1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Bogdan GHEORGHIU

 Bogdan GHEORGHIU este un politician liberal tânăr, căci la 37 de ani, un bărbat este un bărbat tânăr.
Bogdan GHEORGHIU nu e actor.
Bogdan GHEORGHIU nu e păictor.
Bogdan GHEORGHIU nu e cântăreț.
Bogdan GHEORGHIU nu este sculptor.
Bogdan GHEORGHIU nu este moderator tv.
Bogdan GHEORGHIU nu este asistent tv.
Bogdan GHEORGHIU nu este poet.
Bogdan GHEORGHIU nu este dramaturg.
Bogdan GHEORGHIU nu este critic de artă.
Bogdan GHEORGHIU nu este violonist.
Bogdan GHEORGHIU nu este dirijor.
Bogdan GHEORGHIU nu este fotbalist.
Bogdan GHEORGHIU a fost ministru al culturii.
Eu sunt un tip de 75 de ani și fiind profesor universitar am stat între tineri și am încercat să-i înțeleg, să văd mecanismele care declanșează conflictele dintre generații. Nu am pretenția că am înțeles eu mare lucru, dar ceva-ceva zic eu că am priceput. De aceea îmi este foarte neclar, cum un ministru al culturii, are limite atât de profunde încât chiar dacă recunoaște sincer ceva, se descalifică oricum.
Bogdan GHEORGHIU M-a dezamăgit că nu a vizitat monumentele de la Târgu Jiu, acele capodopere ale lui Constantin BRÂNCUȘI și mă refer la Masa Tăcerii, Poarta sărutului și Coloana infinitului. Dezinvoltura cu care acest Bogdan GHEORGHIU recunoaște că n-a văzut operele brâncușiene, m-a dus imediat la gândul situației din anii 50 când comuniștii doreau să demoleze Coloana infinitului și chiar au pus un tractor să tragă de ea, căci ziceau ei că nu este artă ci este scula lui Gheorghe TĂTĂRESCU.

Noi nu avem 10.000 de scriitori mari, ai literaturii universale. 

Noi nu avem 10.000 de pictori ale căror opere să fie în marile muzee ale lumii.

Noi nu avem 10.000 de sculptori ale căror opere să fie amplasate în marile orașe ale lumii.

Noi nu avem o limbă de circulație mondială așa cum e engleza.

Dacă avem și noi acolo câteva personalități geniale, trebuie să le cunoaște pentru a spune despre noi înșine că suntem buni români, că avem dragoste față de valorile perene care ne-au consacrat ca popor.


(29 iunie 2022)

Porția zilnică de tăcere

Acum avem un prezident care tace foarte mult. Nu sunt multe persoane care să aprecieze tăcerile prezidențiale.

De regulă, noi interpretăm incorect tăcerea unui om. Credem că dacă l-am întrebat ceva și nu răspunde, nu știe să răspundă. În realitate un om tace și atunci când se gândește ca dintr-o multitudine de variante să aleagă pe aceea care se potrivește cel mai bine.

Dacă omul vorbește puțin sau răspunde concis, imediat avem calificative deloc măgulitoare pentru el. Nouă ne plac:

- palavragii,

- băncoșii,

- trăncănitorii,

- povestitorii,

- cei care bat apa-n piuă,

- politrucii,

- stupizii,

- mincinoșii, 

care îndrugă orice, numai să se facă auziți, deși nu spun mai nimic. Se zice că gura păcătosului adevăr grăiește, ceea ce este perfect adevărat. Numai că ei nu au ce spune și nici de adevăruri să grăiască, drept care devin plictisitori și agasanți. Întotdeauna am apreciat oamenii care-și măsoară cuvintele, care știu ce spun și spun exact cât trebuie spus. Am văzyut la teatru actori care cuceresc publicul prin tăcerile lor semnificative. Sunt comici care fac sala să se tăvălească pe jos în hohote de râs, doar pentru că știu să tacă semnificativ.
Porția zilnică de tăcere revine la a reconsidera proverbul că tăcerea este de aur. În fiecare zi am parte de porții de tăcere semnificative, cu sensuri dintre cele mai variate. De cele mai multe ori identific la cei care tac acele momente în care își caută minciunile acelea neutre și nesemnificative, care nu deranjează pe nimeni, dar nici nu se constituie în soluții și lasă totul în coadă de pește.

