Rolul nefast al teoriei mulțimilor în distrugerea învățământului românesc

Nu știu a cui a fost ideea nefastă de a introduce noțiuni de teoria mulțimilor la elevii din clasele  I - IV prin deceniul al VII-lea al secolului trecut, căci de acolo a pornit nenorocirea care avea să se abată asupra sistemului educațional de la noi.

Această idee a fost implementată pompieristic și învățătorilor li s-a impus să-și însușească acele noțiuni care au un nivel de abstractizare destul de ridicat și aici mă refer la mulțimea vidă, la operațiile cu mulțime și la tot ce derivă din folosirea unor concepte noi și mai ales a unor generalizări. Ca săracii dascăli să facă față acestei abordări de-a dreptul revoluționare s-au pus pe memorarea mecanică a tot ceea ce înseamnă teoria mulțimilor și de aici a venit nenorocirea, căci memorarea mecanică s-a extins ca o pecingine și la elevi, dar și la profesorii de la alte discipline, acaparând întregul sistem de educație. Originea este în neînțelegerea corectă a teoriei mulțimilor de către dascălii claselor I - IV, din obligativitatea de a-in face pe copilașii de șase sau șapte  anișori să înțeleagă ce și cum cu elemente, cu sub-mulțimi, cu reuniuni, cu intersecții, chiar dacă exemplele erau sugestive, mintea lor de copilași întâmpina probleme în zona puterii de abstractizare și a capacității de generalizare. Cine a avut ideea de a introduce așa ceva la clasele mici ori nu a avut copii să se pună în pielea lor, ori a fost spion trimis de o forță malefică, cu obiectivul destabilizării învățământul din spațiul mioritic, pentru a ne lovi în fibra neamului de popor dac.



(27 decembrie 2023)

Gândirea algoritmică

Pe vremea mea, când nu exista nici Internetul și nici despre plagiat nu se vorbea, elevii în școală erau învățați să gândească și să construiască texte astfel încât cine citește să înțeleagă și dacă dorește să facă ce scrie acolo, să obțină exact ceea ce autorul textului a precizat din start ca obiectiv. Adică, dacă vreau să fac o mămăligă, gândirea algoritmică va descrie pașii în succesiunea lor logică astfel încât cine îi urmează, să obțină în final mămăliga fără niciun incident, adică o mămăligă garantată.

Gândirea algoritmică presupune structurarea a tot ceea ce se întreprinde. Ca să înșurubăm ceva, trebuie mai întâi să existe separate șurubul și piulița, iar gândirea algoritmică va preciza că se ia șurubul potrivit cu piulița potrivită și se produce înșurubarea prin rotirea piuliței în sensul acelor de ceasornic.

Gândirea algoritmică reproduce ceea ce există în natură. Când bate vântul, frunzele se mișcă în copac și unele se desprind, plutesc în aer și apoi aterizează lin pe pământ. Acest lucru l-a făcut și omul cu parapanta, care merge pe vârful dealului, ia viteză, se desprinde de pământ, plutește lin și aterizează, de asemenea, lin pe pământ. Și macaraua imită exact ceea ce face brațul omului. Și avionul face exact ceea ce fac păsările în zbor. Gândirea algoritmică descompune și recompune mișcări și piese, astfel încât mecanismele de derulare ale unor activități să fie înțelese corect și reproduse întocmai, ca riscurile de eșec sau de eroare să fie minimizate.

Omenirea a făcut progrese importante având la bază gândirea algoritmică, pentru că ea a fost premisa firească a gândirii orientate spre abstractizare și spre generalizare, singura care a asigurat progresele spectaculoase ale științei moderne.

(27 octombrie 2023)