice în optimizarea sistemelor, Editura MatrixRom, Bucureşti, 2006.

După o lectură cu foaia și cu creionul în mână, după ce se vor clarifica toate aspectele, jurnaliștii vor constata cu surprindere că utilizează incorect conceptul de sistem. Orice sistem se caracterizează prin:

- obiectiv unic, ceea ce înseamnă că există foarte clar definită ținta unde se dorește să se ajungă;

- structură formată din componente care interacționează și care au niveluri de entropie controlată;

- colaborativitate, concretizată prin comunicare, coordonare, cooperare;

- stabilitate care revine ca la variații mari ale intrărilor în sistem, ieșirile să fie neinfluențate;

- controlabilitate obținută prin existența unor limitări ale variabilelor de intrare și a stărilor;

- eficiență măsurabilă ce determină efectuarea de corecții pentru asigurarea atingerii obiectivului;

- optimalitate în ideia existenței  criteriului ce permite alegerea variantei care maximizează.

Ezistă o formalizare foarte bine pusă la punct pentru sistemele liniare, pe care o consider frumoasă, aptă să fie inclusă în toate articolele din ziarele noastre și mai cu seamă din cele cu poze deocheate, căci ar incita la meditații absolut transcedentale.

Sistemele la care se referă jurnaliștii nu sunt sisteme liniare. O încercare de a face o încadrare cât de cât generoasă, ne va duce nu spre sistemele neliniare, ci spre sistemele cibernetice complexe, discrete și stochastice, a căror abordare trebuie să înceapă cu utilizarea de metode empirice, care nu trebuie tratate de sus, ca fiind asociate celor care nu fac cercetare științifică.

Ca să n-o mai lungesc, mass-media, dar și politiciennii, când folosesc cuvântul sistem nu știu de vorbesc și fac grave greșeli de semantică, lucru impardonabil pentru ei.

(15 aprilie 2017)