Chiar zilele acestea am avut parte de o succesiune de tăceri care erau mai tăioase chiar și decât o lamă de brici, pentru că ele adânceau misterul unor răspunsuri care întârzâiau să vină, iar când veneau aveau efectul unui trăznet căzut din senin. Noroc că nu am depins de cel care se comporta astfel. L-am lăsat până și-a epuizat repertoriul și lam plecat. S-a șocat pentru că a crezut că depind total de soluția lui. Morala este simplă: întotdeauna este bine venită soluția de avarie.

(14 ianuarie 2018)

Acasă la BRÂNCUȘI (05)

În centrul orașului Târgu Jiu se află aleea stelelor.

(15 iunie 2017)

Acasă la BRÂNCUȘI (03)

Nu ai cum să vorbești despre Constantin BRÂNCUȘI, fără a vorbi despre Coloana infinitului. Admir această capodoperă! Admir pe edilii care au reușit să mențină un spațiu larg în jurul Coloanei. Numai așa ea are acea strălucire maiestuosă, care caracterizează un miracol, de aici la Târgu Jiu.

(15 iunie 2017)

Acasă la BRÂNCUȘI (04)

Spiritul lui BRÂNCUȘI domină întreg orașul Târgu Jiu. Sunt foarte multe sculpturi care amintesc de marele artist, pentru că el a revoluționat acestă artă și vor trece multe secole până va mai apare cineva cu forță tot atât de mare ca a lui Constantin BRÂNCUȘI, pentru a spune ceva tot așa de nou și de măreț, cum a făcut-o el. Parcul Insulița este un loc unde arta volumelor și-a spus cuvântul.

(15 iunie 2017)

Cele 30 de scaune

În parcul Central din Târgu Jiu se află o alee cu 30 de scaune, 15 pe o parte și 15 pe cealaltă parte, în pâlcuri de câtre 3. Sunt opere ale marelui Constanti BRÂNCUȘI. Aleea leaga Poarta sărutului de platoul unde se află Masa tăcerii. Paznicii veghează ca oamenii necivilizați să se așeze ca nesimțiți pe ele. Ieri, într-o jumătate de oră am văzut cum aceștia au sculat vrei trei maturi idioți care își odihneau fesele lor împuțite pe piatra trecută prin dalta genialului de la Hobița.

(15 iunie 2017)

Acasă la BRÂNCUȘI (02)

Orașul Târgu Jiu a inspirat pe toată lumea să:

- gândească a la BRÂNCUȘI;

- sculpteze a la BRÂNCUȘI;

- denumească multe cu numele de BRÂNCUȘI;

- simtă măreția lui BRÂNCUȘI;

- abstractizeze la nivelul lui  BRÂNCUȘI;

- trăască în spiritul lui  BRÂNCUȘI;

- păstreze curățenie pentru  BRÂNCUȘI.

Cine spune Târgu Jiu va spune  BRÂNCUȘI în veacul veacurilor și nimic altceva. Parcul Central are în el două dintre capodoperele lui  BRÂNCUȘI: Poarta sărutului și Masa tăcerii. Am văzut azi vreo câteva tentative ale unor proști de a se așeza pe scaunele de la Masa tăcerii. Lipsă de civilizație, lipsă de educație, lipsă de respect, lipsa celor 7 ani de acasă.

Mi-a plăcut că elevii unei școli au făcut serbarea de sfârșit de an școlar la masa tăcerii, undeva pe o laterală, unde au fost decernate premiile. Elevii și părinții au trăit clipe frumoase acolo.

(14 iunie 2017)

Acasă la BRÂNCUȘI (01)

Trecerea prin Târgu Jiu mi-a creat o nouă imagine despre ceea ce reprezintă marele Constantin BRÂNCUȘI pentru românii lui, prin ceea ce a lăsat acestora. Așa se face cî aici în Târgu Jiu este depozitarul unui tezaur inestimabil, format din câteva ansambluri realizate de maestrul de la Hobița. Le voi prezenta în zilelecum mă voidin piesele aflate în curtea casei unde a trăit scultorul BRÂNCUȘI și despre care unii dintre cei interesați de opera marelui sculptor, nu au cunoștință și care trebuie știute.

Observ că orașul mai are și alte statui realizate sub zodia marelui BRÂNCUȘI și de ele mă voi ocupa în curând, pentru că orașul este pe zi ce trece mai frumos cu ele.

(13 iunie 2017)